Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 74/
Ședința publică din data de 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii din 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își însușește recursul de avocat în numele său.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că prin încheierea din 20.01.2009 Tribunalul Galația dispus menținerea măsurii arestării preventive a acestuia.
S-a reținut faptul că în noaptea de 15/16.08.2008, pe fondul unui conflict spontan cu partea vătămată, inculpatul i-ar fi aplicat acesteia o lovitură de cuțit în abdomen.
Instanța de fond a reținut în motivarea încheierii faptul că infracțiunea săvârșită de inculpat este deosebit de gravă, iar lăsarea sa în libertate ar avea un impact negativ în comunitatea locală de unde provine atât "inculpata", cât și partea vătămată. Învederează că în cauză este vorba de un inculpat, nu de o inculpată, iar cei doi nu trăiesc în aceeași comunitate locală: partea vătămată locuiește într-o localitate din județ, iar inculpatul locuiește în Ca atare, apreciază că încă de la început s-au făcut o serie de afirmații care nu sunt conforme cu realitatea din dosar.
Apoi, instanța susține că nu s-a încheiat cercetarea judecătorească, iar o eventuală lăsare în libertate a inculpatului l-ar determina pe acesta să săvârșească și alte fapte penale cu violență.
S-a reținut că inculpatul s-ar putea sustrage de la judecată sau că ar putea influența negativ probele care nu s-au administrat, motiv pentru care instanța concluzionează că se impune menținerea acestei măsuri.
Apreciază că din modul în care este motivată această hotărâre rezultă două aspecte: în primul rând, faptul că s-a instituit o prezumție de vinovăție în ceea ce îl privește pe inculpat și în al doilea rând faptul că instanța s-a antepronunțat, practic. Susține aceasta deoarece instanța afirmă la modul cert, și nu eventual, că fapta care a fost săvârșită de inculpat este foarte gravă, afirmație care nu își găsea locul în condițiile în care până în acest moment nu a început cercetarea judecătorească. Totodată, se fac mai multe afirmații care nu sunt susținute în mod evident de probele din dosar: că inculpatul ar comite și alte fapte penale de violență, că s-ar putea sustrage de la judecată, că ar influența negativ probele care nu s-au administrat, dar nu se știe de unde rezultă aceste lucruri, având în vedere că nu au fost susținute nici măcar de către Parchet atunci când s-a formulat cererea de menținere a stării de arest.
Pe de altă parte, se afirmă faptul că inculpatul i-ar fi aplicat părții vătămate o lovitură puternică de cuțit în abdomen. Se observă la fila 17 din dosarul de urmărire penală că nu este vorba de un cuțit, ci este vorba de un briceag, așa cum au tinerii pe la țară.
În cauză a fost vorba de un conflict în care a fost antrenată partea vătămată și trei prieteni ai acesteia, care l-au bătut practic pe inculpat, iar acesta, într-un moment de disperare, vrând să se apere și neavând cum, a scos briceagul, a lovit la întâmplare și l-a nimerit pe partea vătămată. În declarația aflată la 10 dosar urmărire penală, partea vătămată spune că l-a prins de la spate pe inculpat și l-a ținut de umeri și de gât, iar inculpatul fiind cu spatele la el, a scos briceagul și i-a aplicat o lovitură, în timp ce partea vătămată îl ținea și ceilalți îl loveau. Arată că a depus la filele 91-93 dosar urmărire penală un set de planșe foto din care rezultă cum arăta inculpatul după acest așa-zis conflict în care el a fost agresorul, planșe în care se observă că hainele erau pline de sânge, iar fața era tumefiată.
Apărarea inculpatului, privind reținerea măcar a unei legitime apărări sau a depășirii legitimei apărări, nu a fost avută în vedere de organul de urmărire penală.
Consideră că aceste aspecte și faptele recunoscute chiar de partea vătămată au relevanță și o consecință cu privire la încadrarea juridică dată faptei inculpatului.
Apreciază că probele din dosar în nici un caz nu pot conduce la concluzia că inculpatul este o persoană deosebit de violentă și niciuna din probele administrate până la acest moment nu pot duce la concluzia că acesta ar comite alte fapte, că ar intenționa să influențeze probele (de fapt, nu poate să influențeze probele, ci martorii), ori că inculpatul ar urmări să se sustragă de la judecată.
Este vorba de un conflict petrecut într-o discotecă, partea vătămată și cei trei martori, care sunt de fapt infractori, l-au agresat pe inculpat și acesta la un moment dat, văzând că nu scapă de agresiune, a lovit cu briceagul pe întuneric, la întâmplare și l-a nimerit pe partea vătămată. Aceasta este fapta de tentativă de omor.
S-a reținut această tentativă de omor și din cauza faptului că în raportul de constatare medico-legală s-a reținut că viața părții vătămate a fost pusă în primejdie. Precizează că a solicitat la urmărirea penală și nu s-a admis, dar va solicita și instanței de judecată efectuarea unei expertize medico-legale, întrucât din raportul de constatare medico-legală rezultă că s-a făcut o ecografie abdominală. Din această ecografie care a fost făcută la internarea în spital a părții vătămate, rezultă că ficatul, rinichii și splina nu au leziuni post-traumatice. Cu toate că în ecografie se reține că nu există leziuni ale acestor organelor interne, în concluziile raportului de constatare medico-legală se reține că i-a fost pusă în primejdie viața părții vătămate pentru că i-a fost atins unul din aceste două organe. Este o contradicție evidentă care va trebui lămurită, pentru că în funcție de această reținere, privind punerea în primejdie a vieții părții vătămate, depinde într-o măsură foarte mare încadrarea juridică dată faptei.
Apreciază că motivele pentru care instanța de fond a considerat că se impune menținerea măsurii arestării preventive nu sunt fondate și nu sunt raportate la probele administrate până la acest moment în cauză.
Deși a invocat mai multe aspecte la instanța de fond, s-a reținut doar o singură frază din tot ceea ce a spus.
Învederează că nu s-au audiat partea vătămată și nici martorii motivat de faptul că nu sunt în țară, sunt plecați toți în Italia. Singurul care este în țară este inculpatul și este arestat.
Este de neînțeles cum a ajuns instanța de fond la concluzia că inculpatul va influența martorii, probele, atâta timp cât partea vătămată și martorii nu sunt în țară. Este de neînțeles și cum a ajuns instanța la concluzia că inculpatul s-ar sustrage de la judecată, în condițiile în care acesta s-a prezentat de bună voie în fața organului de urmărire penală atunci când a fost chemat și a fost și arestat.
Apreciază că inculpatul nu ar putea comite alte fapte violente, având în vedere ceea ce rezultă în mod clar din dosar, respectiv că a fost agresat și în urma acestei agresiuni s-a apărat și a aplicat acea lovitură pe care o recunoaște.
Ca atare, consideră că la momentul la care Parchetul a solicitat menținerea măsurii arestării, instanța trebuia să analizeze situația din dosar, să analizeze ceea ce s-a susținut în apărare, faptul că scopul acestei măsuri nu mai este îndeplinit la acest moment, că având în vedere situația concretă, respectiv că nu se prezintă partea vătămată și niciunul din martori, cercetarea judecătorească în mod evident va mult timp de acum încolo. Arată că nici la urmărirea penală nu s-a dovedit intenția inculpatului de a influența vreunul din martori. Consideră că nu numai în stare de libertate se poate încerca influențarea altor persoane. Sunt multe modalități și mulți inculpați aflați în stare de arest au încercat să facă presiuni asupra martorilor sau asupra părților vătămate.
De asemenea, nu s-a făcut de către Parchet dovada faptului că inculpatul a încercat să sustragă de la urmărire sau de la judecată.
Pentru aceste motive, apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul Galați este nelegală și netemeinică. Pentru a face dovada faptului că inculpatul se pune la dispoziția organelor judecătorești, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea - inculpatul dorește să muncească și atât. A arătat faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră la urmărirea penală, că a recunoscut ceea ce a făcut și a oferit și o explicație care este logică, în timp ce explicațiile părții vătămate și ale martorilor sunt ilogice, lucru care se observă din lecturarea declarațiilor acestora.
Solicită să se aibă în vedere și practica Curții de Apel Galați în ceea ce privește astfel de fapte care sunt la limită în ceea ce privește încadrarea juridică. În multe cazuri Curtea a acordat pedepse cu suspendare condiționată pentru astfel de fapte de o gravitate redusă, raportat la gravitatea generică a acestei infracțiuni.
Având în vedere toate aceste aspecte, faptul că au trecut aproape 6 luni de zile de când inculpatul este arestat, apreciază că instanța avea posibilitatea să îl pună în libertate și să înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 20.01.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare să se dispună punerea inculpatului în libertate, iar în situația în care se va aprecia, să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Într-adevăr, J din motivarea hotărârii instanței de fond este greșită pentru că s-au invocat împrejurări de fapt care nu au suport în temeiurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală. Nu s-au avut în vedere alte temeiuri cu ocazia luării măsurii arestării preventive decât cele la care se referă lit. De aceea nu poate fi invocată împrejurarea că inculpatul ar putea influența ulterior martorii audiați în cauză sau că s-ar putea sustrage judecății.
În schimb, trebuie observat că cealaltă J de motivare este corectă și se raportează la conținutul art. 148 lit. f Cod procedură penală. În mod corect s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului având în vedere gravitatea infracțiunii deduse judecății, modalitatea de comitere, faptul că acesta a lovit partea vătămată cu un cuțit în zona abdominală și i-a produs o plagă care i-a pus viața în primejdie viața, fapt care trebuie avut în vedere până la dovedirea unei împrejurări contrare, acest aspect rezultând dintr-un act medical, ale cărui concluzii sunt trase de un organ de specialitate.
De asemenea, nu trebuie ignorat nici faptul că inculpatul are antecedente penale în minorat, tot pentru infracțiuni de violență, aspect care nu a fost relevat cu ocazia susținerii recursului în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente apreciază că instanța a considerat în mod corect că se mențin temeiurile care au justificat luarea și menținerea succesivă a acestei măsuri. De altfel, nici nu au fost relevate elemente concrete să poată fi avute în vedere ca și aspecte noi și care să justifice o altă măsură.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate. Consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că nu are cum să influențeze ancheta.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -, s-a constatat ca fiind legală și temeinică starea de arest a inculpatului și a fost menținută în continuare această măsură începând cu data de 20.01.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând probele existente la dosar, s-a apreciat că se impune în continuare menținerea stării de arest a inculpatului.
Inculpatul este acuzat că în noaptea de 15/16.08.2008, pe fondul unui conflict spontan și al consumului de băuturi alcoolice a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit în zona abdominală, cauzându-i o plagă parietală abdominală gastrică, de aproximativ 7- 8 cm, leziune ce i-a pus în primejdie viața.
Fapta este deosebit de gravă, este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar avea un impact negativ în comunitatea locală de unde provine inculpatul și partea vătămată.
În cauză nu s-a finalizat cercetarea judecătorească, iar prin eventuala sa lăsare în libertate a inculpatului, acesta ar putea să comită alte fapte penale, cu violență, ori s-ar putea sustrage judecății sau ar putea influența negativ probele care încă nu s-au administrat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat că instanța de fond a reținut în motivarea hotărârii mai multe aspecte neconfirmate de probele aflate în dosar.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat punerea în libertate, existând posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că în mod corect instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, considerăm că și în prezent se mențin față de inculpat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel:
- fapta pentru care inculpatul este judecat, respectiv infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal în ref. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal este prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
- la dosarul cauzei există probe certe, administrate până în prezent, din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Condiția prevăzută la art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală rezultă și din gravitatea ridicată a faptei comise, din modalitățile și împrejurările săvârșirii, din urmarea produsă și din atingerea adusă relațiilor sociale ce apără viața persoanei.
Nu trebuie omis faptul că inculpatul, înainte de a pleca de acasă, s-a înarmat cu un cuțit, sau așa cum susține acesta, cu un briceag.
Apărările inculpatului privind reținerea scuzei provocării, nu pot conduce la concluzia că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat.
Având în vedere cele arătate mai sus considerăm că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Deși considerăm că soluția instanței de fond privind menținerea măsurii arestării preventive este corectă, considerăm că partea finală a motivării hotărârii recurate nu are fundament probator.
Instanța de fond reține că prin "eventuala lăsare în libertate a inculpatului, acesta ar putea să comită alte fapte penale, cu violență, ori s-ar putea sustrage judecății, sau ar putea influența negativ probele care încă nu s-au administrat".
Conform dispozițiilor legale în materie, instanța motivează soluția pronunțată pe baza probelor administrate în cauză și a oricăror elemente de fapt.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că la momentul arestării preventive a inculpatului s-au reținut doar temeiurile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Este adevărat că, în conformitate cu dispozițiile art. 160 Cod procedură penală, instanța menține starea de arest a inculpatului dacă se mențin temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri sau dacă există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, însă în speță nu există probe care să conducă la concluzia că ar fi incidente și alte temeiuri, respectiv:
- art. 148 lit. c Cod procedură penală - "există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni";
Nicio probă administrată în faza urmăririi penale (de precizat că la instanța de fond nu au fost administrate probatorii până în prezent) nu conduce la concluzia că inculpatul ar încerca să comită o altă faptă prevăzută de legea penală.
- art. 148 lit. a Cod procedură penală - "există date că va încerca să fugă sau să se sustragă de la judecată";
Instanța nu argumentează acest aspect și nu indică probele din care a tras concluzia că inculpatul ar încerca să se sustragă de la judecată.
- art. 148 lit. b Cod procedură penală - "există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului";
Nici această concluzie nu a fost argumentată printr-o motivare în fapt și în drept.
Față de cele de mai sus, considerăm însă că se mențin temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar față de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea inculpatului în stare de arest, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul acestuia.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui G și, născut la data de 23.04.1987 în G, CNP -, cu domiciliul în G,-, - 2,. 80 și în comuna, sat, jud. G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință nr- din 20.01.2009 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.: -/04.02.2009
Tehnored. /2 ex./11.02.2009
Fond: Al.
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
