Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 52/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 52/R/2010
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Livia Mango Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii penale din data de 12 ianuarie 2010 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de:
- omor calificat, prev.și ped.de art.175 alin.1 lit.i penal cu aplicarea art.75 lit.c penal
- - omor calificat, prev.și ped.de art.175 alin.1 lit.i penal cu aplicarea art.99 alin.3 penal
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații și, ambii aflați în stare de arest asistați de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpații și învederează instanței că nu au reușit să ia legătura cu apărătorii aleși dar că-și mențin recursurile și sunt de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpaților, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de Tribunalul Maramureș și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, respingerea propunerii de menținere a măsurii arestării preventive a inculpaților cu consecința cercetării acestora în stare de libertate iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate. Astfel, pentru inculpatul s-a luat măsura arestării preventive deși din actele dosarului rezultă că acesta nu s-a făcut vinovat de agresiunea victimei și nu există indicii temeinice că acest inculpat ar fi săvârșit infracțiunea de care este acuzat, el fiind practic o victimă. Apreciază că față de acest inculpat se impune revocarea măsurii arestării preventive. În ceea ce-l privește pe inculpatul, arată că acesta a recunoscut fapta, agresiunea în sine, acționând practic din dorința de ași ajuta unchiul. Solicită a se avea în vedere că acest inculpat este minor și nu are maturitatea necesară pentru a realiza ce s-a întâmplat în acel moment. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor inculpaților ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțate de prima instanță. În cauză este incident temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f pr.pen. inculpații fiind trimiși în judecată pentru o infracțiune gravă iar lăsarea lor în libertate ar tulbura grav liniștea publică. Raportat la probele administrate în cauză și analizate de instanța de fond, apreciază că există probe serioase cu privire la vinovăția lor. În cauză, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și nu au apărut elemente noi de schimbarea temeiurilor care să impună punerea în libertate a inculpaților. Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate întrucât are trei copii și nu se face vinovat de comiterea faptei. Arată că victima a fost cea care l-a atacat cu o furcă și l-a lovit în cap iar el a căzut inconștient.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor, constată că Tribunalul Maramureș prin încheierea penală din 12 ianuarie 2010 în temeiul art. 3002Cod procedură penală și art. 160 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (CNP -, fiul lui și, născut la data de 28.11.1968, în localitatea, județul M, domiciliat în, nr.468/A, județul M, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla ) trimis în judecată pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art.175 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal și în consecință menține arestarea preventivă a acestuia.
În temeiul art. 3002Cod procedură penală, art.160 alin.3 Cod procedură penală și art. 160 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului - (CNP -, fiul lui și, născut la data de 01.01.1993 în localitatea, județul B, domiciliat în, str.- -, județul C și fără forme legale în comuna nr.396, județul M, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla ) trimis în judecată pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art.175 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.99 și alin.3 Cod penal și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
S-au respins cererile de revocare ori înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați prin apărători aleși.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 04 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr.467/P/2009 au fost trimiși în judecată inculpații (CNP -, fiul lui și, născut la data de 28.11.1968, în localitatea, județul M, domiciliat în, nr.468/A, județul M, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla ) pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art.175 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal și - (CNP -, fiul lui și, născut la data de 01.01.1993 în localitatea, județul B, domiciliat în, str.- -, județul C și fără forme legale în comuna nr.396, județul M, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla ) pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art.175 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.99 și alin.3 Cod penal, reținându-se în sarcina acestora că la data de 25 septembrie 2009, în baza unei rezoluții infracționale comune, au aplicat multiple lovituri de mare intensitate victimei G, suprimându-i astfel acestuia viața.
Prin încheierea penală nr.513 din 01 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- s-a dispus arestarea pe timp de 29 zile a inculpatului cu începere de la 01.10.2009 și până la data de 29.10.2009 inclusiv, calea de atac a recursului exercitată de inculpat împotriva acestei încheieri fiind respinsă de Curtea de Apel Cluj prin încheierea penală nr.130/R/07.10.2009. Prin încheierea penală nr.557 din 22 octombrie 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului cu 30 de zile, până la data de 28 noiembrie 2009, inclusiv. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, recurs care a fost respins prin încheierea penală nr.139/R/28 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Prin încheierea penală nr.512 din 01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- s-a dispus arestarea pe timp de 19 zile a inculpatului cu începere de la 01.10.2009 și până la data de 19.10.2009, inclusiv. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, prin încheierea penală nr.129/R/7 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj respingând recursul inculpatului. Prin încheierea penală nr.528 din 13 octombrie 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului minor cu 20 de zile, începând cu data de 20 octombrie 2009 până la data de 08 noiembrie 2009, inclusiv.
La data de 05 noiembrie 2009 fost sesizat Tribunalul Maramureș, cauza fiind înregistrată sub dosarul nr-.
La primirea dosarului, potrivit art.3001Cod procedură penală, instanța a procedat la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților, prin încheierea penală din 06 noiembrie 2009 fiind menținută arestarea preventivă a acestora. Prin încheierea din 08 decembrie 2009, fost menținută arestarea preventivă a inculpaților, încheierea fiind atacată cu recurs de către inculpați. Prin decizia penală nr.794/R din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Referitor la măsura arestării preventive, instanța constată că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare.
Potrivit dispozițiilor legale, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar în raport de probațiunea administrată până în această fază procesuală, rezultă că nu există date din care să reiasă că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, față de inculpați continuă să fie aplicabile dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei în actul de sesizare. În acest sens se are în vedere natura infracțiunii, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta, atingerea adusă uneia din valorile cele mai importante ocrotite de legea penală, impactul social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății.
socială a faptelor reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpaților a trecut o perioadă de doar 3 luni și J, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunilor și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu o altă măsură mai blândă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat, referitor la pericolul pentru ordinea publică, că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să succite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpaților este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, până în prezent fiind audiați doar inculpații, cercetarea judecătorească aflându-se abia la început, fiind necesar a se administra în cauză și alte probe, se va menține arestarea preventivă a inculpaților și se vor respinge cererile de revocare ori înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați prin apărători aleși.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs verbal, cu ocazia pronunțării, inculpații și.
În ședința publică din data 26 ianuarie 2010 inculpații recurenți au solicitat admiterea recursului șiîn principala nu se menține măsura arestării lor preventive, urmând a fi cercetați în stare de libertate iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate. Inculpatul nu se face vinovat de agresarea victimei și nu există indicii temeinice că acest inculpat ar fi săvârșit infracțiunea de care este acuzat, el fiind practic o victimă, astfel că se impune revocarea măsurii arestării preventive. Inculpatul a recunoscut fapta, agresiunea în sine, acționând practic din dorința de a-și ajuta unchiul, însă acest inculpat este minor și nu are maturitatea necesară pentru a realiza ce s-a întâmplat în acel moment.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.penală, curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpații recurenți și sunt trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev.de art.175 lit.i penal, cu aplicarea art.75 lit.c penal față de inculpatul și art.99 și urm.penal față de inculpatul, reținându-se că la data de 25 septembrie 2009, în baza unei rezoluții infracționale comune, ar fi aplicat împreună lovituri de mare intensitate victimei G, care a încetat din viață.
Măsura arestării preventive a inculpaților recurenți a fost luată la data de 1 octombrie 2009, ca și temei al arestării fiind reținute prevederile art.148 lit.f pr.penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea constată că în mod corect instanța e fond a menținut starea de arest a inculpaților recurenți, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării măsuri arestului preventiv continuă să subziste, raportat la natura infracțiunii, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta, atingerea gravă adusă uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, viața, precum și la impactul social negativ pe care îl au asemenea fapte și la riscul de a întreține climatul infracțional în absența unor măsuri ferme.
În cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpații recurenți sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, astfel cum reiese din probele administrate până în prezent - declarațiile martorilor 38-59 dosar, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, dovada de ridicare corpuri delicte, raport de expertiză medico-legală, declarațiile inculpaților în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată. Inculpatul a recunoscut în fața instanței că a împuns victima cu furca de trei ori în zona abdomenului, după care a lovit-o în cap cu furca de două ori.
motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO ( cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite, aspect concretizat în prezenta cauza prin cele arătate referitor la incidența prevederilor art.148 lit.f pr.penală.
Referitor la durata rezonabilă a arestării preventive în sensul dispozițiilor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană privind apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, curtea reține că există o practică constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac.
Se constată că în cauza de față autoritățile au depus diligențele necesare, de la luarea măsurii arestării preventive - 1.10.2009 și până în prezent, într-o perioadă de circa 4 luni de zile, fiind efectuate cercetări, fiind dispusă trimiterea în judecată a inculpaților, care au fost audiați de instanță, urmând a fi administrate și alte probe, cauza fiind amânată în vederea audierii unui număr de 5 martori.
Raportat la tipologia cauzei, la fapta pentru care se efectuează cercetarea judecătorească, la numărul de martori ce urmează a fi audiați, curtea apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă a detenției preventive a inculpaților recurenți.
CEDO a arătat în cauza Witold Litwa contra Poloniei din 2000 că nu este suficient ca privarea de libertate să fie conformă cu dreptul național ci trebuie de asemenea să fie necesară în circumstanțele cauzei.
Fapta pentru care sunt judecați inculpații, constând în suprimarea cu violență a vieții unui om, relevă o tipologie deosebită a acesteia, puțin frecventă în realitatea citadină, dar a căror creștere ar putea fi încurajată în lipsa unei reacții ferme a autorităților.
Privarea de libertate a inculpaților reprezintă la momentul actual cel mai adecvat răspuns alarmei create în opinia publică, fiind o măsură necesară în circumstanțele concrete ale prezentei cauze, mai sus indicate.
Ca urmare, pentru considerentele prezentate, curtea va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. ca nefondat recursul declarat de inculpații (fiul lui și, născut la 28.11.1968) și - (fiul lui și, născut la 01.01.1993), ambii deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 12.01.2010 a Tribunalului Maramureș, în dosar nr-.
În baza art.189 pr.penală se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C, suma de 200 lei onorarii pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției (av. ).
În baza art.192 alin.2 rpenală Cod Penal vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la 28.11.1968) și - (fiul lui și, născut la 01.01.1993), ambii deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 12.01.2010 a Tribunalului Maramureș, în dosar nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de 200 lei onorarii pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției (av. ).
Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.//
1.02.2010 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Livia Mango Vasile Goja
