Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 563/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 563/
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 18.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal, a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales av. Romei cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind, recurentul inculpat precizează că își menține recursul formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, precizează că prezentul recurs vizează două aspecte.
Un prim aspect vizează o cerere de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpat prin apărător, cerere respinsă de către Tribunalul Galați ca inadmisibilă.
C de-al doilea aspect vizează menținerea măsurii arestării preventive.
Cu privire la prima cerere, ține să precizeze că nu împărtășește modalitatea de interpretare a prevederilor art. 160 ind. 2. În condiția liberării provizorii ar trebui ca pedeapsa pentru infracțiunea consumată astfel cum este făcută în interpretarea deciziei Înaltei Curți, că infracțiunea în forma tentativei se bucură de o reglementare specială. De altfel, în opinia sa, apare ca fiind lipsită de logică juridică aspectul că, dacă pentru anumită faptă calificată ca fiind tentativă există o pedeapsă redusă potrivit dispozițiilor legale, pentru că în cauză este vorba despre o formă a infracțiunii - respectiv a tentativei - în cadrul pedepsei ne referim la limitele de pedeapsă pentru o măsură prealabilă. Nu se pot avea în vedere limite care nu sunt proprii acestei fapte. Solicită ca instanța să aprecieze și alte motive cu privire la acest aspect care sunt de prisos de reținut.
Cu privire la cel de-al doilea aspect - inculpatul este cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de omor. Situația reținută în rechizitoriu corespund declarațiilor date de acesta, fapta este recunoscută de inculpat și în fața instanței de judecată. Cert este cu privire la această faptă că ne aflăm în situația în care invocăm circumstanța atenuantă, respectiv aspecte ce țin de reținerea săvârșirii infracțiunii sub scuza provocării. De ordin procedural, valorificarea unei astfel de apărări nu poate avea loc decât cu prilejul soluționării cauzei pe fond la momentul la care instanța este chemată să aplice pedeapsa. Pe parcursul judecării cauzei în cazul în care față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive, sunt aplicabile reglementările ce vizează menținerea acestei măsuri și cazurile de revocare. În cazul de față, aceasta este situația - a se reglementa procesul penal. Inculpatul a săvârșit fapta la data de 20.11.2008, a fost arestat la data de 25 ianuarie 2009, la 2 luni și 5 zile de la momentul săvârșirii infracțiunii. Temeiul arestării preventive l-a reprezentat disp.art. 148 lit. f - respectiv "pedeapsa mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică".
Cu privire la acest temei a arestării preventive - nu se poate schimba, cu privire la pericolul public pe care l-ar prezenta inculpatul, instanța a apreciat funcție de gravitatea faptei pe care a săvârșit-o, pedeapsa prevăzută de lege pentru acea faptă și modalitatea în care a fost săvârșită. Nici aceste lucruri nu mai pot suferi schimbări pe parcursul procesului penal. Acesta este motivul pentru care, astăzi, în fața instanței de recurs înțelege să facă o interpretare a dispozițiilor art. 160/b pct. 2. Se spune că, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, ori nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, legiuitorul are avut în vedere trei ipoteze în care, instanța analizându-le poate dispune revocarea măsurii arestării preventive. Nu există o condiționalitate, respectiv numai dacă hotărârea este nelegală se dispune punerea în libertate, numai dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat și, în cea de-a treia situație, dacă nu există temeiuri noi.
În opinia sa, instanța ar trebui să analizele la fiecare termen dacă există temeiuri noi care să dispună privarea de libertate. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cea de-a treia ipoteză să fie subsidiară doar în situația temeiurilor noi, ar folosi sintagma "și" nu "sau". Aceasta este opinia pe care o împărtășește - în sensul independenței celor 3 ipoteze pe care judecătorul ar trebui să le aibă în vedere la menținerea arestării preventive.
Inculpatul a stat arestat 8 luni. Inculpatul se află în fața recursului la al doilea termen. Ultimele 4 termene în dosar s-au acordat din motive neimputabile inculpatului. Un termen pentru că lipsea un martor, al doilea termen cu debutarea formelor de protest al magistraților și ultimul termen fiind motivul pentru care cauza nu s-a judecat în fond. Art. 136 alin.1 reglementează scopul măsurii arestării preventive și vorbește despre buna desfășurare a procesului penal.
Analizând situația inculpatului, arestat de 8 luni, există temeiuri concrete pentru care se poate susține că menținerea măsurii arestării preventive a acestuia contribuie la buna desfășurare a procesului penal? Aceasta ar fi prima întrebare la care ar trebui să se răspundă în lumina reglementărilor disp.art. 136, dacă există temeiuri noi. Susținerile au început cu privire la arestarea preventivă, vorbindu-se despre faptul că nu se pot valorifica circumstanțe atenuante, nici cele legale decât cu soluționarea cauzei la fond. Dar aceasta este situația inculpatului. A săvârșit infracțiunea sub starea unei provocări din partea părții vătămate. Arestarea preventivă a intervenit la 2 luni de la acel moment. Nu se poate susține că inculpatul, prin comportament săvârșește în mod regulat astfel de fapte, sau activitatea violentă a sa ar trebui stopată, păzind ordinea publică cu inculpat arestat.
S-a avut în vedere doar fapta care a fost săvârșită. De altfel, deși inculpatul are antecedente penale, nu este recidivist - a fost reabilitat. Aceste aspecte ce țin de situația inculpatului, starea de boală, condițiile în care a fost săvârșită infracțiunea, relația care o are cu partea vătămată, lipsa unei perturbări din societatea din care acesta provine, sunt aspecte care nu au fost analizate de către instanță și probabil se vor da relevanță tuturor acestor aspecte la momentul aplicării unei pedepse.
Solicită ca în recurs, la analiza temeiurile care impun menținerea măsurii arestării preventive să se aibă în vedere și aceste aspecte, respectiv faptul că au trecut 8 luni de la momentul arestării preventive, faptul că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Nici comportamentul inculpatului pe parcursul procesului penal nu a justificat acele temeiuri. De asemenea, solicită ca instanța să aibă în vedere și situația personală în care se găsește inculpatul. La dosarul cauzei se află depuse acte medicale, în penitenciar dobândind o boală de metabolism - diabet, fiind dependent de insulina necesitând condiții de tratament special, alimentație specială, dar un aspect mult mai important sunt condițiile de stres. Solicită ca instanța să aibă în vedere aceste aspecte cu caracter personal de care a făcut vorbire.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul apreciindu-l ca fiind nefondat. Așa cum rezultă din dosarul cauzei, nu s-au modificat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și nici nu au apărut altele noi. De fapt, în cauză, de la ultima menținere și până în prezent, nu au fost audiați martori care să ateste altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu până în prezent.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie pe cauțiune, corect a fost respinsă de instanța de fond. Legea prevede că aceasta se poate acorda dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă este mai mică de 18 ani pentru infracțiunea în forma ei și nu în forma tentativei așa cum s-a susținut. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, arată că a fost bătut, a primit 20 de pumni în cap, a fost lovit cu pumnii în gură, i-au fost dați dinții jos și a fost călcat în picioare. A dat cu parul în cap. Nu mai știa ce face, era zăpăcit. A fost chemat să se împace cu ei, să-i dea bani pentru dantură. Recunoaște că nu ar fi trebuit să lovească partea vătămată în cap. El a fost bătut mai întâi. Deține certificat de la medicul legist și arată că este bolnav cu ficatul și are diabet. Dorește să se judece în libertate, să se ducă la spital, să nu moară în pușcărie. Nu este vinovat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 18.09.2009, dată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Prin aceeași încheiere s-a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat.
Pentru a dispune astfel Tribunalul a reținut pe de o parte că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în cauză existând indicii temeinice că inculpatul ar fi comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere împrejurările și modalitatea în care s-a comis fapta, starea de neliniște și nesiguranță generată în rândul comunității de săvârșirea unor astfel de fapte.
Pe de altă parte Tribunalul a constatat că nu sunt întrunite condițiile art.1604alin.1 pr.pen. în referire la art.1602alin.1 pr.pen. cu privire la limita maximă de pedeapsă avută în vedere la acordarea liberării provizorii pe cauțiune.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive.
Analizând încheierea recurată, conform dispozițiilor art.3856pr.pen. raportat la art.141C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat în modalitatea prevăzută de art.20 cp raportat la art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit. i Cod penal, constând în aceea că în dimineața zilei de 20.11.2008 în loc public, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat victimei Grădina lovituri repetate cu un târnăcop în zona capului, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, precum și infirmitate fizică permanentă.
Existența probelor din care rezultă bănuiala plauzibilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, a fost analizată în concret la luarea efectivă a măsurii preventive, precum și cu ocazia verificărilor succesive a legalității și temeiniciei măsurii, temeiurile avute in vedere subzistând și în prezent, neimpunându-se deci revocarea ori înlocuirea acestei măsuri pe considerentul că durata arestării ar depăși durata rezonabilă, astfel cum a fost definitivă prin jurisprudența O, ori că, raportat la probatoriile adminJ. nemijlocit până la acest moment în fața instanței de fond, s-ar impune aplicarea dispozițiilor art.139 Cod procedură penală, conduita corectă a inculpatului putând constitui, în eventualitatea aplicării unei pedepse, un element al individualizării sancțiunii penale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu valoare de principiu că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (Cauza Tomasi versus Franța) astfel că pentru buna desfășurare a procesului penal, în mod corect prima instanță a menținut starea de arest inculpatului conform dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, cercetarea judecătorească nefiind finalizată, instanța raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cât și la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, pericol care se regăsește în însăși natura și gravitatea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
În ce privește cererea de liberare provizorie pe cauțiune se constată că în mod legal prima instanță a dat un fine de neprimire acestei solicitări față de dispozițiile art.1411Cod penal potrivit cărora prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Cum limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de omor calificat în forma consumată sunt cuprinse între 15 și 25 de ani închisoare, iar dispozițiile art. 1602alin. 1.pr.pen. statuează clar limita de 18 ani închisoare ca și condiție esențială pentru acordarea liberării provizorii pe cauțiune, în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea inculpatului.
Pentru toate aceste considerente recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, raportat la art.141 Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ( fiul lui și, născut la 05.10.1951 în comuna -Greci, județul B, domiciliat în sat L, comuna L, județul G - în prezent aflat în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință din 18.09.2009 a Tribunalului Galați (dosar nr-).
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.penală obligă inculpatul-recurent la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
Grefier,
Red./05.10.2009
Tehnored./05.10.2009
Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
