Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 3762/2/2009
948/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.599
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Stan Mustață
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat inculpatul împotriva Încheierii din 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea inculpatului în stare de libertate, avându-se în vedere că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării.
Mai arată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil și o familie care-l susține.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin și impun în continuarea privarea de libertate a inculpatului, existând probe certe privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de furt calificat, iar din natura faptei comise și din modul concret de săvârșire rezultă că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală (dosar nr-), în baza art.3002Cod procedură penală,raportat la art.160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și și a fost menținută această măsură.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Curtea nu poate primi criticile avansate de recurentul inculpat prin apărător, deoarece - așa cum bine a reținut și prima instanță - măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor art.143 alin.1 raportat la art.681Cod procedură penală, precum și a dispozițiilor art.148 lit.f din același cod.
În acest context este de relevat faptul că probele administrate până la acest moment procesual, oferă informații care conduc la concluzia că este posibil ca inculpatul să fie autorul faptei de furt calificat în formă continuată, ce a fost reținută în sarcina sa.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestului preventiv exclude analiza probelor și a mijloacelor de probă, dar nu împiedică instanța să procedeze la o antamare a faptelor principale, cu scopul de a constata existența unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5 paragraf 1 lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; pornind de la aceste repere - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la instituirea - față de inculpat, a celei mai grave măsuri preventive, subzistă și impun în continuare lipsirea acestuia de libertate.
Astfel, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie este mai mare de 4 ani închisoare, ca o primă condiție cerută de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul, își are expresia - în principal - în modul de operare, care creează în rândul societății civile un grad ridicat de insecuritate; având însă în vedere și datele personale ale recurentului inculpat aceste aspecte denotă că inculpatul prezintă un real pericol pentru ordinea publică, că - odată lăsat liber - ar fi să săvârșească alte fapte ilicite, creând astfel o teamă, o stare de neliniște în rândul comunității, o rezonanță socială negativă a faptului că persoane asupra cărora planează acuzația comiterii în mod repetat a unor infracțiuni de o gravitate ieșită din comun, sunt cercetate în stare de libertate.
Mai mult, este de observat că dosarul se află la Tribunalul Teleorman în calea de atac a apelului promovat de inculpat, acesta fiind condamnat prin sentința penală nr.59/24.02.2009 a Judecătoriei Alexandria, astfel că în cauză există nu numai indicii temeinice, ci chiar probe.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce-l privește pe inculpatul recurent, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asistența juridică obligatorie a acestuia, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală (dosar nr-).
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./05.06.2009
Ex.2
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Red.-Trib.
AI.
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Stan Mustață
