Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 589/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 589/2008
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Stanca Ioana Marcu
Grefier - -
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și A împotriva încheierii penale din 29.10.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales avocat și inculpatul A, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului în libertate, întrucât din probele existente la dosar nu reiese cu certitudine vinovăția inculpatului și nici pericolul concret pentru ordinea publică. Învederează instanței că, deși inculpații au fost trimiși în judecată, termenul rezonabil de 180 de zile al arestării preventive, prevăzut de art. 5 din CEDO, va fi depășit până la primul termen de judecată fixat la Tribunalul Hunedoara.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru a da inculpatului posibilitatea finalizării studiilor, fiind student anul III la Facultatea de Educație Fizică.
Arată că inculpatul de la prima audiere în fața instanței a solicitat recoltarea de probe de sânge pentru a demonstra că nu a consumat droguri.
Invocă excepția nulității absolute a încheierii recurate, argumentând că judecătorul învestit cu soluționarea fondului cauzei s-a pronunțat anterior pe o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, acesta fiind incompatibil.
Apărătorul ales al inculpatului A, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și a se constata nulitatea încheierii atacate, motivând că judecătorul care a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților în baza art. 300/1 rap. la art. 160/b Cod pr. pen. era incompatibil, invocând cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 al. 2 Cod pr. pen.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate. Menționează că inculpatul provine dintr-o familie organizată, are 18 ani, era în clasa a 12-a când a fost arestat, a recunoscut că este consumator, este la prima abatere, iar perioada cât a fost arestat este suficientă pentru reeducare. De asemenea, învederează instanței că urmărirea penală s-a încheiat, au fost administrate suficiente probe, au fost audiați martorii.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, inculpații prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită respingerea excepției nulității încheierii recurate, întrucât judecătorul învestit cu soluționarea fondului a formulat o cerere de abținere, acesta fiind respinsă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că deși este acuzat de consum de droguri nu i s-au făcut analizele pentru a demonstra că a consumat droguri. Învederează că nu a consumat droguri.
Inculpatul A, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, învederând instanței faptul că nu este traficant de droguri.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în ședința camerei de consiliu din 29.10.2008 dosar nr- s-a dispus, în temeiul art. 160 rap. la art. 300 ind. 1.pr.pen. menținerea stării de arest a inculpaților A și, trimiși în judecată prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 al. 1, art. 2 al. 2 și art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată, cu apl. art. 41 al. 2.pen. respectiv de art. 2 al. 1, art. 2 al. 2 și art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată, cu apl. art. 37 lit. a pen.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora, având în vedere limitele ridicate de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora, precum și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, față de vânzarea repetată de droguri către investigatorii sub acoperire, modalitatea concretă de transport a drogurilor, cantitățile de droguri traficate și nu în ultimul rând, pericolul pe care îl prezintă acest gen de activități pentru sănătatea publică și angrenarea altor tineri în acest gen de activități.
În privința inculpatului, s-a constatat că acesta a mai fost condamnat definitiv pentru fapte similare.
S-a apreciat că în cauză nu există temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a inculpaților, iar durata măsurii arestării preventive respectă dispozițiile legale în materie și rigorile art. 5 CEDO, având în vedere complexitatea cauzei și numărul mare al inculpaților, termenul rezonabil nefiind depășit.
Instanța s-a raportat și la prevederile art. 136.pr.pen. considerând că menținerea arestului preventiv este justificată și pentru realizarea scopului prevăzut de acest text, având în vedere gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
Totodată, instanța a apreciat că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145 ind. 1.pr.pen. întrucât nu s-au schimbat temeiurile care au condus la luarea măsurii privative de libertate.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termenul legal, inculpații A și, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând lăsarea lor în libertate.
În expunerea motivelor de recurs, inculpatul Aas usținut că nu se mai justifică menținerea măsurii preventive, având în vedere circumstanțele sale personale, faptul că a recunoscut faptele, a colaborat cu organele judiciare, s-a înscris într-un program de reabilitare și dorește să își continue studiile.
Inculpatul a susținut că a fost trimis în judecată pe baza unor supoziții ale organelor de urmărire penală, deoarece la dosar nu există probe certe din care să rezulte că a comis faptele de care este acuzat sau care să confirme pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate.
A fost invocată depășirea duratei rezonabile a arestului preventiv prin prisma disp. art. 5 CEDO, precum și nulitatea absolută a încheierii prin care s-a menținut arestul, aceasta fiind pronunțată de un judecător incompatibil.
Recursurile inculpaților A și sunt nefondate.
În mod corect instanța de fond a stabilit, raportat la probele administrate până în prezent, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și impun în continuarea privarea de libertate a acestora, fiind incidente în cauză prevederile art. 148 lit. f pr.pen.
Inculpatul a fost acuzat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 al. 1, art. 2 al. 2 și art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată, cu apl. art. 37 lit. a pen. reținându-se în sarcina sa că la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie 2008 trimis din CNi nculpatului 60 comprimate conținând (ecstasy) în vederea vânzării acestora, iar la sfârșitul lunii aprilie 2008 trimis din C N, prin intermediul unei firme de transport călători, un rucsac în care se aflau 12 grame canabis sub formă de skunk, iar în cursul lunii mai 2008 deținut fără drept în vederea consumului propriu droguri de risc.
Inculpatul Aaf ost acuzat că în datele de 2.04.2008 și 9.04.2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut investigatorilor sub acoperire 5 comprimate conținând (pastile de ecstasy cu logo-ul D&G) contra sumei de 250 lei, respectiv 52 comprimate conținând (pastile de ecstasy cu logo-ul ), drog de mare risc, care face parte din tabelul anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, contra sumei de 1.140 lei. De asemenea, în zilele de 29/30.03.2008, 2.04.2008, 9.04.2008, 15.04.2008 și 13.05.2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut investigatorilor sub acoperire diverse cantități de canabis( marijuana și skunk) cu sume cuprinse între 100 și 800 lei, iar în perioada martie-mai 2008 deținut pentru consum propriu droguri de risc(canabis, rezină de canabis și 5 pastile care conțineau o substanță activă - amfepranoma, drog de risc care face parte din tabelul anexă nr. 3 la Legea nr. 143/2000).
rezonabile, derivate din probatoriul administrat în cauză, cu privire la săvârșirea de către inculpați a unor fapte grave, de un pericol concret extrem, reprezintă rațiuni plauzibile ce justifică privarea de libertate.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, este prezumat de către prin prisma naturii faptelor de care sunt acuzați aceștia, fiind vorba despre infracțiuni de trafic de droguri de mare risc.
Caracterul repetat al operațiunilor de vânzare și existența în antecedența penală a inculpatului a unei condamnări definitive pentru fapte similare, justifică menținerea celei mai grave dintre măsurile preventive, având în vedere și scopul reglementat de art. 136.pr.pen. existând temerea că, lăsați în libertate, inculpații vor continua faptele de acest gen.
Aspectele de ordin personal invocate de inculpați nu reprezintă, în opinia Curții motive suficiente pentru a determina lăsarea lor în libertate, necesitatea protejării unui interes de ordin public general al societății primând celui personal al inculpaților.
Raportat la caracterul complex al cauzei și la gravitatea acuzațiilor aduse, nu se poate considera nici că durata rezonabilă a arestului preventiv, garantată de dispozițiile art. 5 CEDO, a fost depășită, inculpații fiind arestați preventiv în cursul lunii iunie 2008, în prezent urmărirea penală fiind finalizată, iar inculpații trimiși în judecată.
Nu poate fi reținută nici nulitatea încheierii pronunțate de Tribunalul Hunedoara, întrucât ar fi fost dată de un judecător incompatibil. Este adevărat că judecătorul care a dispus menținerea arestului preventiv, în conformitate cu prevederile art. 300 ind. 1.pr.pen. s-a pronunțat anterior asupra unei cereri formulate de inculpatul A de înlocuire a măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, însă această împrejurare nu atrage incompatibilitatea sa, nefiind incidente nici dispozițiile art. 47 al. 2.pr.pen. și nici cele ale art. 48 al. 1 lit. a pr.pen.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea, apreciind că în cauză privarea de libertate a inculpaților este indispensabilă pe baza circumstanțelor, va respinge, conform art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală, recursurile acestora cu consecința obligării fiecăruia la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A și împotriva încheierii penale din 29.10.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă fiecare recurent la plata sumei de 50 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. E/2 ex./04.11.2008
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu
