Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 59/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 59
Ședința publică din 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Bogdan Adrian
- -
GREFIER: - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție - - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU - legal reprezentat prin procuror -
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurentul inculpat, împotriva încheierii din 21.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, iar termenul rezonabil a fost depășit, precum și pentru egalitate de tratament cu ceilalți inculpați, care sunt judecați în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. De asemeni, solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că hotărârea pronunțată de Tribunalul Bacău este legală și temeinică, iar în baza art.38515pct.1 lit.b C.P.P. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat - având cuvântul - arată că este arestat de 1 an și J, că rechizitoriul este bazat numai pe minciuni, exemplificând în acest sens cu declarația unui martor care a declarat că inculpatul a fost arestat 9 ani în Spania, iar el a fost arestat 10 ani în Italia, precum și prin declarațiile celorlalți martori care au declarat din auzite și nu din aceea de au văzut sau auzit.
Solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 21.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus în baza art.300/2 coroborat cu art.160/b Cod procedură penală menținerea stării de arest preventiv a inculpatului .
Pentru a pronunța această încheiere de ședință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriu nr. 16 D/P/2007 a B - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU, s-a dispus, printre altele, - trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului:
zis "" - fiul lui și, născut la data de 18-09-1974 în mun. O, jud. B, cu același domiciliu,-, CNP - -, cetățean român, studii 8 clase și școală profesională, este administrator la. O, fără antecedente penale în țară, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 al.1 și al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modif. prin Legea 287/2005, art. 13 alin 1,2,3 raportat la art. 12 al. 2 lit. a Legea 678/2001 cu aplicare art. 41 al. 2. pen și art. 7 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen. constând în aceea că începând cu anul 2003 pus bazele unei grupări infracționale organizate cu o structură ierarhizată în cadrul căreia se identifică ca lider, din care făceau parte mai mulți membri - inc., având reprezentarea neechivocă a apartenenței sau sprijinirii acestui anturaj de conivență - a recrutat direct sau indirect în modalități incriminate penal - promisiuni mincinoase de muncă, constrângere fizică și/sau morală, a plasat în țară și/sau străinătate pe piața prostituției - pe persoanele vătămate (minoră la momentul traficării), și martorele protejate/victime și în scop de exploatare sexuală prioritar scopul ilicit fiind materializat, astfel obținând la dispoziția sa și a acoliților săi importante beneficii financiare ilicite. De menționat că partea vătămată fost recrutată de inc., intermediat prin aportul infracțional al făptuitoarei fostă, exploatarea sexuală a acesteia nefiind finalizată întrucât nu s-a reușit transferul victimei în străinătate.
II - Punerea în mișcare a acțiunii penale,
- Trimiterea în judecată a inculpatului zis, cu datele de stare civilă cunoscute pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 al. 1. Pen. constând în aceea că în perioada anilor 2004-2006 înlesnit practicarea prostituției de către și, în cluburi de noapte din țară și străinătate, având beneficiul unor conexiuni ilicite cu persoanele care gestionau aceste locații, obținând astfel beneficii ilicite de la acestea.
Se aplică în raport cu faptele penale reținute în sarcina sus-numitului prevederile art. 33 lit.a Cp.
Cu privire la menținerea stării de arest a inculpatului, instanța reține următoarele:
În art. 300/2. cod pr. penală se arată că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
(3) Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
În conformitate cu textul de lege menționat, pentru luarea măsurii de prevenție a arestului preventiv a inculpatului trebuie realizate cumulativ următoarele condiții:
- să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Așa cum s-a mai menționat în cauză, cu ocazia verificării stării de arest, se constată că în cauză sunt probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul săvârșit, în general, infracțiunile pentru care este cercetat.
Astfel, în cursul urmăririi penale, au fost audiați mai mulți martori, o parte sub acoperire care au dat indicii cu privire la comiterea faptei de către acest inculpat. De asemenea și părțile vătămate audiate în cursul urmăririi penale au dat declarații prin care îl încriminează pe inculpat ca fiind cel care le-a racolat și le-a exploatat sexual, urmând ca totuși, după administrarea întregului material probator să se stabilească adevărul în cauză. Instanța, în concordanță cu legislația internă dar și cu cea europeană, are în vedere principiul statuat că, arestarea este o măsură preventivă care atinge grav libertatea individuală, ea având consecințe nebănuite asupra reputației persoanei, a vieții inculpatului și familiei sale.
Este adevărat că, prin luarea măsurilor de prevenție se aduce atingere dreptului fundamental al inviolabilității persoanei, legiuitorul instituit garanții procesuale temeinice, care impun respectarea strictă a dispozițiilor legale care permit luarea acestor măsuri procesuale.
Ori, trebuie avut în vedere faptul că, gradul de pericol social al infracțiunii nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură generală a infracțiunii (art.17 Cod procedură penală), acesta fiind exprimat prin limitele de pedeapsă prevăzute în art.148. În cadrul acestor criterii, pericolul social trebuie privit prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei.
Cu privire la probe, trebuie avute în vedere și înregistrările convorbirilor telefonice din care rezultă legăturile dintre inculpați, ce sunt indicii ale modului de constituire a unui grup organizat.
Astfel că, în raport de prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu privire la presupusa săvârșire de inculpați, inclusiv de către inculpatul, a infracțiunii de inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, există, deocamdată indicii și probe prin care să se dovedească comiterea acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, urmând ca după administrarea nemijlocită a probelor de către instanță să se stabilească dacă această infracțiune există, dacă a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpați.
- să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul TERITORIAL BACĂU și-a întemeiat propunerea de arestare preventivă în drept, pe dispozițiile art.149/1, cu art.148 lit.b, e și f Cod procedură penală și anume:
b) există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă;
e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
În acest sens trebuie avute în vedere și sesizările depuse de părțile vătămate și, prin care solicită audierea prin mijloace speciale întrucât le este teamă de inculpați, cât și de anturajul acestora, cunoscuți ca interlopi, cât și cerea formulată de partea vătămată de a i se acorda protecție.
Aceeași protecție a fost solicitată, în cursul urmăririi penale și de părțile vătămate protejate, de martorii protejați -, a, Și.
f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la existența cazurilor de la lit. b și e s-a motivat în propunerea de arestare preventivă că inculpatul este o fire violentă, că în momentul în care victimele refuzau să se mai prostitueze erau lovite și amenințate. Tocmai datorită acestei situații, a fost nevoie ca în cursul urmăririi penale, o parte din declarații să fie luate sub acoperire.
Referitor la incidența în cauză prevederilor art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, acest text cere o condiție în plus - în sensul că trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de formularea anterioară "iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică"; deci și aceste condiții prevăzute de art.148 lit. f, trebuie îndeplinite cumulativ; în cazul în care nu sunt îndeplinite cumulativ și aceste condiții nu se poate lua în mod legal măsura arestării preventive a inculpatului.
Deci, conform acestui text de lege trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pentru a se lua măsura arestării preventive a inculpatului, trebuie să existe una, sau unele dintre probele mai sus arătate, care să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a celor doi recurenți-inculpați ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, iar acest pericol să fie un pericol concret, iar nu doar unul abstract. Ori, tocmai solicitările de protecție a părților vătămate și a unor martori demonstrează starea de pericol concretă, prin lăsarea în libertate a inculpatului
De asemenea, față de faptul că nu au fost administrate direct toate probele de către instanță, față de violențele fizice exercitate de inculpat asupra victimelor, reiese că ar exista indicii din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor presupuse a fi săvârșite de către inculpați, inclusiv a inculpatului arestat, trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: numărul de persoane traficate, o parte din acestea fiind minore, a sumelor importante de bani obținute ca urmare a exploatării sexuale a acestora.
Apărătorul inculpatului a invocat, că, în raport de data arestării, s-a depășit termenul rezonabil stabilit de
Instanța a reținut că, în ceea ce privește dispozițiile art.5 din, privitoare la necesitatea "stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății", se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora " orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia CEDO din 31 martie 1998).
Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului (decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).
Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat (decizia din 27 iunie 1968 în cauzaEckle contra Germaniei).
Curtea Europeană a avut în vedere și "comportamentul acuzatului" cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 încauza Dobbertin contra Franței).
Aplicând aceste principii la speța de față, având în vedere complexitatea cauzei, dedusă din numărul mare al inculpaților cercetați penal și trimiși în judecată și numărul mare al părților vătămate, durata arestării preventive a inculpatului nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conformă și cu aceste dispoziții.
În plus, față de considerentele reținute în ultima încheiere prin care s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, instanța a avut în vedere și depozițiile făcute de martorii cu identitate protejată, respectiv și, la termenul de astăzi, care arată că au solicitat protecție tocmai datorită stării de temere cauzată de caracterul violent al acestui inculpat, manifestat în acțiunile acestuia atât față de victime cât și față de lucrători de poliție.
Față de toate considerentele menționate; având în vedere caracterul grav al faptelor comise, în cadrul unei asocieri infracționale, constituită în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, periculozitatea acestuia, care rezidă și din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile descrise, impactul social pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului, a faptului că, prin violență, ar putea influența declarațiile victimelor și a celorlalți martori care încă nu au fost audiați, instanța a constatat că în cauză nu au dispărut temeiurile arestării preventive a inculpatului astfel că în baza art. 300/2 coroborat cu art. 160 ind. Cod pr. penală a menținut starea de arest a acestui inculpat.
Împotriva încheierii de ședință mai sus menționată a declarat recurs, în termen legal, inculpatul recurent pentru netemeinicie, motivele de recurs fiind detaliate în preambulul prezentei decizii penale.
Analizând încheierea de ședință recurată, din prisma motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod Pr.Penală, Curtea constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Luarea unei hotărâri ( inclusiv în ceea ce privește menținerea arestării preventive) presupune ca judecătorul să evalueze, prin prisma prevederilor art. 143 Cod Pr.Penală, existența probelor sau indiciilor temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către inculpat. Acest lucru implică ab initio (anterior cercetării împrejurării dacă în cauză există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 Cod Pr. Penală), o analiză a materialului probator administrat în cauză.
Așadar, măsura arestării inculpatului poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 [acest articol cere existența probelor sau indiciilor concludente privind comiterea unei infracțiuni] și numai în vreunul din următoarele cazuri:
art. 148 - lit. b, există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, lit. e, există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta și respectiv, lit. f) pr. pen. inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În condițiile în care legiuitorul a dat în sarcina judecătorului luarea acestei măsuri procesuale preventive, cea mai gravă din punct de vedere al restrângerii libertății persoanei, i-a acordat implicit acestuia deplină libertate în aprecierea probelor.
În aceste condiții se constată că instanța de fond și-a îndeplinit obligația de a justifica concret necesitatea menținerii inculpatului în stare de arest în temeiul art. 148 lit. b, e și f) Pr.Pen. și, în special, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl constituie punerea acestuia în libertate.
În jurisprudența sa, Curtea Europeana a Dreptului Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă ( împotriva Austriei,); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (împotriva Germaniei), să comită noi infracțiuni ( împotriva Austriei,) sau să ordinea publică (împotriva Franței și împotriva Olandei).
Instanța de recurs reține că, prin încheierea de ședință recurată, instanța de fond a considerat că este necesară menținerea inculpatului în detenție pe motiv că se mențin valabile condițiile prevăzute de art. 148 lit. b, și f) și este de observat că Tribunalul Bacău și-a îndeplinit și obligația prevăzută de Pr. Pen. de a preciza, în cazul arestării întemeiată pe art. 148 lit. f) citată anterior, motivele pentru care menținerea inculpatului în libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică este dat de reacția publică declanșată datorită faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată de menținerea sau punerea în libertate a inculpatului precum și de profilul personal al acestora.
Gradul de pericol social concret al faptelor poate rezulta din modalitatea de săvârșire a faptei, din stăruința infracțională și, pe de altă parte, din necesitatea protejării ordinii publice la care are dreptul societatea.
Inculpatul prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din persistența infracțională pe care a manifestat-o, activitatea infracțională a fost stopată doar de intervenția autorităților judiciare, dar și din urmările ireparabile produse numeroaselor victime care de teama ce le-a fost insuflată prin conduita inculpatului, au solicitat protecție de identitate pentru a fi audiate în cauză.
Practic, prin modul de acțiune inculpatul a tins să instituie o altă ordine socială, noi reguli de conviețuire socială, altele decât cele edictate de stat ca entitate individuală și garant al valorilor sociale protejate de lege.
bănuielilor, noțiune ce aparține Curții Europene, al cărei corespondent în legea română îl reprezintă cerința existenței indiciilor temeinice de săvârșire a unei infracțiuni rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză și anume depozițiile martorilor și victimelor care sub identitate ascunsă au adus grave acuzații inculpatului.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie precizat că în dreptul național sunt prevăzute pedepse de până la 20 ani închisoare pentru infracțiunile de care este acuzat inculpatul, deci prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, fapte de natura celor reținute în sarcina inculpatului sunt considerate că suscită o tulburare a societății, așa încât, sub acest aspect, justifică o detenție preventivă cauza Franței. Hotărârea din 26.06.1991.
În ceea ce privește respectarea termenului rezonabil, toată etapa investigativă întinsă pe mai multe luni sau ani în acest tip de cauze rezultă din faptul că organele judiciare trebuie să exploateze informațiile, uneori din surse secrete, să le analizeze pentru a avea convingerea rezonabilă că activitățile derulate de inculpat sunt în sfera infracțională. Se cunoaște faptul că în acest tip de cauze activitățile sunt înfăptuite în mod conspirat, în scopul principal al obținerii de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate, de aceea nu se poate pretinde organelor judiciare să finalizeze o parte a cercetărilor într-un anume interval de timp, pentru că trebuie dovedită nu doar activitatea în sine, dar și apartenența și vinovăția fiecărui membru la grupare.
Pentru toate aceste considerente, constatând că instanța de fond a menținut legal starea de arest a inculpatului, Curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. Cod pr. penală, va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. penală, respinge ca nefundat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva încheierii de ședință din data de 21.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău.
Dispune plata din fondurile către Av. Bas umei de 100 lei, cu titlu de onorariu avocat din oficiu, avocat.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod pr. penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 200 ei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Bogdan Adrian
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.înch. Gh.
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
26.01.2010
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Bogdan Adrian
