Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 594/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 944/2009)
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 594
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect RECURSUL declarat de inculpatul G împotriva încheierii din data de 08 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat G, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistența juridică depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat HG precizează că, prin recursul declarat, critică pentru netemeinicie și nelegalitate încheierea din data de 08 aprilie 2009, încheiere prin care instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurată și pe fond, rejudecând, să se dispună continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate; solicită instanței de recurs să aibă în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în cauza probatoriul fiind administrat.
In ceea ce privește pericolul social pentru ordinea publică solicită să se constate că nu s-au administrat probe în sensul existenței acestui pericol în situația în care inculpatul ar fi judecat în stare de libertate. Este de reținut și starea de sănătate precară a inculpatului, starea de libertate permițându-i acestuia să se trateze în mod corespunzător.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică având în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, împrejurarea că acesta nu este la primul conflict cu legea penală fiind condamnat și în trecut pentru același gen de infracțiuni, aspect ce denotă perseverența infracțională și specializarea inculpatului în săvârșirea acestui gen de infracțiuni.
În consecință, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, sens în care solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Recurentul - inculpat G, având cuvântul, precizează că este nevinovat; solicită instanței să constate că la dosar nu există probe în sensul vinovăției sale, iar în declarațiile martorilor există neconcordanțe.
Nu prezintă pericol pentru ordinea publică și, așa cum reiese și din actele dosarului, a fost de acord cu efectuarea probei ADN.
Mai mult decât atât, solicită să se aibă în vedere starea de sănătate precară în care se află, la acest moment necesitând o intervenție chirurgicală pe cord deschis.
Astfel, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURT E
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 08.04.2009 Tribunalul București - Secția a II-a Penală în temeiul art. 3002Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului G reținând că acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea mai multor infracțiuni prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 211 alin. 1 și 2 lit. b, c, alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că la data de 16.07.2008 în jurul orei 400, în timp ce se afla în Pădurea Băneasa, partea vătămată a fost lipsită de libertate în mod ilegal și deposedată prin amenințare de telefonul mobil marca LG și de suma de 150 lei de către inculpatul G, apoi a fost violată de către acesta și de către coinculpatul.
Instanța a constatat că plângerile și declarațiile parții vătămate, declarația martorilor, procesul-verbal de cercetare la fata locului, raportul de expertiză medico - legală, declarațiile inculpaților, fișele de cazier judiciar, conduc la concluzia că luarea măsurii arestării preventive față de inculpați este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim Cod procedură penală, art. 143 Cod procedură penală, raportate la art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care se reține în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, s-a constatat că există probe și indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, astfel cum reiese din mijloacele de probă arătate mai sus. Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă din natura faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora, pe timpul nopții, săvârșire de violențe, creând o stare de profundă temere a părții vătămate, inculpații au pus-o în imposibilitate de a riposta, aceasta fiind într-o zonă necunoscută, neluminată, în pădure, amenințată în permanență cu moartea, împrejurarea că apelantul inculpat este recidivist, în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, ceea ce denotă o perseverență infracțională a inculpatului, iar pedepsele anterioare nu și-au atins scopul de prevenire a săvârșirii de infracțiuni.
Tribunalul a apreciat că pentru o mai bună desfășurare a procesului penal conform art. 136 alin. 1 Cod procedură penală se impune menținerea stării de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Se susține că în cauză nu există probe de vinovăție, probatoriul a fost administrat și inculpatul nu poate influența în vreun fel buna desfășurare a procesului penal, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul mai invocă în susținerea recursului și starea de sănătate precară.
Curtea, examinând recursul inculpatului prin prisma disp. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală constată că acesta nu este fondat.
Din examinarea probelor administrate până în această etapă a procesului penal se constată că instanța fondului a făcut o corectă aplicare a disp. art. 160 Cod procedură penală constatând menținerea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, existența indicilor temeinice în sensul art. 681Cod procedură penală din care rezultă presupunerea verosimilă că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, după cum și menționarea împrejurărilor care relevă existența pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului. Aceste constatări, nu afectează prezumția de nevinovăție.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului comise în condițiile recidivei, pluralitatea de făptuitori, acționarea pe timp de noapte, exercitarea de violențe, amenințări și chiar lipsirea de libertate a victimei tocmai pentru a avea garanția reușitei, conduc la constatarea unui pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului, crearea unui sentiment acut de insecuritate în rândul opiniei publice și neprezervarea odinei de drept, fiind regăsite și cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Poziția procesuală a inculpatului și circumstanțele personale invocate nu pot avea singure un asemenea efect de înlăturare a temeiurilor ce justifică menținerea măsurii, cât timp sunt regăsite cerințele art. 143, art. 681și art.148 lit. f Cod procedură penală, aceste împrejurări urmând a-și produce efecte depline la stabilirea sancțiunii penale (în cazul îndeplinirii condițiilor angajării răspunderii penale).
Nerezultând în privința inculpatului recurent elemente care să ducă la constatarea îndeplinirii la acest moment a cerințelor legii pentru revocarea măsurii arestării preventive, urmează ca potrivit disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul acestuia să fie respins ca nefondat.
Urmează a face aplic. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul HG împotriva încheierii din 08.04.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./15.05.2009
Ex.3
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină, Vasile
