Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 52/2010. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.52
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Claudia Lăutaru
- - JUDECĂTOR 3: Onița
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial O l
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 18 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea arestării preventive a inculpatului, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu există dovezi că s-a sustras urmăririi penale și judecății, neprezentarea sa la termenele de judecată s-a datorat faptului că nu s-a aflat în țară iar pentru egalitate de tratament juridic, având în vedere că ceilalți coinculpați sunt liberi se impune revocarea arestării și pentru recurentul inculpat.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea arestării subzistă și nu s-au modificat, ținând cont de gravitatea faptelor și atitudinea inculpatului care s-a sustras urmăririi penale și judecății.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt a achiesat la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 18 ianuarie 2010, Tribunalul Dolj, a menținut starea de arest a inculpatului - fiul lui și, născut la 20.10.1969 în județul D, CNP -, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 48/08.09.2008 emis de Tribunalul Dolj.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 26 septembrie 2008 fost înregistrat la instanță rechizitoriul cu nr.16D/P/2008 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, deținuți în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003, art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 290 din Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 291 Cod penal, în final cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În cursul anului 2005, inculpații, împotriva cărora s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluția din 07 aprilie 2008 și s-a pus în mișcare acțiunea penală - s-au constituit în grup infracțional organizat în scopul, de a obține, direct sau indirect sume mari de bani de la bănci prin manopere frauduloase și prin folosirea de adeverințe de venituri și copii ale unor carnete de muncă fictive, grup structurat și coordonat de și, care a funcționat până în luna aprilie 2008, când acești inculpați au părăsit țara.
S-a mai arătat că materialul probator strâns până în prezent în cursul urmăririi penale, a evidențiat că inculpații au reușit, în perioada sus-menționată să determine încă alte 24 de persoane preponderent din mediul rural să obține credite de la BCR, Bank și Bank Post pe baza unor astfel de documente false, în sumă totală de - lei, 18870 franci elvețieni și 8993 euro, cauzând un prejudiciu în sumă de - lei, sume de bani însușiți integral de și.
Împotriva inculpaților a fost pusă în mișcare acțiunea penală, fiind reținuți în data de 01.09.2008 începând cu orele 16,20, Tribunalul Dolj dispunând arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 29 decembrie 2009, până la data de 27 ianuarie 2010 inclusiv.
În speță, instanța a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, a avut în vedere următoarele aspecte referitoare atât la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților și caracterul rezonabil al detenției preventive.
S-a reținut că pericolul pentru ordinea publică presupune o rezonanță a unei fapte și trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacții care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice și respectului față de lege.
Ca atare, instanța a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, ținând cont de împrejurările în care a fost comisă fapta, natura infracțiunii, atitudinea inculpatului, apreciindu-se de asemenea că astfel poate fi realizat și scopul măsurii preventive respectiv pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal.
S-a constatat că instanța europeană a apreciat că o persoană condamnată în primă instanță, fie că a fost sau în stare de detenție până în acel moment se găsește în situația precizată de art.5 paragraful 1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza Salmaz contra Turciei, hotărârea din 12 ianuarie 2007) care autorizează privarea de liberate a persoanei pe baza condamnării chiar și nedefinitivă caz ce presupune atât o constatare a vinovăției cât și aplicarea unei pedepse.
Ca atare, în ceea ce privește termenul rezonabil ridicat la de principiu gen în jurisprudența instanței europene, s-a apreciat că pentru persoanele condamnate în prima instanță, durata arestării preventive a acestora pe parcursul judecării apelului și / sau recursului se analizează din perspectiva art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană privind dreptul la un proces echitabil ( vezi cauza Wenehoff contra Germaniei, hotărârea din 27 iunie 1968).
Instanța a constatat că, în speță, există un interes public care impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, iar durata detenției preventive, începând cu data de 05 septembrie 2008, nedepășind până în prezent un termen rezonabil, astfel după cum este prevăzut de art. 6 parag.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, mai ales că acesta a părăsit teritoriul României, fiind încarcerat abia în 29.12.2009.
Pentru considerentele menționate și având în vedere și dispozițiile art.3002Cpp, rap. la art. 160 alin.1, 3 Cpp, instanța a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, care a criticat încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă nu mai subzistă, având în vedere că toți ceilalți coinculpați sunt cercetați în stare de libertate, astfel că pentru egalitate de tratament se impune revocarea arestării preventive și pentru inculpatul, neexistând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică și de asemenea, nu există dovezi că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și judecată, întrucât nu s-a aflat în țară, acesta fiind motivul neprezentării la termenele de judecată anterioare.
Recursul este nefondat.
În mod just, instanța de fond procedând la verificarea legalității și temeinicie arestării preventive, conform art.3002Cod pr.penală, a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului, reținând că temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării preventive a inculpatului subzistă și nu s-au modificat.
Astfel, din întreg ansamblul probator administrat până în acest moment la urmărirea penală și instanța de fond (declarații de martori, declarațiile inculpaților, adresele emise de părțile civile), rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este judecat.
Criticile referitoare la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu sunt fondate.
Astfel, raportat la natura, gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, valoarea ridicată a prejudiciilor, modul organizat de săvârșire, atitudinea inculpatului, care s-a sustras urmăririi penale și judecății, fiind încarcerat în baza mandatului european de arestare, Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dispozițiile art.136 alin.8 Cod pr.penală, enumerând în mod expres printre criteriile care stau la baza alegerii măsurii preventive și gradul de pericol social al infracțiunii.
Curtea are în vedere și jurisprudența CEDO care a statuat că prin gravitatea deosebită a acuzațiilor și prin reacția opiniei publice la acestea, se justifică o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp.
Nu se poate invoca încălcarea principiului egalității de tratament juridic față de ceilalți inculpați, care pe parcursul procesului penal au fost puși în libertate, având în vedere că participația penală este diferită și în plus, inculpatul s-a sustras urmăririi penale și judecății, fiind încarcerat numai ca urmare a punerii în executare a mandatului european de arestare emis în baza mandatului de arestare preventivă în lipsă a inculpatului.
Raportat la scopul măsurilor preventive prev.de art.136 alin.8 Cod pr.penală, Curtea constată că nu este justificată și proporțională în acest moment luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.
Pentru considerentele expuse anterior, reținând că temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării preventive a inculpatului subzistă și nu s-au modificat, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat inculpatul la 70 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 18 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 70 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 21 ianuarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CL
PS/26.01.2010
21 ianuarie 2010.
- Administrația Finanțelor Publice C va urmări și încasa de la inc. suma de 70 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Claudia Lăutaru, Onița