Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 513/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 513
Ședința publică de la 19 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 12 august 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Interpelat, inculpatul arată că nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent arată că recursul inculpatului vizează încheierea din 12 august 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, prin care a fost respinsă cererea formulată de inculpatul de liberare provizorie sub control judiciar și prin care s-a menținut măsura de arest preventiv luată față de acesta.
Referitor la dispoziția instanței cu privire la menținerea măsurii de arest preventiv luată față de inculpatul, apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul Vaslui este nelegală. Solicită a se observa că există indicii noi, față de momentul luării măsurii de arest preventiv față de inculpatul pentru cele două infracțiuni (viol si lipsire de libertate) și anume faptul că partea vătămată și-a retras plângerea formulată pentru infracțiunea de viol, rămânând doar câteva elemente în ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate.
Mai susține, apărătorul inculpatului, că instanța nu trebuie să confunde pericolul social al faptei cu pericolul concret pentru ordinea public, care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
De asemenea arată că perioada lungă de timp ce s-a scurs de la momentul arestării preventive, echivalează cu o detenție prealabilă.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică, reținut de instanța de fond, solicită a se avea în vedere că acesta s-a diminuat, față de perioada de timp ce s-a consumat și față de noile elemente apărute în cauză.
Dacă partea vătămată s-ar fi constituit parte civilă și dacă ar fi avut o poziție vehementă, atunci s-ar putea considera că temeiurile inițiale subzistă, însă cum partea vătămată și-a retras plângerea cu privire la infracțiunea de viol, apreciază că nu mai poate fi reținut acest temei.
Ceea ce trebuia să demonstreze tribunalul, ar fi fost să dovedească că într-adevăr inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și să argumenteze acest lucru.
Inculpatul are doi copii minori, are mijloace financiare pentru a se întreține și a-și întreține familia, soția acestuia este farmacistă, are o familie organizată și poate fi judecat și în stare de libertate.
Referitor la cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar,cerere respinsă de instanța de fond, arată că la momentul arestării preventive existau temeiuri pentru a se dispune arestarea preventivă, însă nu se știa dacă inculpatul va încerca să zădărnicească urmărirea penală și să împiedice aflarea adevărului. La acest moment temeiurile inițiale nu mai subzistă.
Consideră că scopul măsurilor preventive, prevăzut de dispozițiile art. 136 din Codul procedură penală poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar, iar în cazul în care se va dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, acesta va fi obligat să respecte anumite obligații, obligații de care are cunoștință.
În concluzie solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul cu privire la ambele motive de recurs avute în vedere de inculpat, apreciază că nu pot fi avute în vedere de instanța de control judiciar.
S-a făcut referire la faptul că instanța de fond a confundat pericolul social al faptei cu pericolul pentru ordinea publică, aspect ce este nereal.
Se face confuzie de către apărătorul inculpatului între pericolul social abstract și pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului. Astfel, pericolul social abstract al faptei a fost avut în vedere la momentul luării măsurii de arest preventiv față de inculpat.
În cauză s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea a două infracțiuni, una de viol și una de lipsire de libertate și apreciază că pericolul social concret pentru ordinea publică este dat însăși de natura infracțiunilor deduse judecății.
Pericolul pentru ordinea publică nu a scăzut, iar Tribunalul Vasluia avut în vedere toate elementele date și în mod corect a menținut starea de arest în care se află inculpatul.
Apreciază că profilul moral al inculpatului nu este suficient pentru ca acesta să fie judecat în stare de libertate.
Formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea măsurii de arest preventiv luată față de inculpat.
Av. pentru inculpatul recurent, în replică arată că nu este vorba de o infracțiune de viol ci de o infracțiune de tentativă la viol și de asemenea nu se vorbește de o eventuală retragere a plângerii părții vătămate ci o retragere efectivă, iar în ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate arată că partea vătămată a declarat că nu a fost lipsită de libertate.
Consideră că s-a confundat pericolul social al faptei cu pericolul pentru ordinea publică. În susținerea motivelor expuse cu privire la pericolul social, invocă ca și practică judiciară decizia Curții de Apel Constanța nr. 23/2004.
Inculpatul având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Nu a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa. Arată că partea vătămată era amanta sa, se cunoșteau de 1 an de zile și nu poate fi vorba de viol sau lipsire de libertate. Recunoaște că doar a lovit partea vătămată pentru faptul că aceasta a vorbit urât la adresa soției sale.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 12.08.2009, a Tribunalului Iași, s-a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul - și s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta, conform art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. "b" Cod procedură penală, inculpatul aflându-se în judecarea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 775 din 17.06.2009 a Judecătoriei Vaslui, având ca obiect infracțiunile de "lipsire de libertate în mod ilegal" și "tentativă la viol".
Instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării inițiale a arestării preventive nu s-au schimbat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Instanța de fond a mai avut în vedere că inculpatul a încercat să se sustragă urmăririi penale prin încercarea de a ieși din țară și că, chiar dacă partea vătămată la infracțiunea de "viol" și-a retras plângerea, rămâne infracțiunea de "lipsire de libertate în mod ilegal" care prezintă un real pericol social prin modul concret de comitere.
În termen legal această încheiere a fost atacată cu recurs de către inculpat și criticată ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând prin apărătorul său, judecarea în stare de libertate cu motivarea că:
- nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu va fi afectată buna desfășurare a procesului penal și nici nu se va sustrage de la judecată;
- temeiurile inițiale care au stat la baza arestării nu mai subzistă și nici temeiuri noi nu justifică menținerea acestei măsuri restrictive;
- inculpatul a stat o perioadă lungă de timp în arest preventiv, care ar echivala cu o detenție prealabilă;
- partea vătămată și-a retras plângerea pentru infracțiunea de "viol";
- are doi copii în întreținere, familie organizată, așa încât poate fi judecat în stare de libertate.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, din următoarele motive:
Inițial, arestarea preventivă a fost luată față de inculpat cu motivarea că sunt indicii și chiar probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum prevăd dispozițiile art. 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Aceste temeiuri nu s-au schimbat, subzistă și în prezent, așa încât impun în continuare privarea de libertate, în scopul bunei desfășurări a procesului penal și în această fază a judecării apelului.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul și împrejurările prin care se presupune că s-a comis fapta, din natura relațiilor sociale presupus a fi lezate și își mai găsește expresia și prin starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită, ar fi judecate în stare de libertate.
Eventualele circumstanțe de care amintește inculpatul cum că nu are copii și familie organizată, ar putea fi avute în vedere de instanța fondului care după administrarea probelor îl va găsi sau nu vinovat de comiterea infracțiunii.
Și instanța de recurs reține că, se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului penal și în această fază de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul -, deținut în Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 12 august 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 August 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -,
26.08.2009
2 ex.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Ciubotariu, Otilia Susanu
