Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 533/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 801/2009)
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 533
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13 aprilie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect RECURSUL declarat de inculpatul împotriva Încheierii din data de 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția II -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul ales al recurentului - inculpat precizează că s-a declarat recurs împotriva încheierii din data de 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a penală, în temeiul art. 160 ind. b) alineat final Cpp, și solicită instanței să ia act de schimbarea temeiurilor de fapt avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pe de-o parte în raport de perioada foarte îndelungată de timp, de 18 luni, de când inculpatul se află arestat preventiv în prezenta cauză, iar pe de altă parte, solicită să se constate că cercetarea judecătorească nu poate fi finalizată ca urmare a faptului că de aprox. 6 termene de judecată, echivalentul a 6 luni, investigatorii sub acoperire nu sunt aduși în fața instanței pentru a fi ascultați, din acest motiv neefectuându-se nici un fel de alte activități în cauză.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere conduita procesuală corectă pe care inculpatul a avut-o, de recunoaștere și asumare a faptelor pentru care a fost trimis în judecată; de reținut, în circumstanțiere, sunt și aspecte ce țin de persoana inculpatului, de conduita bună pe care acesta a avut-o anterior comiterii faptei, de împrejurarea ca provine dintr-o familie organizată și nu există nici un fel de temeri că dacă va fi finalizată cercetarea judecătorească, atât în fond cât și în etapele care urmează, cu inculpatul în stare de libertate, acesta ar mai putea să pericliteze, în orice mod, buna judecare a pricinii.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu are posibilitatea să ia legătura cu persoanele ce au rămas de audiat, tocmai datorită faptului că sunt investigatori sub acoperire, investigatori pe care, așa cum se poate constata, nici organul de urmărire penală nu-i poate depista pentru a fi audio și audiați în fața judecătorului.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea parțial a încheierii recurate, doar cu privire la dispoziția de menținere a arestării, și în aplicarea art. 160 ind. b) alin. 2 Cpp, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat, cantitatea mare a drogului de mare risc ce făcut obiectul activității infracționale, fiind vorba despre 3,694 Kg heroină, cantitate ce ar fi fost plasată pe piața consumatorilor de droguri în situația în care activitatea infracțională nu ar fi fost depistată de organele de urmărire penală, consecințele nefaste asupra sănătății publice, consecințe ce sunt produse de acest gen de infracțiuni.
Apreciază că lăsarea în libertate inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social pentru ordinea publică, sens în care solicită respingerea ca nefondat recursului.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită cercetarea sa în stare de libertate până la pronunțarea în cauza a unei hotărâri de condamnare definitive și irevocabile.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr- printre altele, în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă inculpatului .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sunt întrunite cumulativ exigențele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Curtea, analizând încheierea sub aspectele de fapt și de drept, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal constând în aceea că în data de 3.12.2007 a dat o mostră de heroină investigatorului sub acoperire,iar în data de 10.12.2007,împreună cu și prin intermediul lui a vândut investigatorului sub acoperire cantitatea de 3,694 kg heroină,contra sumei de 80.000 euro,fiind prins în flagrant. De asemenea,în data de 26.11.2007,împreună cu a dat investigatorului sub acoperire o mostră de heroină în cantitate de o,89 grame,iar la data de 30.11.2007 a vândut împreună cu,investigatorului sub acoperire cantitatea de 490 grame geroină.
În mod corect prima instanță a reținut că se mențin temeiurile care au dus la luarea măsurii inițiale, fiind întrunite cumulativ exigențele art.148 lit.f Cod procedură penală astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului creează pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei (fiind vorba despre plasarea pe piața consumatorilor de droguri a cantității de 3,694 kg heroină)și circumstanțele personale ale inculpatului. În plus, la luarea măsurii preventive au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală, măsura fiind judicios aleasă în raport cu persoana acesteia.
În consecință, Curtea, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat,recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală,în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 13.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
Red.VB
Dact.IE/2 ex./6.05.2009
2
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină, Vasile
