Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 60/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.60
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 24 iulie 1988, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul D împotriva încheierii de ședință din data de 13 ianuarie 2010 pronunțat de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care în temeiul disp. art.300/2 rap.la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților -, și și s-a menținut măsura arestării preventive a acestora.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului P, conform delegației avocațiale nr.276/2010, fila 11 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa, cauza aflându-se în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat -, critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 13 ianuarie 2010, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că faptele au fost comise la data de 03 martie 2009 și nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, întrucât a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor, este infractor primar și nu a mai avut probleme cu legea penală, a recunoscut și regretat comiterea acestora, martorii și părțile vătămate au fost audiate și nu ar influența buna desfășurare a procesului penal având în vedere că este arestat de 11 luni - termen rezonabil.
Pentru motivele mai sus enunțate, a solicitat instanței admiterea recursului în temeiul disp.art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea, întrucât va respecta măsurile impuse de lege, apreciind că poate fi judecat în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul, a susținut că de la ultima verificare a măsurii arestării preventive nu a intervenit nici-o modificare, așa încât nu se impune revocarea acestei măsuri, solicitând instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii criticate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a solicitat judecarea sa în stare de libertate pentru a putea să-și ajute familia, întrucât soția sa nu realizează venituri, are un copil minor și este singurul întreținător al familiei, este arestat de 11 luni, a recunoscut și regretă faptele comise și nu prezintă pericol public.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 13.01.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Penală, în dosarul nr-, în baza art. 300/2 pr.penală, rap. la art. 160/b alin.3 pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților:
-, fiul lui și, ns.la data de 24.07.1988;
-, fiul lui și a, ns. la data de 25.04.1990 și,
-, fiul lui și, ns.la data de 26.07.1991, aflați în Penitenciarul Mărgineni, județul D și a fost menținută această măsură.
Prin aceeași încheiere s-a fixat un nou termen de judecată la 10.02.2010.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond - Tribunalul Prahova, a constatat că prin Rechizitoriul nr. 711/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, cei trei inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a, iar pentru inculpatul și cu reținerea disp. art. 99 și urm.
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților că, în seara zilei de 3.03.2009, în jurul orei 23,30 au deposedat prin violență pe partea vătămată, de o geantă pe care o avea asupra sa, în care se aflau mai multe înscrisuri și documente cadastrale, precum și de două telefoane mobile, iar ulterior constatând că în geantă nu se aflau bani sau bunuri care să poată fi valorificate au incendiat geanta și întregul conținut, iar unul dintre telefoane a fost distrus iar cel de al doilea a fost vândut unei terțe persoane.
Inculpații, și au fost arestați preventiv prin încheierea din Camera de Consiliu din 6.03.2009 a Judecătoriei Câmpina, pe o durată de 29 de zile, pentru primii doi inculpați și respectiv pe o durată de 19 zile pentru inculpatul minor, măsură care a fost prelungită ulterior în condițiile legii.
La luarea măsurii arestării preventive, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite disp. art. 143 pr.penală, existând indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată precum și disp. art. 148 lit.f pr.penală, în sensul că infracțiunea este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Instanța de fond - Judecătoria Câmpina, prin sentința penală nr. 266/27.08.2009, a dispus condamnarea inculpatului, pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al.1, alin.2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a, cu reținerea disp. art. 74 și art. 80 al. 1, la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Prin aceeași sentință, pentru aceeași infracțiune, au mai fost condamnați inculpații, la pedeapsa de 7 ani închisoare iar minorul la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.
Conform art. 350 pr.penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților și conform art. 88, s-a computat din pedepse reținerea și arestarea preventivă a acestora.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel d e către inculpații, și, iar cauza se află pe rolul instanței de control judiciar - Tribunalul Prahova - ce face obiectul dosarului nr-.
Deoarece inculpații se aflau în stare de arest, Tribunalul Prahova fiind sesizat cu soluționarea apelurilor, în temeiul disp. art. 300/2 pr.penală a verificat la termenul din 13.01.2010, legalitatea și temeinicia arestării preventive și în baza art. 160/b al.3 pr.penală, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și în consecință a menținut această măsură.
A apreciat instanța de apel că în raport de gravitatea faptei reținute în sarcina inculpaților, aceea de tâlhărie, săvârșită de mai multe persoane, pe timp de noapte și în loc public, asupra părții vătămate, inculpații prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și ca atare nu se impune lăsarea acestora în stare de libertate situație în care a menținut măsura arestării preventive a acestora.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termen legal inculpatul, care prin apărător desemnat din oficiu, a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie susținând că, în prezent nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, întrucât a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, este infractor primar și prin lăsarea sa în libertate nu ar influența buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că este arestat de cca.11 luni.
Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura de a nu părăsi localitatea, obligându-se să respecte măsurile impuse de lege.
Curtea, verificând încheierea atacată în raport de critica invocată și a disp. art. 385/6 alin.3 pr.penală, constată că recursul declarat de inculpatul, este nefondat.
Soluția adoptată de Tribunalul Prahova de menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, este legală și temeinică.
În mod corect instanța anterioară a apreciat că în cauză nu s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, ele subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale ori situația socio-familială, sunt împrejurări preexistente momentului luării măsurii arestării preventive a acestuia, ce au fost avute în vedere de instanță cu ocazia analizei propunerii formulate de parchet în raport de dispozițiile cuprinse în art. 136 alin.8 pr.penală și ca atare, nu pot constitui temeiuri suficiente pentru revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu cea de a nu părăsi localitatea așa cum s-a solicitat.
De altfel, la luarea măsurii arestării preventive de către prima instanță au fost respectate și prevederile art. 5 și 6 din Convenția
Pe de altă parte, ținând seama și de natura infracțiunii săvârșite de inculpat împreună cu alte două persoane, din care unul minor, în timpul nopții, într-un loc public sunt circumstanțe care demonstrează gradul de pericol social ridicat al faptei comise, temeritatea inculpaților în săvârșirea unor infracțiuni atât de grave cum este tâlhăria, ceea ce afectează deopotrivă patrimoniul victimei dar și integritatea fizică a acestuia.
Chiar dacă inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, Curtea apreciază că scopul procesului penal poate fi atins numai prin privarea de libertate a acestuia, această măsură fiind menită să descurajeze persoanele tentate să comită astfel de infracțiuni, mai ales în contextul proliferării unor asemenea fapte.
În consecință, în raport de cele arătate mai înainte, Curtea constată că încheierea instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, fiind conformă cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile cuprinse în art. 300/2 rap. la art. 160/b alin.3 pr.penală.
Ca atare, recursul declarat de inculpatul se privește ca fiind nefondat și va fi respins în consecință, conform art. 385/15 pct.1 lit. pr.penală.
Văzând și disp.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24 iulie 1988, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii din 13 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
Grefier
Red.VM
Tehnored.
5 ex./22.01.2010
dos. nr- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
