Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 60/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 60
Ședința publică din 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vadana Monica
JUDECĂTORI: Vadana Monica, Mengoni Arin Alexandru Anti
-
GREFIER:
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Bacău - legal reprezentat prin procuror -
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurentul inculpat - împotriva încheierii din 20.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - arată că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii din data de 20 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Neamț prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că este adevărat că infracțiunea săvârșită este gravă, dar orice dosar în conținutul său prezintă o infracțiune gravă, însă solicită a se observa că în această cauză nu este vorba de o infracțiune de violență, ci aceea de trafic de influență, care până în momentul de față nu este dovedită.
Inculpatul a fost arestat la data de 30 septembrie 2009, s-a emis mandatul de arestare în lipsa sa și s-a reținut că s-a sustras urmăririi penale, însă el era plecat la facultate în B, nefiind încunoștiințat că are dosar penal. De la data de 11 februarie 2008, când a avut loc un flagrant nerealizat, inculpatul nu a mai fost chemat la poliție.
Există motive reale că inculpatul spune adevărul, în sensul că ar fi existat niște împrumuturi succesive în baza unor contracte autentice, care au și fost depuse la dosar, însă părțile vătămate au spus că le-ar fi cerut bani pentru a influența primăria să le acorde locuințe - prin - în condițiile în care aceștia nici nu erau înscriși pe listele existente la primărie.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că inculpatul este o persoană tânără, are 21 de ani, este student, provine dintr-o familie foarte bună, tatăl a suferit un infarct, iar mama sa este bolnavă și nu există riscul că ar mai săvârși alte infracțiuni, așa cum nu există nici pericolul social pentru ordinea publică întrucât nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze părțile vătămate.
În concluzie, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate ca fiind netemeinică și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că instanța de fond a analizat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, că a pronunțat o hotărâre legală și temeinică având în vedere că nu au intervenit alte împrejurări. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat - având cuvântul - precizează că este arestat în baza unui flagrant care a eșuat pentru că a refuzat să primească banii și s-a emis un mandat de arestare pentru că împrumutat niște bani, fără a-i restitui, împrumuturi care sunt dovedite cu acte.
Solicită admiterea recursului, considerând că starea normală în care trebuie să fie judecat este aceea de libertate.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 20.01.2010 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dos- s-a dispus în temeiul art. 1608aalin. 6 din Codul d e procedură penală, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul -, fiul lui și al, născut la data de 06.07.1988, în municipiul I, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B, în baza încheierii nr. 21 din 13.07.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț și a mandatului de arestare preventivă nr.25 din 13.07.2009 emis de Tribunalul Neamț.
S-a constat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 19.01.2010, inculpatul -, prin apărător ales, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzut de art. 257 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 6 din Legea nr. 78/2000, a solicitat, în temeiul art. 1601-1603, 1606-16010din Codul d e procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că a fost cercetat și trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzut de art. 257 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de către Direcția Națională Anticorupție - Biroul Teritorial Bacău.
Anterior sesizării, a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț care, după ce a încercat să îl surprindă în flagrant, luând suma de 300 de euro de la denunțătorul, lucru nerealizat, a sesizat instanța, propunând arestarea preventivă, cu motivarea că s-a sustras urmăririi penale. După ce a fost arestat, s-a dispus declinarea cercetării în favoarea - Biroul Teritorial Bacău, care, ulterior, a dispus trimiterea în judecată, prin rechizitoriul nr. 109/P/2009.
Mai arată inculpatul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1602din Codul d e procedură penală, atât în ceea ce privește limitele de pedeapsă, dar și cele prevăzute în alin. 2 al articolului menționat, neexistând date din care să rezulte că ar intenționa să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Are vârsta de 21 de ani, faptele pentru care este acuzat au fost săvârșite în perioada 2006 - 2008, când era și mai tânăr, ca și în prezent și au trecut deja 3 luni de zile de când este arestat.
Susține inculpatul că a luat cunoștință de dispozițiile legale privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii și se angajează să respecte întocmai obligațiile ce vor fi fixate de instanță, în eventualitatea admiterii cererii.
A solicitat admiterea cererii, în principiu și, judecând cauza, liberarea sa provizorie, sub control judiciar.
Potrivit dispozițiilor art. 1608Cod procedură penală, instanța a procedat la verificarea admisibilității în principiu a cererii, în sensul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1606Cod procedură penală. Constatând că cererea cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 1606alin. 2 Cod procedură penală, iar inculpatul și-a însușit cererea formulată de apărătorul său, făcând mențiune în acest sens, instanța a admis, în principiu, cererea.
Analizând, pe fond, cererea formulată, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, motivat de următoarele:
Prin încheierea nr. 21/U din 13.07.2009 a Tribunalului Neamț, în baza art.1491Cod procedură penală, raportat la art. 148 alin. 1 lit. a și f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzut de art. 257 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
În motivarea încheierii s-a reținut că inculpatul, profitând de situația părților vătămate, care căutau să obțină o locuință, a pretins că se află în relații de prietenie cu viceprimarul municipiului PNc are îi poate favoriza obținerea cu prioritate repartiției locuințelor prin ANL, contra unor comisioane ce variau între 4.000 și 500 de euro, sau între 500 și 6.000 de lei. În aceste condiții, în perioada 2006 - 2008, inculpatul a pretins și a primit de la un număr de 26 de persoane, suma totală de 25.120 lei și 49.300 euro. Toate persoanele au formulat autodenunț și plângere împotriva inculpatului. Din această sumă, o mică parte a fost restituită părților vătămate (7.000 euro și 250 lei).
În data de 11.01.2008 s-a încercat surprinderea inculpatului în flagrant, însă, în momentul în care echipa operativă a intervenit, inculpatul nu luase încă banii aflați pe masă și a negat orice implicare. Cu toate acestea, inculpatul, audiat fiind și aducându-i-se la cunoștință învinuirea, nu a justificat într-un mod verosimil, conținutul convorbirilor telefonice purtate cu persoanele păgubite, prezența sa împreună cu persoana care l-a denunțat, la locul flagrantului și declarațiile celorlalte persoane păgubite.
În aceste condiții, deși a fost și audiat ( fila 35 ), inculpatul nu s-a mai prezentat la invitațiile organului de urmărire și nu a mai fost găsit la domiciliu. Mai mult, chiar după această dată, au fost depuse noi denunțuri formulate de alte trei persoane care au arătat că în perioada de după ianuarie 2008 au fost păcălite, în același mod, reținut anterior. În septembrie 2008, cetățean român și canadian, a depus plângere, arătând că i-a dat inculpatului suma de 11.000 euro, pentru obținerea a 2 terenuri și trei apartamente în municipiul P
Din complexul tuturor acestor împrejurări, instanța a considerat că în cauză există probe pe baza cărora se poate presupune, în mod rezonabil, că s-au săvârșit mai multe fapte care, prin sine, pot întruni conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență, că inculpatul este autorul acestor fapte și că prezintă un risc deosebit de ridicat de a săvârși noi fapte de natura celor presupuse a fi săvârșite de el, având în vedere că, deși a luat cunoștință de faptul că este anchetat penal (fila 35 dosar urmărire penală), a continuat, se presupune, să racoleze noi persoane cărora le-a pretins sume de bani, în același scop.
Întrucât infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este prevăzută și pedepsită de art. 257 Cod penal, cu închisoare de la 2 la 10 ani, inculpatul a continuat activitatea infracțională și după ce a fost audiat și nu în ultimul rând, având în vedere faptul că inculpatul a fugit de la domiciliu, existând posibilitatea de a se sustrage urmăririi penale și judecății (actul depus la dosar, fila 13, întărește această convingere), tribunalul a considerat că sunt întrunite dispozițiile art. 148 lit. a și f Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală, astfel că a dispus arestarea preventivă.
Prin rechizitoriul, Biroul Teritorial Bacău, nr.103/D/P/2009 din 21.12.2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii continuate de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, constând în aceea că, în perioada august 2006 - martie 2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, acesta a pretins și primit de la 22 părți vătămate, diferite sume de bani, asigurându-le că ar avea influență asupra funcționarilor din cadrul Primăriei municipiului P N, care se ocupau cu întocmirea dosarelor și repartizarea locuințelor din fondul
Prin încheierea din 24.12.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, ca fiind legală și temeinică.
Cu toate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea, în principiu, a cererii liberare provizorie sub control judiciar, Tribunalul a constatat că cererea este neîntemeiată.
Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se desprind patru motive principale pentru care se poate refuza liberarea provizorie sub control judiciar, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenție, respectiv riscul ca persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni să nu se prezinte la proces, riscul ca acuzatul, odată eliberat, să comită fapte care aduc atingere administrării justiției, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și apărarea ordinii publice.
În cauză, inculpatul este judecat pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Aceasta este o infracțiune gravă, cu un grad ridicat de pericol social, ce rezultă din modalitatea ei de săvârșire, respectiv multitudinea actelor materiale de acest gen comise, chiar după data de 11 ianuarie 2008, când a avut loc flagrantul care a eșuat, la puternicul impact social, având în vedere consecințele produse sub aspect material, concretizate în posibilitatea creării unor prejudicii substanțiale, dar și din persoana inculpatului. În condițiile în care acest gen de infracțiuni au un impact negativ asupra ordinii publice, iar numărul lor este în creștere, instanța consideră că liberarea provizorie a inculpatului nu poate fi acordată, rămânerea lui în arest fiind necesară pentru apărarea ordinii publice.
Apărarea inculpatului că are doar 21 de ani, iar faptele pentru care este trimis în judecată au fost săvârșite în perioada 2006 - 2008, când era și mai tânăr, nu este relevantă, în raport de multitudinea de acte materiale (22) de trafic de influență, de care este acuzat, de valoarea mare a prejudiciului cauzat părților vătămate, respectiv 31.850 euro și 28.775 lei. Totodată, nu poate fi primită nici apărarea că nu s-a sustras urmăririi penale, având în vedere că a părăsit localitatea de domiciliu, fără a anunța organele judiciare, deși cunoștea faptul că este cercetat în dosarul nr. 11/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 1608aalin. 6 din Codul d procedură penală, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul -.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, care invocă netemeinicia încheierii recurate, apreciind că sunt întrunite condițiile prev. de art.160/2 Cpp pentru acordarea liberării provizorii. În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorul inculpatului a arătat că acuzațiile aduse clientului său se referă la o infracțiune nonviolentă, ceea ce demonstrează o lipsă de periculozitate pentru ordinea publică a acestuia și că nu s-a sustras de la urmărirea penală așa cum s-a reținut la momentul luării măsurii preventive.
În consecință, recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în fond admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. Curtea de Apel constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:
Se observă că într-adevăr, formal toate condițiile prev. de art. 160/2 pr.pen. privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză.
Din analiza prevederilor art. 160/2 pr.penală, rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea pe cauțiune: riscul că acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiune, ori să ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza MATznetter contra Austriei -10 nov. 1969 și Letellier contra Franței - 26 iunie 1991).
Având în vedere pericolul social concret al faptelor pentru care este judecat inculpatul, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, de multitudinea părților vătămate existente în cauză, care denotă o amploare deosebită a activității infracționale, Curtea apreciază că în această fază a procesului penal, în pofida împrejurării că, formal cererea acestuia îndeplinește condițiile legale, se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest.
În acest context analizând cererea inculpatului, Curtea apreciază că este neîntemeiată, raportat la presupunerea rezonabilă și a indiciilor temeinice, precum și a datelor existente din care ar rezulta că recurentul a comis faptele imputate prin actul de inculpare.
Față de cele relevate mai sus, Curtea apreciază că lăsarea în libertate a recurentului, prin admiterea cererii de liberare provizorie, este inoportună la acest moment procesual, în condițiile în care administrarea probelor corespunzătoare cercetării judecătorești este abia la debut. Așa fiind, buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului și că eliberarea sa, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice, existând totodată și riscul ca inculpatul să se sustragă de la judecată.
Acest punct de vedere este concordant atât cu practica instanțelor naționale cât și cu a celor europene așa cum rezultă și prin prisma deciziilor Skrobol contra Poloniei -13 dec.2005 și Georgieva contra Bulgariei - 3 iulie 2008.
În lumina celor expuse,Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) proc.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
- constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit b Cpp, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva încheierii din data de 20.01.2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dos-.
Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 al.2 Cpp obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.01.2010, în prezența recurentului inculpat arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vadana Monica, Mengoni Arin Alexandru Anti
GREFIER,
Red.înch. -
Red. -
Tehnored. - - 2 ex
25.01.2010
Președinte:Vadana MonicaJudecători:Vadana Monica, Mengoni Arin Alexandru Anti
