Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 550/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.550/
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.208 al.1 - 209 al.1 lit."a,g,i" cu aplicarea art.37 al.1 și art.75 al.1 lit."c", cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal, având ca obiectlegalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul acestuia - avocat în substituirea apărătorului desemnat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.64/28.09.2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că își menține recursul promovat în cauză.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, apreciază că nu mai subzistă temeiurile avute inițial al baza luării măsurii arestării preventive respectiv disp.art.148 lit."f" Cod procedură penală, neexistând temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Referitor la disp.art.148 lit."f" Cod procedură penală, apreciază că nu este îndeplinită niciuna din cele două condiții, cumulativ, în sensul că pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.209 Cod penal, pedeapsa este mai mică de 4 ani și de asemenea, cu privire la pericolul social, în cauză nu s-a dovedit că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
La dosarul cauzei există probe suficiente că s-ar fi săvârșit infracțiunea de furt calificat, dar nu există indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul s-ar face vinovat de comiterea acesteia.
Consideră că pericol social trebuie să fie concret și nu abstract.
Solicită a se reține faptul că prejudiciul cauzat a fost recuperat integral, inculpatul are un domiciliu stabil iar până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție conform art.6 și 66 din CEDO.
Apreciază că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar rezonanța socială a faptelor, s-a diminuat.
În conformitate cu disp.art.139 raportat la art.1451Cod procedură penală, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pe cale de consecință, în principal, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de fond care a analizat în mod temeinic că motivele inițiale la luarea măsurii arestării preventive, subzistă.
Apreciază că sunt îndeplinite cumulativ disp. art.148 lit."f" Cod procedură penală, în raport și de antecedentele penale ale inculpatului de faptul că a fost deja condamnat de instanța de fond.
Totodată, s-a apreciat în mod judicios că măsura are un caracter rezonabil și este în consonanță cu art.5 lit."a,c" din CEDO, motiv pentru care, concluziile sale sunt de respingere a cererii de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe care o apreciază ca nefiind întemeiată atâta timp cât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 al.1 Cod procedură penală, măsura nefiind aptă să asigure scopul procesului penal.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt cu privire la recursul promovat în cauză, achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art.160balin.1 și alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 3002Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul - fiul lui și -, născut la data de 11.03.1985, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul a fost trimis în judecată și este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art. 208 al.1-209 al.1 lit.a,g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b și art.75 alin.1 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Măsura arestării preventive s-a dispus față de inculpat prin încheierea de ședință nr.48/17.04.2009 a Judecătoriei Constanța (dosar nr-) în condiții de legalitate și temeinicie prin respectarea condițiilor de formă dar și a celor de fond.
Conform art.300 ind.2 pr.pen.rap.la art.160b)al.3 pr.pen.când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
În acest stadiu procesual,în faza deapel,se constată că subzistă indiciile temeinice ale comiterii infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și este cercetat,în sensul disp.art.143 al.1 pr.pen.în referire la art.68 ind.1 pr.pen.și art.5 par.1 lit.c)și anume din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis respectivele fapte.
De asemenea, subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit f Cod proc pen, deoarece pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea acestui text de lege.
Dincolo de pericolul social generic ridicat al faptei,Tribunalul are în vedere circumstanțele concrete și modul de comitere, perturbarea relațiilor sociale ce ocrotesc patrimoniul persoanei, reacția publică la săvîrșirea unor asemenea fapte, elemente care coroborate cu datele privind persoana inculpatului, constituie probe că lăsarea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
De asemenea, măsura arestării corespunde scopului acesteia, prev. în art. 136 Cod proc. pen.prin asigurarea prezenței inculpatului la dispoziția instanței pentru o bună desfășurare a procesului penal, evitarea riscului sustragerii de la judecată ori de la executarea pedepsei dacă hotărîrea de condamnare va rămîne definitivă.
Măsura arestării preventive este în consonanță cu dispozițiile constituționale,dar și cu.prevederile Convenției Europene Drepturilor Omului. privește necesitatea menținerii măsurii arestării preventive, instanța europeană statuat că prevederile aplicabile într- un stat, trebuie să respecte pe cît posibil valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului și că autoritățile judiciare naționale pot dispune restrîngerea libertății de mișcare a unei persoane, cu respectarea necesității măsurii și a proporționalității între gravitatea măsurii și scopul pentru care aceasta a fost aplicată, cerințe îndeplinite în cauză, pentru argumentele expuse mai sus.
Pe de altă parte, nu sunt încălcate nici dispozițiile și jurisprudența CEDO, în legătură cu termenul rezonabil pentru care este justificată privarea de libertate, prin prisma faptului că inculpatul este menținut în stare de arest în baza unei hotărîri de condamnare -chiar nedefinitivă - ( art. 5 pct. 1 lit. a și c), caz ce presupune atît o constatare a vinovăției consecutivă stabilirii, potrivit legii, a comiterii unei infracțiuni cît și aplicarea unei pedepse sau a altor măsuri privative de libertate. În aceeași ordine de idei, Curtea Europeană apreciat că, după pronunțarea unei hotărîri de condamnare în primă instanță, durata arestării preventive a persoanelor condamnate, pe parcursul judecării apelului / recursului,se analizează din perspectiva art. 6 paragraf 1 din CEDO, privind dreptul la un proces echitabil și are ca scop protejarea acestora împotriva lentorii excesive a producerii, evitarea prelungirii pe o perioadă prea mare de timp incertitudinii cu privire la soarta celui acuzat.
În raport de considerentele arătate,nu au intervenit modificări ale temeiurilor arestării și nici nu au dispărut cele inițial avute în vedere la luarea măsurii,elemente noi în favoarea inculpatului nu au apărut, pentru a justifica revocarea măsurii, prin dispariția temeiurilor inițiale, în condițiile art. 160 alin. 2 cod procedură penală, motivele invocate neconstituind împrejurări de natură să atragă revocarea sau înlocuirea măsurii arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea, potrivit art.139 al.1 rap. la art. 136 al.1 lit.b și art.145 al.1 Cod proc.penală.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, neindicând în scris motivele de casare.
În ședință oral, prin apărător, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, apreciindu-se că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, respectiv art.148 lit."f" Cod procedură penală și nu s-au ivit alte temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Totodată, s-a mai arătat că rezonanța socială a faptei comise, s-a diminuat.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsuri arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
La Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Verificând încheierea atacată, în raport de criticile aduse și din oficiu, curtea constată că recursul declarat de inculpatul, este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând art.160 Cod procedură penală.
Conform art.160 alin.2 Cod procedură penală, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Alineatul 3 al aceluiași articol, prevede posibilitatea menținerii arestării preventive, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
În speță, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 17 aprilie 2009 iar prin sentința penală nr.939 din data de 14 august 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de furt calificat prevăzute de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit."a,g,i" Cod penal, cu aplicarea art.37 lit."b" și art.75 lit."c", art.33 lit."a" Cod penal, menținându-se starea de arest preventiv.
Deși sentința de condamnare nu rămas definitivă, cererea de revocare nu este justificată, inculpatul fiind trimis în judecată și condamnat pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că la acest moment procesual, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care impun în continuare menținerea stării de arest a inculpatului pentru a se desfășura în condiții de celeritate a apelului.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile art.3002Cod procedură penală și ale art.160 alin.3 Cod procedură penală precum și prevederile art.5 pct.1 lit."a,c" din CEDO, curtea în lipsa unor cauze de nulitate a hotărârii atacate, va respinge ca nefondat recursul inculpatului în temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, cu consecința obligării acestuia la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 160 lei.
Onorariul pentru avocatul din oficiu în cuantum de 100 lei,se va plăti din fondul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art.189 Cod procedură penală,
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul C, în contul Baroului de Avocați C, pentru avocat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.Jud./2 ex.
Data: 07.10.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Viorica
