Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 595/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 595
Ședința publică din data de 28.08.2009
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 01.08.1976, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 21.08.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 1112,-, prin care, în baza art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului în baza mandatului de arestare preventivă nr. 23/U/26.09.2008, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal, constatând că temeiurile ce au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației avocațiale nr. 5050/2009, fila 16.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurentul inculpat, depune la dosar un memoriu din partea acestuia și având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea de ședință din 21.08.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, apreciind că în mod greșit a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, având în vedere că acesta susține că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, arată că punerea sa în stare de libertate nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal și că nu sunt indicii sau probe că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 21.08.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu o altă măsură nu așa excesivă, în temeiul art. 139 Cod procedură penală, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviințarea instanțe potrivit art. 145 Cod procedură penală.
Ministerul Public, având cuvântul, apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, nu s-au schimbat, având în vedere gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și față de pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul.
În concluzie, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii de ședință din 21.08.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind temeinică și legală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și că nu sunt probe împotriva sa.
De asemenea, susține că a fost nevoit să semneze trei înscrisuri, deși a încunoștințat procurorul că nu cunoaște carte și nu știe ce anume semnează.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 21.08.2009 Tribunalul Dâmbovița conform art. 300/2 rap.C.P.P. la art. 160/b alin. 3 a C.P.P. constatat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului .
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive a fost luat în baza art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. reținându-se că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. În acest sens se arată că pericolul social rezultă din modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că a fost săvârșită fapta dedusă judecății, având în vedere luarea socială supremă lezată. O eventuală eliberare a inculpatului poate crea convingerea în rândul populației că justiția este prea blândă nesancționând suficient săvârșirea unor fapte de asemenea natură, arâtându-se că inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de omor calificat.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și neteminice.
În motivarea acestei căi de atac s-a precizat că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat, iar dacă ar fi lăsat în libertate ar putea să-și pregătească mai bine apărarea, în acest sens.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată, astfel cum se va arăta în continuare.
Așa cum de altfel a mai arătat pe parcursul cercetărilor până în prezent inculpatul, și în motivarea acestei căi de atac menționează că nu el l-a omorât pe numitul G, nefiind administrate probe în acest sens până în prezent.
La momentul arestării preventive s-a arătat că din probatoriile administrate există indicii temeinice conform cărora inculpatul l-ar fi omorât pe numitul Ulterior acestui moment inculpatul a fost trimis în judecată pentru acestă infracțiune, administrându-se și o parte din probatorii și în fața instanței de judecată.
Din respectivele probatorii rezultă că între cei doi a existat o altercație, pe care de altfel și inculpatul o recunoaște, iar ulterior acesteia în podul casei celui din urmă au fost găsite obiecte de îmbrăcăminte pe care s-au identificat urme de sânge, care în urma analizei ADN s-au dovedit a proveni de la victima
Până în prezent în urma administrării probatoriilor în fața instanței de fond aceste temeiuri nu s-au schimbat.
Este adevărat, de asemenea, că inculpatul a susținut că victima a fost ucisă de martorul G, însă din declarațiile acestuia din urmă rezultă că el nu recunoaște comiterea acestei fapte, iar din coroborarea celorlalte probe cu declarațiile acestuia nu sunt momentan indicii din care să rezulte contrariul acestor afirmații.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciază că există temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, motiv pentru care este necesară menținerea acestei măsuri ținându-se cont și de pericolul social concret pe care îl prezintă cercetarea inculpatului în stare de libertate, pericol rezultat din însăși gravitatea faptei comise și modalitatea în care a fost săvârșită dar și de ecoul pe care l-ar putea avea în rândul comunității din care fac parte inculpatul și victima.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că recursul inculpatului este nefondat, urmând să fie respins cu această motivație în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 01.08.1976, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 21.08.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerul Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 august 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
4 ex/ 31.08.2009
Red.
Tehnored. ET
nr. Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Dan
