Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 536/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 536
Ședința publică din data de 27.07.2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
- -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror din cadrul - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, ns. la data de 4.02.1954, deținut în Penitenciarul Mărgineni și, fiul lui și, ns. la data de 6.01.1969, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 2.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați și, aflați în stare de arest, personal și asistați de avocat, apărător ales din Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pe care le depune la dosar precum și note scrise, având în vedere numărul mare de volume de urmărire penală și complexitatea dosarului.
Precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că s-au depus la dosar înscrisuri din partea inculpaților, prin apărător ales și întrucât nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că timpul pe care instanța la avut la dispoziție pentru studierea celor 75 de volume de urmărire penală a fost insuficient pentru a verifica dacă apărările inculpaților corespund sau nu adevărului.
Arată că inculpatul se află în situația prev.de art. 139 al.1 pr.penală, anterior aceștia au fost puși în libertate însă ulterior s-a admis recursul declarat de, procurorul a dat dovadă de rea voință când a întocmit rechizitoriul și a prezentat aproape identic situația în ceea ce-l privește pe inculpat.
Precizează că temeiul în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă este cel prev. de art. 143 rap.la art. 148 lit.f pr.penală, la acea vreme toate instanțele au luat ca punct de plecare acea încheiere însă nimeni nu a verificat separat pe fiecare inculpat în parte dacă sunt sau nu îndeplinite dispozițiile acestor texte de lege la care s-a făcut referire, situația fiind prezentată pe ansamblu.
Inculpatul este trimis în judecată pentru complicitate la toate infracțiunile reținute prin rechizitoriu, s-a demonstrat că nu acesta este cel care a adus utilajele în țară, ele au fost cumpărate din Republica M de și fratele său, la acel moment inculpatul nici nu-i cunoștea pe aceștia și singurul lucru care se poate reține în sarcina acestuia este faptul că a trimis 1-2 muncitori pentru a repara acele utilaje dar nu le-au putut repara, faptul că a vândut unele materiale inculpaților și și faptul că a intermediat o vânzare de tutun între inculpatul și.
Mai arată că inculpatul a recunoscut activitatea pe care el a desfășurat-o, aceasta este reliefată în contabilitatea societății care a fost la pentru efectuarea expertizei și care de altfel au și fost restituite întrucât nu s-a găsit nicio deficiență.
Cât privește cercetarea judecătorească arată că, aceasta este într-o fază incipientă, nu se justifică menținerea în continuare a inculpaților în stare de arest preventiv, în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia, inculpatul nu are antecedente penale, dispozițiile art. 148 lit.f pr.penală trebuiesc raportate la cele două teze, respectiv pedeapsa prevăzută de lege să fie mai mare de 4 ani, condiție care este îndeplinită însă în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta recurentul prin lăsarea sa în libertate aceasta nu este dovedită.
Consideră că nu se poate pune semnul de egalitate între pericol social al faptei și pericolul concret pentru ordinea publică, pericolul social al faptei trebuie avut în vedere de instanță la momentul la care pronunță o hotărâre de condamnare, iar pericolul concret pentru ordinea publică se referă la viitor.
Precizează că inculpatul, nu prezintă pericol concret pentru societate, nu are cu ce să pericliteze bunul mers al societății, este vorba de o infracțiune economică și nu una cu violențe, instanța de fond a raportat pericolul concret pentru ordinea publică la contextul social economic actual, însă trebuie să se țină cont și de persoana inculpatului care are 41 de ani, a fost director tehnic la Direcția Generală a, și-a făcut o societate și nu a avut nici măcar o contravenție.
De asemenea urmează a se avea în vedere și conduita inculpatului, atitudinea sa în domeniul tutunului și faptul că a desfășurat activități comerciale ca și alți inculpați din acest dosar dar care sunt în stare de libertate.
Față de toate acestea solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în baza art. 139 al.1 pr.penală revocarea arestării preventive a inculpatului întrucât în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia.
În subsidiar, solicită aplicarea art. 145/1 pr.penală, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că acesta domiciliază în B iar dosarul se va soluționa de Tribunalul Prahova, aplicarea art. 136 al.1 și 8 pr.penală, coroborat cu art. 137 pr.penală.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, arată că se reține în sarcina acestuia și litera "b", însă când s-a emis mandatul de arestare preventivă expiraseră cele 24 de ore de reținere, acesta a fost lăsat în libertate, a mers la domiciliu pentru a-și lua schimburi iar procurorul a anunțat că a fugit de sub escortă.
Solicită instanței înlăturarea art. 148 lit.b pr.penlă, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au schimbat iar în ceea ce privește perioada infracțională se reține luna iunie-iulie 2007 până în anul 2008 când s-a dispus arestarea deși s-a demonstrat faptul că activitatea sa infracțională nu este raportată decât la lunile mai-iunie, deci numai două luni.
Singura vină pe care acesta o are și pe care de altfel a și recunoscut-o este aceea că a pus la dispoziția inculpatului un depozit pentru depozitarea cutiilor de tutun, că a fost de acord și a răspuns cererii acestuia de a schimba tutunul din cutiile vechi în cutii noi și completarea cu rumeguș, faptă care de asemenea a fost recunoscută.
Consideră că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două teze ale art. 148 lit.f pr.penală ceea ce duce la înlăturarea acestor dispoziții.
Urmează a se avea în vedere și numărul mare de caracterizări depuse la dosar și faptul că nu prezintă pericol concret pentru ordine publică dacă este lăsat în libertate.
Față de toate acestea solicită instanței, în principal admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, respectiv aplicarea art. 136 pr.penală iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, în mod judicios reținându-se că subzistă în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Consideră că în cauza de față sunt îndeplinite disp. art. 148 lit.f pr.penală, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și există probe certe că prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura faptelor comise, gravitatea acestora, gradul deosebit de ridicat, încadrarea juridică complexă cu care a fost sesizată instanța, modalitatea comiterii faptelor, împrejurarea că au fost prinși în flagrant, prejudiciul considerabil cauzat bugetului dar și impactul social al acestui gen de infracțiuni.
Apreciază că menținerea arestării preventive a inculpaților este pe deplin justificată chiar prin prisma disp. art. 5 din, în cauza de față nu au fost administrate suficiente probe și au fost audiați doar 3 inculpați la ribunalul București.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că din probele administrate în cauză rezultă că acesta nu a știut unde este sediul fabricii, nu a știu de mutarea acestui sediu, prejudiciul reținut prin rechizitoriu este calculat de organul de urmărire penală nu se specialiști în urma efectuării unor expertize de specialitate, iar prin sechestrul asigurator este cu mult acoperit acest presupus prejudiciu.
Referitor la impactul social arată că acesta nu a existat nici în momentul arestării preventive a inculpaților cu atât mai puțin la acest moment, instanța de fond trebuia să raporteze temeiurile arestării preventive la probatoriul administrat, cercetarea judecătorească va destul de mult având în vedere numărul mare de inculpați și apărători iar faptul că nu s-au luat declarații de inculpat nu este un impediment pentru judecarea lor în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că el a condus o regie națională de tutun, este arestat de 13 luni, nu i s-a luat declarație, rolul activității sale a fost exagerat, nu are antecedente penale, nici măcar o contravenție, a cumpărat cu factură, a plătit toate taxele vamale, nu a știut unde este fabrica, care este sediul acesteia, a recunoscut activitatea pe care a desfășurat-o și nu are nicio motivație pentru a influența martorii.
Consideră că a fost o neatenție din partea sa, greșeala lui a fost că nu s-a informat asupra tuturor aspectelor, a fost vorba de o proastă selectare a clienților și precizează că de 21 de ani a desfășurat activitate în acest domeniu.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales, nu s-a sustras de la cercetarea judecătorească, a întrebat judecătorul dacă poate merge acasă, copii săi lucrează la societatea sa, a greșit, a recunoscut ceea ce a făcut, dosarul este complex și precizează că în cele două luni nu ar fi putut comite toate faptele reținute în sarcina sa.
Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 2.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală, în dosarul nr-, în baza art. 300/2 rap.la art. 160/b al.3 pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, ns. la data de 4.02.1954, deținut în Penitenciarul Mărgineni și, fiul lui și, ns. la data de 6.01.1969, deținut în Penitenciarul Mărgineni, menținându-se în continuare măsura la judecarea cauzei în fond.
Prin aceeași încheiere s-a menținut măsura arestării preventive și față de alți inculpați aflați în aceeași cauză și anume:, G, și.
De asemenea, au fost respinse cererile formulate de inculpații și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara; cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, G, și, precum și cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații și.
S-a fixat un nou termen de judecată la data de 30.06.2009.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații și, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie a acesteia.
Prin încheierea din 9.07.2009 a Curții de Apel București - Secția a-I-a Penală, pronunțată în dosarele nr- și respectiv 1638/2009 a fost admisă cererea formulată de Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - și s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Curtea de APEL PLOIEȘTI în vederea soluționării recursurilor declarate de cei doi inculpați ca urmare a strămutării cauzei la ribunalul Prahova de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală prin încheierea nr. 1354 din 6.07.2009.
Recurentul - inculpat, prin apărător ales, în susținerea recursului arată că se află în situația prev. de art. 139 al.1 pr.penală deoarece anterior inculpații au fost puși în libertate însă după aceea a fost admis recursul declarat de iar pe de altă parte întocmirea rechizitoriului și trimiterea lor în judecată s-a făcut rea voință din partea persoanei care a întocmit actul de sesizare al instanței.
Inculpatul a recunoscut activitatea pe care a desfășurat-o care de altfel este reliefată în contabilitatea societății și care a stat la baza efectuării expertizei, după care a fost restituită de către, întrucât nu s-a găsit nicio deficiență în conducerea și menținerea acesteia.
Referitor la cercetarea judecătorească, apărătorul inculpatului arată că aceasta se află într-o fază incipientă și ca atare nu se justifică menținerea în continuare a inculpaților în stare de arest preventiv, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia, inculpatul nu are antecedente penale iar dispozițiile prev. de art. 148 lit.f pr.penală, trebuie raportate la cele două teze, respectiv pedeapsa prevăzută de lege să fie mai mare de 4 ani, condiție care este îndeplinită, însă în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta recurentul prin lăsarea sa în libertate, această condiție nefiind dovedită.
Pericolul social al faptei trebuie avut în vedere de instanță la momentul la care pronunță o hotărâre de condamnare, iar pericolul concret pentru ordinea publică se referă la viitor.
În ceea ce-l privește pe inculpat acesta nu prezintă pericol concret pentru societate, nu are cu ce să pericliteze bunul mers al societății, este vorba de o infracțiune economică și nu una cu violențe.
În mod greșit instanța de fond a raportat pericolul concret pentru ordinea publică la contextul social economic actual, însă trebuie să se țină cont și de persoana inculpatului care are vârsta de 41 de ani, a fost director tehnic la Direcția Generală a, iar ulterior societatea pe care a deținut-o nu a fost sancționată nici măcar contravențional.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în baza art. 139 al.1 pr.penală, să se dispună revocarea arestării preventive a inculpatului întrucât în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia.
În subsidiar, se solicită aplicarea art. 145/1 pr.penală, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că acesta are domiciliul în mun. B iar dosarul se va judeca pe fond la ribunalul Prahova.
Același apărător ales și pentru inculpatul, arată că față de acesta la emiterea mandatului de arestare preventivă s-a reținut și lit. "b" la disp. art 148 pr.penală.
La luarea măsurii arestării, în momentul când a fost emis mandatul de arestare preventivă expirase deja perioada reținerii de 24 de ore, a fost lăsat în libertate, inculpatul a mers la domiciliu pentru a-și lua schimburi iar procurorul a anunțat că acesta ar fi fugit de sub escortă.
Ca atare solicită instanței înlăturarea disp. art. 148 lit.b pr.penală, temei care a stat la baza luării măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește perioada infracțională s-a reținut în actul de acuzare că aceasta s-ar fi desfășurat în perioada iunie, iulie 2007 până în anul 2008 când s-a dispus arestarea sa, deși s-a demonstrat faptul că această activitate nu este raportată decât la două luni și anume mai, iunie.
Singura vină pe care acesta o are și pe care de altfel a și recunoscut-o este aceea că a pus la dispoziția inculpatului, un depozit pentru depozitarea cutiilor de tutun, că a fost de acord și a răspuns cererii acestuia de a schimba tutunul din cutiile vechi în cutii noi și completarea cu rumeguș, faptă care de asemenea a fost recunoscută.
Se consideră că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două teze ale disp. art. 148 lit.f pr.penală, așa încât se solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurenților și ținând seama de dispozițiile legale în materie, art. 300/2, art. 160/b al.1 și 3 și respectiv art. 385/6 alineat ultim pr.penală, Curtea constată că recursurile declarate de inculpații și, sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Se constată că inculpatul a fost arestat pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu 16 iulie 2008 până la 13.08.2008, inclusiv, prin încheierea de ședință din 16.07.2008 a Tribunalului București - Secția a-I-a Penală, în dosarul nr- iar inculpatul prin încheierea din 26.07.2008 a aceleiași instanțe s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile.
Temeiul măsurii luate față de inculpați l-a constituit disp. art. 148 lit.f pr.penală, iar legalitatea și temeinicia acestei măsuri a fost prelungită, verificată și menținută de instanța de fond.
Față de inculpatul s-a dispus arestarea preventivă pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a grup de criminalitate organizată, în formă continuată prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 al.2; complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de atrepozitare fiscală în afara unei atrepozit fiscal autorizat prev.de art. 26 rap.la art. 2961 al.1 lit.b din Legea nr. 571/2003 modificată și completată (codul fiscal); complicitate la infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate prev. de art. 26, rap.la art. 83 lit.a și b din Legea nr. 84/1998 modificată și republicată; complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 26 rap. la art. 297 al.1 și respectiv spălare de bani prev. de art. 23 al.1 lit.a și b din Legea nr. 656/2002, toate în formă continuată cu aplic. art. 41 al.2, în concurs real și ideal prev. de art. 33 lit.a și b, toate cu aplic. art. 13
Arestarea inculpatului s-a dispus pentru comiterea infracțiunilor de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de 2961 lit.h din Legea nr. 571/2003 (cod fiscal); de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin.1 lit.b din Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (codul fiscal); folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, de punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului prev. de art. 5 lit.a și b din Legea nr. 11/1991 republicată; contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate prev. de art. 83 lit.a și b din Legea nr. 84/1998 modificată și republicată; înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 al.1; infracțiuni de spălare de bani prev. de art. 23 al.1 lit.a și b din Legea nr. 656/2002 și respectiv de aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate infracțiunile în formă continuată cu aplic. art. 41 al.2, în concurs real și ideal, prev. de art.33 lit.a și b, toate cu aplic. art. 13
Potrivit art. 300/2 pr.penală în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive în vederea respectării drepturilor prev. de art. 5 parag. 4 din Convenția, care prevede că: "orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere, are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună liberarea sa dacă deținerea este ilegală".
Potrivit art. 160/b pr.penală, în cursul judecății instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Curtea observă că într-adevăr temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpaților și, impun în continuare privarea lor de libertate, susținerea acestora în sensul că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive fiind neîntemeiată.
Astfel, cerința prevăzută de art. 143 pr.penală privind existența probelor și indiciilor temeinice, verosimile ce atestă participația inculpaților la săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora, este în continuare satisfăcută, câtă vreme în cursul urmăririi penale au fost administrate suficiente mijloace de probă pe baza cărora tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și a menținut această măsură.
De aceea, în opinia Curții se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, faptele pentru care aceștia au fost deduși judecății în prezenta cauză prezintă un ridicat grad de pericol social și pentru care au fost administrate probatorii concludente, inclusiv recunoașterea de către inculpații recurenți a activităților desfășurate de fiecare în parte.
Așa fiind, în aprecierea îndepliniri condiției pericolului pe care lăsarea în libertate a recurenților îl prezintă pentru ordinea publică, nu se poate face abstracție de elementele ce țin de gravitatea faptelor, valoarea prejudiciilor cauzate, știut fiind că potrivit jurisprudenței, severitatea sancțiunii și amploarea activității infracționale a inculpaților sunt elemente ce pot fi avute în vedere în aprecierea pericolului de sustragere de la proces sau de repetarea infracțiunilor, ele constituind prin ele însele temeiuri suficiente și pertinente pentru a se aprecia că privarea de libertate satisface în continuare exigențele Convenției Europene, fără a se produce o încălcare a dispozițiilor acesteia prin menținerea recurenților - inculpați în stare de arest ( a se vedea cauza Kusyk contra Poloniei, hotărârea din 24.10.2006 și similar Michta contra Poloniei, hotărârea din 4.05.2006).
Față de cele expuse mai sus, Curtea constată că într-adevăr temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive împotriva recurenților subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate, iar aspectele vizând lipsa antecedentelor penale și conduita bună în societate până la data comiterii faptelor, nu reprezintă suficiente argumente pentru a se aprecia că aceste temeiuri ar fi suferit modificări esențiale de natură a antrena înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă restrictivă de libertate cea prev. de art. 145/1 pr.penală, așa cum s-a solicitat.
În consecință, recursurile inculpaților și, vor fi respinse ca nefondate, conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală, încheierea atacată fiind legală și temeinică.
Văzând și disp.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, ns. la data de 4.02.1954, deținut în Penitenciarul Mărgineni și, fiul lui și, ns.la data de 6.01.1969, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 2.06.2009, pronunțată de Tribunalul București.
Obligă recurenții la câte 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.07.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./31.07.2009
nr- Tribunalul București
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
