Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 59/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.59
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații -, fiul lui și, născut la data de 28 mai 1974, fiul lui G și, născut la 30 august 1955, fiul lui și, născut la 06 februarie 1979 și, fiul lui și, născut la data de 24 octombrie 1978, toți deținuți în prezent în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din 18 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr-, prin care în baza art.300/2 rap.la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a acestora.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați, și, aflați în stare de arest, personal și asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului P, conform delegației avocațiale nr.277/2010, fila 13 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu aceștia, precizând că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa, cauza aflându-se în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurenții - inculpați, și, critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 18 ianuarie 2010, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că deși s-a motivat că sunt îndeplinite disp.art.148 lit.f Cod procedură penală, în prezent nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, întrucât martorii au fost audiați și nu au cum să-i mai influențeze dacă ar fi judecați în stare de libertate.
A mai precizat că recurenții - inculpați beneficiază de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Pentru motivele mai sus enunțate, a solicitat instanței admiterea recursurilor în temeiul disp.art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive și aplicarea dispozițiilor prev.de art.145 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerul Public având cuvântul, a susținut că de la ultima verificare a măsurii arestării preventive nu a intervenit nici-o modificare, așa încât nu se impune revocarea acestei măsuri, solicitând instanței respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii criticate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a solicitat instanței admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate și a beneficia de egalitate de tratament, deoarece a executat 50 de zile de arest și în prezenta cauză mai sunt două persoane care se judecă în stare de libertate.
A mai precizat că a formulat cerere de strămutare a cauzei de la Judecătoria Târgoviște la o altă instanță egală în grad.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a solicitat judecarea sa în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol public.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a susținut că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina, chiar martorii audiați au declarat că nu îl cunoaște și a fost amenințat de organele de anchetă pentru a da declarațiile în cauză, iar pedeapsa de 11 ani închisoare ce i-a fost aplicată este nelegală, motive pentru care a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a arătat că nu este vinovat de faptele reținute în sarcina sa, are 3 copii minori și este arestat de 11 luni de zile, solicitând instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 18 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului Dâmbovița, conform art.300/2 rap.la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților - fiul lui și, născut la data de 28 mai 1974 în Târgoviște, fiul lui G și, născut la data de 30 august 1955 în Târgoviște, fiul lui și, născut la data de 24 octombrie 1978 în Târgoviște, fiul lui și, născut la data de 06 februarie 1979 în P, în prezent toți aflându-se în detenție la Penitenciarul Mărgineni, județul
Pentru a dispune astfel, pe baza actelor procedurale aflate la dosarul cauzei s-a apreciat că temeiurile ce au determinat privarea de libertate, respectiv dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, nu s-au schimbat și există probe certe că revocarea măsurii prezintă pericol pentru ordinea publică.
În concret, starea de pericol ar fi determinată de gravitatea faptelor comise, modalitatea de operare, precum și reacția opiniei publice în cazul acestora.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, și, care au susținut că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, întrucât martorii au fost audiați și nu au cum să-i influențeze dacă ar fi judecați în stare de libertate.
Se solicită admiterea recursurilor formulate și revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive și aplicarea dispozițiilor prev.de art.145 Cod procedură penală.
În examinarea recursurilor declarate, Curtea, reține următoarele:
Pe rolul Tribunalului Dâmbovița se află cauza penală ce face obiectul dosarului penal nr- având ca obiect judecarea apelurilor declarate de inculpații sus menționați, deținuți în Penitenciarul Mărgineni și prin care au fost condamnați la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.și ped.de art.211 alin.1, alin.2 lit.a,b și alin.2/1 lit.a,b și c Cod penal și violare de domiciliu prev.de art.192 alin.2 Cod penal.
La termenul din 18 ianuarie 2010, instanța de apel - Tribunalul Dâmbovița, în mod legal și temeinic a apreciat că se justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, deoarece și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport de gravitatea faptei și de persoana fiecărui inculpat care este recidivist.
Din lucrările dosarului, rezultă că soluția adoptată de instanța de apel este temeinică, iar legislația ce reglementează menținerea arestării preventive a inculpaților în cursul cercetării judecătorești a fost corect interpretată și în deplin acord cu jurisprudența internă și europeană a instanței în materie.
Recurenții au fost arestați preventiv în luna februarie 2009, constatându-se că se află în situația prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, pentru săvârșirea faptelor de tâlhărie și violare de domiciliu, fapte deosebit de grave prin natura lor și pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani.
Legalitatea măsurii preventive a fost examinată în mai multe rânduri atât de prima instanță cât și cu ocazia controlului judiciar efectuat de instanță, investită să soluționeze căile de atac promovate de inculpați.
Se constată că apărările inculpaților nu constituie motive justificative în sensul schimbării temeiurilor ce au determinat arestarea, deoarece s-au invocat și cu ocazia evaluării legalității și temeiniciei menținerea acesteia în condițiile art.159/1, art.300/1 și respectiv art.300/2 Cod procedură penală.
Continuarea detenției provizorii nu apare ca nelegitimă, ci necesară, tocmai pentru menținerea ordinii de drept, fiind impusă de gravitatea unor atari fapte și modalitatea de săvârșire a acestora.
Față de cele ce preced, datele personale invocate, apar ca irelevante și insuficiente pentru a constitui garanții că normala desfășurare a procesului poate fi asigurată numai prin înlocuirea arestării preventive cu o măsură alternativă privind restrângerea libertății de circulație, conform art.145 sau art.145/1 Cod procedură penală.
Prin urmare, sub aspectele analizate încheierea atacată este temeinică și conformă prevederilor legii, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, respingându-se conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații -, fiul lui și, născut la data de 28 mai 1974, fiul lui G și, născut la 30 august 1955, fiul lui și, născut la 06 februarie 1979 și, fiul lui și, născut la data de 24 octombrie 1979, toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din 18 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr-.
Obligă fiecare recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
Grefier
Red.ȘF
Tehnored.EV
10 ex./21.01.2010
dos.f- Judecătoria Târgoviște
dos.a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
