Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 566/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 566
Ședința publică din data de 12 august 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
Judecător -- -
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror che din cadrul -Serviciul Teritorial Prahova.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiica lui și, născută la 27.12.1974, deținută în prezent în Penitenciarul, fiul lui -u și, născut la 19.04.1980, fiul lui și, născut la 16.05.1957, fiul lui și, născut la 11.03.1975, toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 10.08.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care, în baza art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală și art. 23 alin. 6 din Constituție a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea acestora impun în continuare privarea lor de libertate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați:, în stare de arest, personal și asistată de avocat și, ambii din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, fila13, și, în stare de arest, personal și asistați de avocat din cadrul Baroului P, potrivit delegației avocațiale depusă la dosar, fila 16 și, în stare de arest, personal și asistați de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, fila 14.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurenta inculpată, avocat a luat legătura cu recurenții inculpați și și avocat a luat legătura cu recurentul inculpat și apoi având cuvântul, au arătat că nu au cereri de formulat și au solicitat acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursurilor.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta inculpată, critică încheierea de ședință din 10.08.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, apreciind că în mod greșit motivarea instanței se sprijină pe declarația denunțătorului, care de altfel era și cel care conducea activitatea infracțională.
Susține că inculpata a recunoscut și regretat fapta comisă, care în opinia sa este una de uzanță în prezent; că nu s-a sustras urmăririi penale, venind pentru audiere din Austria, unde își găsise un loc de muncă și urmând să se prezinte în fața organului de cercetare de bună voie, după ce în prealabil acesta fusese anunțat de intenția de a părăsi țara.
De asemenea, nu ar avea cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal prin influențarea părților și nici nu ar putea avea o influență negativă în comunitatea din care face parte, având în vedere că aceasta muncește în străinătate ca îngrijitoare.
Consideră că în mod greșit nu a fost efectuată expertiza grafologică, deși din punctul său de vedere, aceasta era obligatorie.
Susține că inculpata a făcut un denunț în care a încunoștințat organul de cercetare cu privire la funcționarul de la bancă cu ajutorul căruia se mijloceau aprobarea dosarelor de creditare.
Arată că inculpata nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că în motivarea încheierii de ședință nu se arată care ar fi acest pericol, apreciind încheierea ca fiind nemotivată.
Invocă practică judiciară în materie, respectiv decizia CEDO din 07.04.2009 - " & România"
Solicită ca inculpata să beneficieze de egalitate de tratament cu ceilalți inculpați aflați în stare de libertate, urmând să fie cercetată în stare de libertate, ca și inculpatul.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta inculpată, solicită ca inculpata să beneficieze de dreptul la un proces echitabil, așa cum prevăd disp.art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că marea majoritate a inculpaților cercetați în acest dosar sunt cercetați în stare de libertate, solicitând aplicarea egalității de tratament.
Susține că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală și că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fără a se face referire la probele avute în vedere.
Arată că singura contribuție a inculpatei este aceea de a completa carnete de muncă, considerând că prejudiciul reținut și încadrarea juridică este puțin forțată de către procuror.
- fie avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatei, împrejurarea că nu are antecedente penale și că are în îngrijire un copil minor.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 10.08.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatei.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, având cuvântul, apreciază că în mod greșit s-a reținut în sarcina acestuia săvârșirea unei infracțiuni atât de grave și că nu a fost efectuată o expertiză grafologică, care în opinia sa ar fi fost obligatorie.
Solicită să fie avută în vedere declarația inculpatului, pe care de altfel o și menține, și în care precizează că nu îi cunoștea pe ceilalți inculpați, că nu a scris sau semnat contracte sau adeverințe și că ar fi fost doar un simplu beneficiar al unui împrumut ale căror rate a înțeles să le plătească. Arată că a solicitat efectuarea unei expertize grafologice pentru lămurirea situației.
De asemenea, consideră că inculpatul trebuie să beneficieze de egalitatea de tratament cu ceilalți inculpați cercetați în stare de libertate, avându-se în vedere și situația specială a acestuia, împrejurarea că este tatăl a 8 copii minori, că este singurul întreținător al familiei sale.
Arată că, înțelege să critice încheierea de ședință și cu privire la faptul că nu se motivează în ce fel prezintă pericol concret inculpatul pentru ordinea publică și de ce este necesară menținerea măsurii arestării, având în vedere că nu s-a sustras urmăririi penale și că nu îi cunoștea pe ceilalți inculpați
Mai arată că inculpatul nu are antecedente penale și că din punctul său de vedere inculpatul a stat în stare de arest o perioadă destul de îndelungată.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 10.08.2009 a Tribunalul Dâmbovița și pe fond înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviințarea instanței.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții inculpați și, critică încheierea de ședință din 10.08.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind netemeinică și nelegală, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în continuare și că nu există date certe că inculpații s-ar sustrage urmăririi penale, sau ar influența buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, susține că inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că în stare de libertate aceștia ar putea benefica de o bună apărare, urmând să respecte obligațiile impuse de instanță.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 10.08.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond revocarea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
Ministerul Public, având cuvântul, susține că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea acestora în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită să fie avută în vedere practica judiciară în materie și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza Letellier & Franța, cu privire la pericolul social concret pentru ordinea publică și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestora.
În concluzie, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii de ședință din 10.08.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind temeinică și legală.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorilor săi și lasă la aprecierea instanței măsura ce se va dispune.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie avută în vedere situația sa specială, faptul că are în întreținere 8 copii minori, că este singurul întreținător, solicitând judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu a înțeles să se sustragă urmăririi penale și că s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat și că nu a încercat să ia legătura cu martorii din dosar.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 10 august 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în baza disp. art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin 3 Cod procedură penală, și art.23 alin.6 din Constituție, a menținut arestarea preventivă a inculpaților, și, zis " ", constatând că temeiurile care au determinat arestarea acestora impun în continuare privarea lor de libertate.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.143 Cod procedură penală măsura preventivă a privării de libertate poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar potrivit disp. art. 681Cod procedură penală, există indicii temeinice atunci când din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
A mai reținut tribunalul că în speță, aceste indicii rezultă din actele administrate pe parcursul urmării penale, respectiv din: procesul verbal de sesizare, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de percheziție domiciliară și înscrisurile ridicate cu această ocazie, declarațiile inculpaților și ale martorilor, dosarele de creditare ridicate de la bănci și relațiile comunicate de acestea, procesele verbale de depistare și de consemnare a unor situații de fapt, precum și procesele-verbale de depistare a numerelor telefonice, procesele-verbale de recunoaștere după planșe foto și listingurile convorbirilor.
De asemenea, indiciile cerute de textele de lege menționate rezultă din denunțul inculpatului, care oferă informații clare despre modul de inițiere, organizare și desfășurare a activității infracționale, rolul și poziția fiecărui inculpat în grupul infracțional, declarație confirmată de depozițiile martorilor, a inculpaților, dar și de consemnările convorbirilor telefonice și a mesajelor scrise ale inculpaților și raportul de constatare tehnico-științifică grafică și adresele părților vătămate CEC Bank, Sucursala și respectiv Târgoviște, cu privire la prejudiciul total provizoriu rezultat din activitatea infracțională.
Instanța a reținut că sunt îndeplinite și condițiile cerute de art.148 lit.f Cod procedură penală, de vreme ce inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevedere pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, chiar pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de maxim 20 de ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Mai mult, instanța a reținut că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații au un grad de pericol social deosebit de ridicat, pericol rezultat atât din natura infracțiunilor, dar și din modalitatea și împrejurările comiterii acestora, astfel cum au fost ele reținute în actul de sesizare al instanței, și nu în ultimul rând, din urmarea produsă, respectiv din racolarea unui număr mare de persoane, pentru care s-au întocmit documente false - contracte de muncă și adeverințe de venit - care au servit la obținerea frauduloasă a împrumuturilor.
Consideră tribunalul că este evident că nu se poate face o confuzie între pericolul social generic al infracțiunii, așa cum acesta este prevăzut de legiuitor, și pericolul social concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, primul urmând a fi avut în vedere la o eventuală condamnare a acestora, în situația în care ar fi găsiți vinovați de săvârșirea vreunei infracțiuni, iar cel din urmă, fiind dat de impactul produs în cadrul comunității de lăsarea lor în libertate, însă pericolul grav al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților neputând fi neglijat la discutarea măsurii preventive luată față de aceștia.
Tribunalul reține că față de jurisprudența O (cauza Letellier Franței) și de gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, fapte care sunt tot mai numeroase în ultima perioadă, și a reacției pe care ar putea-o avea publicul față de acestea, infracțiunile putând determina tulburări sociale, întăresc necesitatea menținerii stării de arest a inculpaților, lăsarea lor în libertate putând afecta ordinea publică.
S- apreciat, deci, că lăsarea în libertate a fiecăruia dintre inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acest pericol rezultând din influența negativă pe care ar putea-o avea în comunitatea din care fac parte.
Prin menținerea acestei măsuri nu li se încalcă inculpaților dreptul la libertate, prevăzut de art.5 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de vreme ce arestarea lor este impusă de existența motivelor verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune și de necesitatea ocrotirii ordinii de drept.
S-au avut în vedere, și dispozițiile art.1 alin.2 Cod procedură penală, potrivit cărora procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul legilor.
Pentru aceste considerente, tribunalul a mai reținut că măsura arestării preventive luată față de inculpați este legală și temeinică și a menținut această măsură.
Împotriva încheierii din 10 august 2009 au declarat recurs, în termen, inculpații, și, zis " ", care au criticat soluția pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta inculpată, prin apărătorii aleși a criticat încheierea de ședință din 10.08.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, apreciind că în mod greșit motivarea instanței se sprijină pe declarația denunțătorului, care de altfel era și cel care conducea activitatea infracțională.
A mai susținut inculpata că a recunoscut și regretat fapta comisă, care în opinia sa este una de uzanță în prezent; că nu s-a sustras urmăririi penale, venind pentru audiere din Austria, unde își găsise un loc de muncă și urmând să se prezinte în fața organului de cercetare de bună voie, după ce în prealabil acesta fusese anunțat de intenția de a părăsi țara. De asemenea, nu ar avea cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal prin influențarea părților și nici nu ar putea avea o influență negativă în comunitatea din care face parte, având în vedere că muncește în străinătate ca îngrijitoare.
Învederează inculpata că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că în motivarea încheierii de ședință nu se arată care ar fi acest pericol, apreciind încheierea ca fiind nemotivată.
Inculpata a solicitat instanței să beneficieze de dreptul la un proces echitabil, așa cum prevăd disp.art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că marea majoritate a inculpaților cercetați în acest dosar sunt cercetați în stare de libertate, solicitând aplicarea egalității de tratament.
Recurentul inculpat, prin apărătorul ales a apreciat că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa săvârșirea unei infracțiuni atât de grave și că nu a fost efectuată o expertiză grafologică, care în opinia sa ar fi fost obligatorie.
Solicită să fie avută în vedere declarația în care precizează că nu îi cunoștea pe ceilalți inculpați, că nu a scris sau semnat contracte sau adeverințe și că ar fi fost doar un simplu beneficiar al unui împrumut ale căror rate a înțeles să le plătească. De asemenea, consideră că trebuie să beneficieze de egalitatea de tratament cu ceilalți inculpați cercetați în stare de libertate, avându-se în vedere și situația specială în care se află, respectiv împrejurarea că este tatăl a 8 copii minori și că este singurul întreținător al familiei sale.
De asemenea, critică încheierea de ședință și cu privire la faptul că nu se motivează în ce fel prezintă pericol concret pentru ordinea publică și de ce este necesară menținerea măsurii arestării, având în vedere că nu s-a sustras urmăririi penale și că nu îi cunoștea pe ceilalți inculpați.
Recurenții inculpați și, critică încheierea de ședință din 10.08.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind netemeinică și nelegală, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în continuare și că nu există date certe că s-ar sustrage urmăririi penale, sau ar influența buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, susțin aceștia că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că în stare de libertate aceștia ar putea benefica de o bună apărare, urmând să respecte obligațiile impuse de instanță.
Curtea verificând hotărârea atacată conform art. 38514pr.penală, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate și a disp.art. 3856al.3 pr.penală, constată că recursurile declarate de către inculpații, și, sunt nefondate.
Prin Rechizitoriul nr. 82/D/P/2008 din 1.07.2009, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - -Biroul Teritorial Dâmbovița, inculpații, și, alături de alți inculpați, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 al,1,2,3 și 5, cu aplic. art. 41 al.2 p; art. 290; art. 291; art. 26 rap. la art. 290, toate cu aplic. art. 41 al.2, constând în aceea că, începând cu anul 2007 împreună și cu alte persoane care se află în stare de libertate au constituit un grup infracțional organizat în scopul obținerii în mod fraudulos de credite bancare folosind manopere dolosive, prin falsificarea de acte de identitate și adeverințe de venituri pe numele unor persoane racolate au creat un prejudiciu de peste 200.000 lei unor unități bancare.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor patru inculpați, în raport de dispozițiile legale avute în vedere la luarea acesteia, respectiv cele prev. de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, art.146 și art.143 cod proc. penală, în mod temeinic și legal s-a reținut de către prima instanță și rezultă din probatoriul administrat până în prezent, că aceasta corespunde tuturor condițiilor de fond și formă, în cauză existând probe temeinice, concludente din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea, în mod corect s-a reținut îndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, având în vedere că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la îndeplinirea condiției pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării inculpaților în libertate, Curtea reține că acesta rezultă din modalitatea de comitere a infracțiunilor, care este una laborioasă, inculpații lucrând pe paliere bine determinate, cu atribuții concrete. Spre exemplu inculpata recurentă - avea drept atribuții procurarea datelor privind firmele care figurau ca fiind angajatoarele celor care solicitau credite și falsificarea înscrisurilor necesare pentru dobândirea împrumuturilor bancare. De asemenea, confirma telefonic datele înscrise în adeverințele pe care le falsifica. Inculpații și se ocupau de racolarea persoanelor care să solicite credite bancare, de instruirea acestora, iar inculpatul completa împreună cu inculpatul formularul adeverinței de venit.
Deosebit de important în reținerea pericolului social pentru ordinea publică este prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională desfășurată, prejudiciu rezultând din obținerea unor credite bancare de peste 200 000 lei. Sub acest aspect susținerile inculpaților referitoare la faptul că valoarea prejudiciului este mult mai redusă, deoarece împrumuturile au fost rambursate, nu pot fi reținute în condițiile în care din probele administrate până la acest moment în cauză nu rezultă acest lucru.
Atitudinea cooperantă a inculpaților, situația personală a acestora, lipsa antecedentelor penale, nu justifică, în opinia Curții, motive temeinice pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a părăsi țara, atât pentru considerentele anterior expuse cât și față de împrejurarea că cercetarea judecătorească este la început, fiind necesară reaudierea tuturor inculpaților și administrarea celorlalte probe în acuzare, dar și a celor propuse de inculpați pentru a proba lipsa de temeinicie a învinuirilor aduse.
Nu se poate vorbi la acest moment de încălcarea termenului rezonabil de judecare a cauzei față de complexitatea deosebită a acesteia, numărul important de persoane care au participat la desfășurarea activității infracționale și mai ales a prejudiciului creat și proliferării comiterii unor astfel de fapte, chiar la nivelul întregii țări, ceea ce ar crea, în cazul lăsării inculpaților în libertate a unui sentiment de insecuritate în cadrul opiniei publice, care ar ajunge la concluzia că împotriva unor persoane suspectate de comiterea unor infracțiuni deosebit de grave nu se iau măsuri ferme pentru tragerea acestora la răspundere penală.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constatând că soluția instanței de fond este justă iar criticile inculpaților nu sunt întemeiate, în baza disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, se vor respinge recursurile ca nefondate, cu obligarea fiecărui recurent la cheltuieli judiciare către stat, iar a inculpaților și și în privința onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, fiica lui și, născută la 27.12.1974, deținută în prezent în Penitenciarul, fiul lui -u și, născut la 19.04.1980, fiul lui și, născut la 16.05.1957, fiul lui și, născut la 11.03.1975, toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 10.08.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare astfel:
- și la câte 50 lei;
- și la câte 150 lei, din care câte 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de astăzi, 12.08.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
4 ex/13.08.2009
Red..
Tehnored. ET.
nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Dan Andrei Enescu
