Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 515/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 515
Ședința publică din data de 20.07.2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu Mihai Viorel
- -
GREFIER -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 26.09.1988, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și s-a constatat legalitatea și temeiniciei măsurii arestării preventive, menținându-se totodată această măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Buzău.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, depune la dosar un memoriu din partea recurentului, un set de acte în circumstanțiere și practică judiciară, pe care le prezintă și reprezentantului parchetului.
Totodată arată că, nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că s-a depus la dosar un memoriu din partea inculpatului, un set de acte în circumstanțiere și practică judiciară și întrucât nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat dar și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că încheierea pronunțată de Tribunalul Buzău la data de 16.07.2009 este netemeinică și în discordanță și cu jurisprudența și art. 5 din Convenție.
Precizează că, inculpatul este arestat de aproximativ un an de zile, prejudiciul total este în sumă de 6.000 lei și este recuperat, atât inculpatul cât și martorii au fost audiați, nu există probe că dacă ar fi judecat în stare de libertate acesta ar influența martorii din proces sau că ar putea zădărnici aflarea adevărului, toate probatoriile fiind administrate în cauză.
Mai arată că, motivele pentru care parchetul solicita prelungirea măsurii arestării preventive sunt tocmai audierea inculpatului și a martorilor.
De asemenea arată că, în cazul său este vorba doar de patru bănci din care nu au răspuns la adresele parchetului și care până la acest moment nu s-au constituit părți civile, menținerea stării de arest a acestuia echivalează cu o pedeapsă anticipată, el beneficiază de prezumția de nevinovăție, nu este recidivist, a recunoscut comiterea faptelor și a colaborat cu organele de anchetă, a avut anterior comiterii faptei o comportare de excepție fiind premiat la olimpiade, are o situație familială deosebită, ambii părinți sunt grav bolnavi și dorește să se reînscrie la facultate.
Precizează că într-adevăr în minorat a fost condamnat pentru același gen de fapte, însă consideră că acesta ar putea fi judecat în stare de libertate având astfel posibilitatea să-și facă o carieră excepțională.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, punerea în libertate a inculpatului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică în mod corect fiind menținută această măsură.
Consideră că în mod judicios instanța de fond a arătat că sunt întrunite disp. art. 143, art. 148 lit.f pr.penală, că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și există probe certe că prezintă pericol concret pentru ordinea publică determinat de modul de operare al inculpatului, faptele săvârșite în mod repetat și constant, gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor comise dar și impactul acestora în societate.
Mai arată că, inculpatul a fost condamnat în minorat pentru același gen de infracțiuni la o pedeapsă cu suspendarea, dând astfel dovadă de perseverență infracțională, pedeapsa anterioară neatingându-și scopul preventiv educativ.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat arată că trebuie să se dovedească faptul că acesta prezintă pericol pentru ordinea publică, că ar putea zădărnici aflarea adevărului și ar putea influența buna desfășurare a procesului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, este arestat pentru prima oară de 11 luni, a înțeles gravitatea faptelor comise, nu va săvârși alte infracțiuni pe viitor și dorește să fie judecat în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să-și continue studiile superioare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 16 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Buzăua respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cerere formulată de inculpatul, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la 15 august 1983 în municipiul B, domiciliat în municipiul B, Cartier Broșteni, -.6,.B,.11, județul B, în prezent aflat în Arestul IPJ B și zis "", fiul lui și, născut la 26 septembrie 1988 în municipiul B, domiciliat în municipiul B, b-dul.-,.21AB,.23, județul B și în B, B-dul.- B,.51,.15, județul B, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani și a dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpații și au fost trimiși în judecată alături de alți 3 inculpați, pentru comiterea infracțiunilor de punere în circulație a instrumentelor falsificate sau deținere a instrumentelor electronice de plată, prevăzute de art.1 și 2 din Legea nr.365/2002, deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de card electronice, prevăzute de art.25 din Legea nr.365/2002, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art.27 din Legea nr.365/2002, introducerea fără drept de date informatice în vederea producerii de consecințe juridice și crearea unui prejudiciu prin introducerea lor în sistemul informatic în scopul obținerii de beneficii, prevăzută de art.48 și 49 din Legea nr.161/2003, asocierea în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, deoarece în perioada februarie - august 2008 au inițiat și constituit un grup infracțional la care au aderat și alți inculpați, în scopul obținerii, în mod fraudulos, de date de identificare a unor titulari legitimi de card-uri bancare, folosirea lor la falsificarea de card-uri, punerea card-urilor falsificate în circulație, prin retragerea frauduloasă de numerar bănesc din -uri situate în municipiile B și B și transmiterea neautorizată de date de identificare ale unor titulari legitimi de card-uri bancare trimise de bănci din Statele Unite și unele state europene.
S-a mai reținut în sarcina lor că au deținut aparate în vederea falsificării acestor card-uri și au introdus fără drept date informatice în vederea producerii de consecințe juridice și au creta un prejudiciu prin introducerea lor în sistemul informatic în scopul obținerii de beneficii.
Prima instanță a mai arătat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și au fost avute în vedere dispozițiile art.143 și 148 lit.f pr.penală, din probele administrate până în această fază a procesului, rezultând că aceștia sunt prezumtivii autori ai infracțiunilor pentru care au fost deduși judecății.
S-a considerat că cei doi inculpați reprezintă un real pericol pentru ordinea publică, predispuși să comită acest gen de fapte prin intermediul computerului, deoarece amândoi au mai fost condamnați pentru același gen de infracțiuni, au executat în arest preventiv o parte din pedepsele aplicate, iar ulterior au fost condamnați la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării, ceea ce duce la concluzia că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva lor, impunându-se menținerea acesteia în condițiile art.160/b pr.penală.
S-a mai arătat că nu poate fi primită susținerea inculpaților că s-a depășit perioada rezonabilă a arestării preventive și se impune punerea în libertate, deoarece activitatea lor infracțională, ce adus atingere intereselor financiare ale unor bănci din Statele Unite și Cehia, a condus la prelungirea procesului penal.
Cu aceleași argumente, s-a considerat că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că aceasta este în discordanță cu art.5, paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
S-a mai arătat că inculpatul-recurent este arestat de aproape 1 an, că prejudiciul total este în sumă de 6.000 lei și este recuperat, că atât inculpații cât și martorii au fost audiați și că nu există probe că dacă ar fi judecat în stare de libertate acesta ar influența martorii sau ar putea zădărnici aflarea adevărului, probele fiind deja administrate.
Recurentul a mai arătat că într-adevăr a mai fost condamnat pentru același gen de fapte în minorat, însă nu este recidivist, a recunoscut comiterea faptelor și a colaborat cu organele de urmărire penală. În perioada anterioară a avut o comportare de excepție fiind premiat la olimpiade de matematică și informatică, că are o situație familiară deosebită întrucât ambii părinți sunt bolnavi și că dorește să-și reia studiile la facultate dacă ar fi lăsat în libertate.
În final s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispunându-se punerea sa în libertate.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentului inculpat, de dispozițiile legale incidente în materie: art.300/2, 160/b, 139 alin.1 pr.penală și ținând seama de prevederile art.385/6 alineat ultim pr.penală, Curtea constată că recursul inculpatul este nefondat.
Într-adevăr dispozițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevăd că "orice persoană arestată sau reținută în condițiile prevăzute de paragraful 1 litera c, are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurilor".
În ce-l privește pe inculpatul, probele administrate până în prezent, atât în cursul urmăririi penale cât și a judecății, inclusiv propriile sale declarații, atestă că există motive verosimile de a bănui că acesta a săvârșit faptele deduse judecății.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr.15 din 3 septembrie 2008 pentru săvârșirea infracțiunilor de punere în circulație a instrumentelor falsificate sau deținere a instrumentelor electronice de plată, prevăzute de art.1 și 2 din Legea nr.365/2002, deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de card electronice, prevăzute de art.25 din Legea nr.365/2002, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art.27 din Legea nr.365/2002, introducerea fără drept de date informatice în vederea producerii de consecințe juridice și crearea unui prejudiciu prin introducerea lor în sistemul informatic în scopul obținerii de beneficii, prevăzută de art.48 și 49 din Legea nr.161/2003, asocierea în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, reținându-se ca temeiuri ale arestării dispozițiile art.148 lit.d și f pr.penală.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene, durata rezonabilă a detenției unei persoane, conform art.5 paragraful 3, se apreciază în concret, fiind obligația instanței naționale să argumenteze motivele prelungirii acesteia.
În cazul de față, prima instanță a apreciat în mod corect că există un risc real ca inculpatul, odată pus în libertate, să săvârșească noi infracțiuni de același gen.
Acest risc este obiectivat de faptul că, acesta a mai fost condamnat pentru exact aceleași infracțiuni, comise în asociere cu inculpatul (coinculpat și în prezenta cauză), dispunându-se aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării acesteia (sentința penală nr.48/7 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău ). Cu toate acestea, deși se afla în termenul de încercare al suspendării condiționate, se pare că inculpatul și-a reluat activitatea infracțională, astfel încât acesta, în opinia Curții, nu oferă suficiente garanții personale care să justifice înlocuirea măsurii arestării cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Mai trebuie menționat și faptul că, această cauză are o complexitate sporită, dată de natura infracțiunilor - de criminalitate informatică și de împrejurarea că o serie de părți civile sunt bănci din Statele Unite și alte țări europene ce au fost citate și cărora li s-a cerut un punct de vedere cu privire la presupusele prejudicii cauzate de faptele inculpaților, situație ce a determinat în mod obiectiv prelungirea procedurii.
Argumentele recurentului-inculpat, privitoare la situația sa familială sau la rezultatele de excepție pe care le-a avut la învățătură înainte de săvârșirea faptelor, invocate de bună seamă și în cursul judecății cauzei anterioare în care a beneficiat de suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu pot fi considerate ca fiind de natură a schimba temeiurile ce au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Faptele pentru care inculpatul-recurent este dedus judecății, se circumscriu unui adevărat fenomen infracțional ce a luat o deosebită amploare în ultima perioadă de timp, iar persistența dovedită de acesta atestă că temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Așa fiind, Curtea consideră că recursul inculpatului este nefondat și îl va respinge ca atare, în conformitate cu art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, ns.la data de 26.09.1988, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.07.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu Mihai Viorel
a
Grefier,
Red.
Tehnored.MM
5 ex./ 21.07.2009
nr- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu Mihai Viorel
