Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 542/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 542/
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr.5281/2008, emisă de Baroul de Avocați
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul față de recursul declarat de inculpat, apreciază că acesta poate fi admis având în vedere că cercetarea judecătorească nu este epuizată, iar până la pronunțarea unei hotărârii de condamnare definitivă, beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât temeiurile care au stat inițial la baza luării acestei măsuri, subzistă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele si lucrările dosarului, curtea constată că Tribunalul Constanța - Secția Penala, prin încheierea pronunțată în dosarul nr-, la termenul de judecata din 19 noiembrie 2008, in baza art.3002Cod procedura penala, coroborat cu art.160 Cod procedura penala, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, Tribunalul Constanta, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție nr.1557/P/2007 din 01.04.2008, inculpatul, a fost trimis in judecata pentru comiterea infracțiunii de omor calificat si deosebit de grav prevăzut de art.174 - 175 lit."d" - 176 lit."d" Cod penal si a doua infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art.211 alin.21lit."b" si "c" Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal.
In sarcina inculpatului s-a reținut prin actul de inculpare ca, la data de 17 octombrie 2007, pe fondul consumului de băuturi alcoolice i-a aplicat victimei G, mai multe lovituri cu un topor in cap, cauzându-i leziuni care au condus la decesul victimei, inculpatul i-a sustras 2 telefoane mobile.
S-a mai reținut ca in ziua de 02 noiembrie 2007, i-a aplicat si victimei - mai multe lovituri cu un topor in zona craniana, provocându-i leziuni care au cauzat decesul.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 08 noiembrie 2007, temeiul arestării fiind cel prevăzut de art.148 al.1 lit."f" Cod procedura penala.
In temeiul art.3002Cod procedura penala, pe parcursul cercetării judecătorești, Tribunalul Constantaa verificat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive, ocazie cu care s-a constata ca temeiurile avute in vedere la luarea măsurii subzista si justifica menținerea in continuare a inculpatului in stare de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea cererii de recurs susține inculpatul ca se impune punerea sa in libertate, deoarece pana la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Verificând hotărârea recurată, actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs si din oficiu, curtea constata ca recursul este nefondat.
Întemeiat, Tribunalul Constanta, in timpul cercetării judecătorești, in baza art.3002Cod procedura penala, a verificat temeinicia si legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului.
De asemeni, in mod corect s-a menținut starea de arest a inculpatului, deoarece din probatoriul administrat pana in aceasta faza a procesului, se constata ca temeiurile faptice ce au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive fata de inculpat, continua sa subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar si de declarațiile martorilor sub acest aspect, instanța de recurs retine ca potrivit art.139 si art.160 Cod procedura penala, măsura preventiva necesita existenta presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar fata de probatoriul administrat pana in acest moment nu exista fata care sa conducă la concluzia ca măsura arestării preventive dispusa fata de inculpatul ar fi fost luata cu încălcarea prevederilor legale sau ca mai exista temei care sa justifice menținerea acesteia.
In ce privește respectarea dreptului la libertate a inculpatului, este adevărata ca detenția preventiva trebuie sa aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normala si ea nefiind admisa sa prelungească dincolo de limitele rezonabile. Insa, din jurisprudența constata a CEDO, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se in considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea in ce măsura "exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât ce a regulii generale a judecării in stare de libertate". In condițiile spetei, la acest moment, interesul general prevalează in raport de interesul inculpatului de a fi pus in libertate, avându-se in vedere gravitatea infracțiunilor de comiterea cărora este acuzat inculpatul, de urmările produse, la modul de săvârșire.
Astfel, in temeiul art.38515punct 1 lit."b" Cod procedura penala, recursul va fi respins ca nefondat.
Se face aplicarea art.192 Cod procedura penala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu - avocat, se decontează din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 2 ex.
Data: 27.11.2008
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure, Zoița Frangu
