Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 59/R/2009
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Monica Șortan Chitidean Valentin
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii penale din data de 13 ianuarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat, distrugere, ultraj contra bunelor moravuri, port fără drept de armă albă, prev. și ped. de art. 20.pen. raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. d și i pen. art. 217 alin. 1, art. 321 alin. 1.pen. și art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărători aleși, av. și, ambii cu delegații avocațiale la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., cu delegație avocațială la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial, pentru studiere dosar și prezentare în instanță.
Apărătorul inculpatului, av., depune la dosar două adeverințe privind studiile inculpatului.
Apărătorul inculpatului, av., apreciază că este absolut necesar a fi acvirat dosar nr. 288/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, care a fost disjuns din prezentul dosar la data de 27 octombrie 2008 și care cuprinde plângerea formulată de inculpat împotriva părții vătămate. Din acel dosar rezultă că asupra inculpatului s-a tras cu o armă de foc, nevitală, dar care dacă îl atingea îi putea provoca o vătămare gravă, mai ales că inculpatul a fost agresat și cu alte probe contondente. Învederează faptul că în dosarul disjuns nu s-a pronunțat o soluție.
Solicită a se avea în vedere și că a fost vorba de o încăierare, ce în opinia sa s-ar părea că a fost provocată de partea vătămată, cu mențiunea că în fapt starea de fapt este neclară. Conform practicii Curții de Apel Cluj când există o stare de fapt neclară este mai bine să se ia o măsură mai puțin drastică.
Apărătorul inculpatului, av. arată că susține cererea formulată de colega sa.
Reprezentantul Parchetului, analizând rechizitoriul cauzei emis la data de 28 octombrie 2008, constată că în dispozitivul acestuia nu există nicio mențiune cu privire la disjungerea vreunui dosar, ci doar cu privire la constituirea unui nou dosar pentru cercetarea unor persoane.
Apărătorul inculpatului, av., solicită a se avea în vedere că disjungerea a avut loc la data de 27 octombrie 2008 cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, când s-au înlăturat toate cererile formulate în apărare, despre care s-a spus că vor fi administrate în dosarul disjuns, făcându-se astfel un experiment.
Apărătorul inculpatului, av., depune la dosar ordonanța în care apare mențiunea cu privire la disjungerea dosarului și în care este mențiunea că s-au respins cererile în probațiune formulate de inculpat.
Reprezentantul Parchetului solicită a se avea în vedere că atunci când se dispune disjungerea unui dosar, se face mențiunea ca atare în rechizitoriu și se formează un nou dosar. Față de toate cele învederate, arată că în principiu nu se opune acvirării dosarului nr. 388/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Apărătorul inculpatului, av., apreciază că este vorba de o scăpare a procurorului.
Curtea, deliberând, reține cele învederate ca aspecte de nuanță și de completare a celor referitoare la inculpat, respectiv existența dosarului nr. 288/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, în care se instrumentează o plângere a inculpatului împotriva părții vătămate și că acest dosar nu a fost soluționat, dar respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului, av., de acvirare a acestui dosar, întrucât în cauză se dezbate recursul ce vizează măsura arestului preventiv, care trebuie soluționat cu celeritate, fără administrarea unor probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, av., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale și rejudecând, revocarea măsurii arestului preventiv. În subsidiar, fiind incidente dispozițiile art. 139.pr.pen. solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Apreciază că în cauză situația de fapt s-a schimbat, iar schimbarea temeiurilor trebuie analizată și din prisma art. 139.pr.pen. respectiv ce măsură s-ar impune dacă măsura arestului preventiv nu ar mai avea temei, raportat la contextul și gradul de participare al inculpatului, precum și la persoana acestuia. Consideră că având în vedere dispozițiile art. 136 alin. 8.pr.pen. pericolul pentru ordinea publică este mult diminuat față de cel existent la data luării măsurii arestului preventiv. Învederează faptul că de la luarea arestului preventiv au trecut 5 luni și de la momentul la care s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii preventive au trecut mai mult de 3 luni, iar la acest moment pericol social pentru ordinea publică este diminuat, nejustificându-se menținerea măsurii arestului preventiv în continuare. Aceste argumente rezultă din probele administrate în cauză și din situația care rezultă din cele două dosare, respectiv cel de față și cel disjuns și ce se poate constata și dacă se analizează subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Constată că temeiul avut în vedere la luarea măsurii preventive a fost cel prev. de art. 148 lit. f pr.pen. respectiv pericolul concret pentru ordinea publică care nu privește fapta ci persoana inculpatului, iar prin ceea ce s-a administrat în dosar până la acest moment se poate aprecia că incidentul nu a fost determinat de inculpat, ce a acționat ca urmare a acțiunii agresive a părții vătămate, care a acționat cu acea armă de foc. Această acțiune a părții vătămate este dovedită inclusiv de către martorul. De asemenea, trebuie avut în vedere și răstimpul scurs de la momentul arestării inculpatului, care este la granița celor 6 luni avute în vedere de CEDO și care poate conchide că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Totodată, solicită a se avea în vedere că Tribunalul Maramureșa considerat că măsura potrivită care s-ar impune a se lua față de inculpat este cea a obligării de a nu părăsi țara, dar verificarea arestului preventiv se impune a fi făcută periodic pentru că trecerea timpului are un anume efect, raportat la faptul că pericolul pentru ordinea publică trebuie să fie de actualitate.
La termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2009 din fața instanței de fond nu s-a pășit la judecarea cauzei, deși s-a solicitat acest lucru de către apărare, considerându-se că formalismul instanței de judecată este exagerat raportat la constituirea de parte civilă a spitalului. Astfel, s-a dispus efectuarea unor verificări pentru a se stabili și dacă partea vătămată a mai fost internat în alt spital.
Solicită a se avea în vedere și considerentele referitoare la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și la conduita socială a acestuia, inculpatul fiind absolvent de studii superioare postuniversitare. În acest sens există și situația școlară a inculpatului, apreciind că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pentru toate aceste motive apreciază că pericolul social nu este unul abstract, ci unul concret, mai ales ținând seama și de faptul că inculpatul a fost provocat într-un mod mai mult decât agresiv.
Arată că insistă pe ambele cereri formulate în cauză, respectiv și pentru cea în principal cât și pentru cea în subsidiar, cu raportare la practica Curții de Apel pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu referire la o decizie publicată a acestei instanțe, unde se arată că dacă starea de fapt este neclară, față de situația personală a inculpatului, ce nu are antecedente penale, este potrivită o măsură mai puțin drastică decât arestul preventiv. În acest sens solicită a se avea în vedere că Tribunalul Maramureșa luat o astfel de măsură față de inculpat, care a dat dovadă că și-a îndeplinit toate obligațiile, prezentându-se și cu ocazia luării măsurii preventive.
Apărătorul inculpatului, av., apreciază că în cauză nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv luată în cauză. În acest sens, solicită a se avea în vedere și poziția instanței de fond, care la două termene de judecată a dispus luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara, cele două hotărâri fiind infirmate de Curtea de Apel. De asemenea, solicită a se reține că inculpatul a fost arestat la aproape o lună de la începerea cercetărilor, perioadă în care inculpatul putea fi violent, însă acesta s-a prezentat la organele de urmărire penală.
Apreciază, totodată, că măsura arestului preventiv s-a luat în grup, fiind arestați inculpatul și coinculpatul, față de care ulterior Curtea de Apel Cluja dispus punerea în libertate, precum și că nu există nicio probă care să convingă că trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor este justificată, mai ales raportat la actele medicale care nu atestă existența unor urme de leziuni, care să fi pus viața în primejdie.
Menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este abuzivă raportat și la numărul de dosare în care mai este cercetată partea vătămată, pentru înjunghierea sau lovirea unor persoane. Dacă se aplică măsuri comune, solicită a se avea în vedere și situația celuilalt inculpat.
Reprezentantul Parchetului consideră că față de gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, apreciază că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de acesta. Considerând și că soluția pronunțată de Tribunalul Maramureș este temeinică și legală, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult cele întâmplate, mai ales că a fost prieten cu partea vătămată și nu a intenționat să-i facă rău acesteia. Solicită cercetarea în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală din 13.01.2009 a Tribunalului Maramureș, s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de același inculpat.
În temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la 10.12.1982 în O, jud.S M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Baia Mare ) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș întocmit la 28 octombrie 2008 în dosarul nr. 226/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20.pen. rap.la art. 174, 175 alin.1 lit.d, i pen. distrugere prev.de art. 217 alin.1 pen. ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art. 321 alin.1 pen. și port nelegal de obiecte confecționate pentru tăiere, lovire prev.de art. 11pct.1 din Legea nr. 61/1991 modificată cu aplicarea art. 33 lit.a pen.
La această instanță s-a format dosarul nr-, cauza fiind în prezent în faza de judecată.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului în temeiul art. 3002.pr.pen. și art. 160 pr.pen. și la examinarea cererilor formulate de acest inculpat, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 74/R/2008 a Curții de Apel Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20.pen. rap.la art. 174, 175 lit.d,i pen. infracțiunile de distrugere prev.de art. 217 alin.1 pen. de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art. 321.pen. și de port ilegal de armă prev.de art. 11din Legea nr. 61/1991 în temeiul art. 148 lit. pr.pen.
Prin încheierea penală nr. 553 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a dispus prelungirea cu 30 de zile (2 octombrie - 31 octombrie 2008) a duratei arestării preventive inculpatului - soluție menținută prin decizia penală nr. 91/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Prin încheierea penală din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în acest dosar s-a menținut starea de arest a inculpatului - soluție menținută de Curtea de Apel Cluj prin decizia penală nr. 653/R/06.11.2008. Prin încheierea penală din 5 decembrie 2008 pronunțată în acest dosar Tribunalul Maramureșa înlocuit măsura arestării preventive a acestui inculpat cu cea a obligării de a nu părăsi țara, însă prin decizia penală nr. 765/R/2008 Curții de Apel Cluj această încheiere a fost casată în sensul menținerii măsurii arestării preventive a acestui inculpat.
S-a reținut în considerentele acestei din urmă decizii că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat întrucât de la data de 30 octombrie 2008 până la data de 2 decembrie 2008 prima instanță nu a administrat nici o probă care să răstoarne situația de fapt inițială, că indiciile de comitere a faptelor sunt aceleași cu cele care au fost avute în vedere la luarea și la menținerea arestului preventiv, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat urmare a trecerii unei perioade de timp foarte scurte (raportat la gravitatea faptelor și la persoana inculpatului).
Pentru considerentele pentru care curtea de apel a apreciat la data de 17 decembrie 2008 că se impune a se menține măsura arestării preventive a inculpatului și care sunt obligatorii pentru instanță, văzând și faptul că de la acea dată nu s-a modificat nici starea de fapt (nefiind administrată în plus nici o probă) și nici pericolul social (de la acea dată a trecut doar un interval de 3 săptămâni), tribunalul a apreciat că temeiurile pentru care s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia nu s-au schimbat, respingându-se cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara și a fost menținută starea de arest a acestuia.
Împotriva încheierii menționate inculpatul a declarat recurs.
În susținerea recursului a arătat că situația de fapt s-a schimbat, iar pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat raportat la cel existent la data luării arestării preventive deoarece au trecut de atunci 5 luni; a menționat că prin ceea ce s-a administrat în dosar se poate aprecia că incidentul nu a fost determinat de inculpat care a acționat ca urmare a acțiunii agresive a părții vătămate.
S-a menționat că acesta nu are antecedente penale și este absolvent de studii superioare; a mai arătat că inculpatul a fost arestat la aproape o lună de la începerea cercetărilor penale, perioadă în care inculpatul nu a avut comportament violent.
S-a menționat că trimiterea în judecată a inculpatului recurent pentru infracțiunea de tentativă la omor nu se bazează pe probe convingătoare.
Examinând recursul declarat din perspectiva motivelor invocate, precum și din oficiu - conform art.385/6 al.3 pr.pen. - sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut prin încheierea atacată că recurentul a fost trimis în judecată la data de 28.10.2008 pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20 pen. rap.la art.174, 175 al.1 lit.d și i pen. distrugere prev.de art.217 al.1 pen. ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art.321 al.1 pen. și port nelegal de obiecte confecționate pentru tăiere prev.de art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991.
Contrar susținerilor recurentului, Curtea apreciază că starea de fapt nu s-a schimbat, aceasta constând în aceea că în data de 08.08.2008 mai mulți inculpați s-au deplasat cu autoturismul marca Audi Q 7 cu numărul de înmatriculare B 90, pe strada - - din B M, la spălătoria auto și vulcanizare aparținând SC SRL B M și observând-o pe partea vătămată G, care se afla într-o altă mașină marca VW Golf, inculpații au intrat cu mașina în incinta spălătoriei și în mod intenționat au lovit, cu autoturismul lor în care se afla partea vătămată împreună cu martorul, autoturism pe care l-au distrus.
În acest context, după ce a coborât din autoturismul în care se afla, inculpatul a aruncat în direcția părții vătămate cu o sabie metalică dar întrucât partea vătămată și-a pus mâinile deasupra capului, i-a fost secționat degetul mic de la mâna și i s-a cauzat o plagă scalpată epicraniană de 8 cm.
În același împrejurări, inculpatul a aplicat lovituri cu o metalică martorului precum și părții vătămate.
Incidentul a fost urmărit de persoanele care se aflau în momentul respectiv în spălătoria auto și vulcanizare dar și de alte persoane aflate pe drumul public în imediată apropierea a locului unde acesta s-a produs.
Potrivit raportului de constatare medico - legală nr. 762 din 20.08.2008 părții vătămate i-au fost cauzate leziuni vindecabile în 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, cu precizarea că nu au pus în primejdie viața victimei iar cicatricea din pielea păroasă a capului nu se încadrează în termenul de sluțire. Partea vătămată în urma unei agresiuni din data de 15.06.2008 se afla în imposibilitatea de a se apăra, deoarece a suferit leziuni traumatice la nivelul membrelor superioare, precum și o invaliditate și o infirmitate permanentă.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, nu s-a diminuat și rezultă din modul de comitere al faptei, prin încercarea de a bloca scăparea părții vătămate, prin acroșarea mașinii victimei cu o altă mașină, într-un loc public, de față cu mai multe persoane și prin folosirea unei săbii pentru reglarea conturilor cu aceasta.
Împrejurarea că inculpatul este absolvent de studii universitare și postuniversitare conform actelor depuse în recurs nu constituie neapărat o dovadă a lipsei periculozității inculpatului din moment ce nu l-a împiedicat să apeleze la asemenea metode pentru a-și rezolva problemele cu o altă persoană.
Deși a fost trimis în judecată în octombrie 2008, până în prezent nu s-a început cercetarea judecătorească, astfel încât să poată fi reanalizat pericolul concret pe baza altor probe, decât cele existente la dosarul de urmărire penală.
Aprecierea că trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunile prezentate nu se bazează pe probe convingătoare, constituie un element asupra căruia instanța de fond va statua cu ocazia deliberării după finalizarea cercetării judecătorești, în recursul de față fiind analizate doar măsura preventivă menținută față de inculpat.
Datorită caracterului violent al faptelor pentru care a fost trimis în judecată, precum și în scopul bunei desfășurări a cercetării judecătorești, Curtea apreciază că nu poate fi dispusă înlocuirea măsurii preventive, în absența unor elemente noi, față de cele care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
- stabili onorarul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru studiul dosarului, iar în baza art.192 al.2 pr.pen. îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul (fiul lui și, născut la 10.12.1982, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 13.01.2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR
03.02.09/3 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Chitidean Valentin
