Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 612/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 612/R/2008
Ședința publică din 15 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva Încheierii penale din 02 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av. și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă. Nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții cerute de art.148 lit.f pr.pen. pedeapsa este mai mare de 4 ani, dar nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. De asemenea, există dubii în legătură cu încadrarea juridică a infracțiunii pentru care este trimis în judecată inculpatul. Nu poate fi avut în vedere motivul invocat în luarea și menținerea măsurii arestului preventiv și anume că starea de arest îi este favorabilă inculpatului pentru că acesta nu consumă droguri în penitenciar. Nu există indicii că inculpatul ar încerca să se sustragă de la judecarea cauzei sau că ar împiedica aflarea adevărului. Regula este ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate, iar starea de arest este o excepție. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Cu onorar din.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În acest moment există argumente care pledează pentru punerea în libertate a inculpatului. Instanța de fond a parcurs unul din cele mai importante momente și anume a procedat la audierea tuturor inculpaților din acest dosar. Pericolul pentru ordinea publică se rezumă a fi descris din perspectiva limitelor de pedeapsă date infracțiunii reținute în sarcina inculpatului. Tribunalul Cluja arătat că urmează a se stabili legalitatea activității desfășurate de investigatorii sub acoperire. Nu se justifică menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest. Într-o cauză similară, privind pe inculpatul, care a fost trimis în judecată pentru trafic de droguri de mare risc, s-a dispus punerea în libertate de către instanța din Tg.M, deși inițial a fost arestat de instanța din În final, acest inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani cu suspendare, hotărârea fiind menținută de ÎCCJ. Dacă pentru această infracțiune, inculpatul a fost eliberat după o perioadă de timp mai scurtă, într-o situație mai puțin gravă, cum este a inculpatului, care e trimis în judecată doar pentru trafic de droguri de risc, inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate. Există posibilitatea schimbării încadrării juridice a faptei, după ce instanța de fond va analiza legalitatea activității desfășurate de investigatorii sub acoperire. Sunt elemente care duc la reținerea unei încadrări mai ușoare. Inculpatul este arestat de peste 6 luni, apreciind că această perioadă executată de inculpat este suficientă. A contribuit la derularea fazei de urmărire penală, la prinderea altor făptuitori, nu a mai comis fapte de acest gen, astfel că măsura obligării de a nu părăsi țara ar fi suficientă pentru continuarea procesului penal și justa soluționare a cauzei. Solicită a se avea în vedere și situația personală a inculpatului, care dorește să-și finalizeze studiile și să se reintegreze în familie și societate. Există elemente care au schimbat temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și această schimbare de temeiuri rezultă din probele administrate de instanță. În concluzie, solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect prima instanță a constatat că sunt întrunite condițiile pentru menținerea măsurii arestului preventiv, fiind îndeplinite condițiile cerute de art.143 și 148 lit.f pr.pen. prin raportare la probele din faza de urmărire penală, declarațiile inculpaților date în fața instanței, la limitele de pedeapsă și la natura și gravitatea infracțiunilor, concretizate în natura drogurilor și cantitatea de droguri traficată, dar nu în ultimul rând raportat la persoana inculpaților, care au suferit anterior condamnări pentru același gen de fapte. Menținerea măsurii arestului preventiv față de cei doi inculpați răspunde scopului desfășurării procesului penal în bune condiții și împiedicării inculpaților de a se sustrage de la judecată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, cu mențiunea că se va prezenta la fiecare solicitare a instanței și nu are intenția să tergiverseze procesul aflat pe rolul instanței. Solicită cercetarea sa în stare de libertate pentru a se trata, fiindcă este consumator de droguri. Motivarea instanței se bazează pe faptul că poate fi tratat în regim de detenție, însă acest aspect nu este real, pentru că nu i se poate aplica un tratament corespunzător în rețeaua sanitară a DGP.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate pentru că dorește să se trateze și să se reintegreze în societate.
CURTEA
Deliberând reține că prin încheierea penală din 2 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, în temeiul art. 300/2 proc.pen. și art. 160/b al. 1 și 3.proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații și, ambii deținuți preventiv în Penitenciarul Gherla, măsură ce a fost menținută, respingându-se implicit cererile de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În baza art. 192 al. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, astfel: inculpatul pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de droguri de risc, în formă continuată (12 acte materiale), prev. de art 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal și inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată (5 acte materiale) prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit a Cod penal, cu aplic.art. 16 din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri de mare risc în formă continuată (3 acte materiale) prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit. a Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Alături de cei doi inculpați, au mai fost trimis în judecată, în stare de libertate, și inculpații a, și, cercetați pentru fapte similare.
Inculpatul a fost reținut pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de 23.03.2008, ora 6,45, ulterior fiind arestat, prin încheierea penală nr.20/C/2008 a Tribunalului Cluj, pentru un termen de 29 de zile, începând cu data de 23.03.2008 și până la data de 20.04.2008, iar inculpatul a fost reținut pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de 27.03.2008, ora 22,30, iar apoi arestat preventiv pentru 29 de zile, începând cu data de 28.03.2008 și până la 25.04.2008, prin încheierea penală nr.22/C/2008 a Tribunalului Cluj. Ulterior, măsura preventivă a fost prelungită în condițiile legii, prin încheierile penale ale Tribunalului Cluj, de la filele 167 și următoarele.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că inculpatul în perioada ianuarie 2007 - martie 2008, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut, oferit, deținut și cultivat în același scop diferite cantități de cannabis (peste 200 gr), semințe de cannabis și trei plante de cannabis, în timp ce inculpatul, în perioada decembrie 2007 - martie 2008 în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, oferit și vândut mai multor persoane diferite cantități de cannabis (peste 125 gr), iar în cursul lunii martie 2008 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat și a vândut unor investigatori sub acoperire 7 comprimate de -, iar în data de 22 martie 2008 fost prins în flagrant în timp ce procura 30 de comprimate de -.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv cele prev. de art.143 pr.pen. în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați.
Probele amintite constau în: declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală, declarațiile coinculpaților, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor, etc.
Instanța a reținut că, dincolo de contribuția ce particularizează activitatea fiecărui inculpat în parte, care va fi cuantificată în procesul individualizării judiciare a pedepselor, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, se poate spune, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală.
Referindu-se la activitatea desfășurată de către investigatorii și colaboratorii sub acoperire, problema vizată fiind măsura în care activitatea acestora a fost autorizată în condițiile legii și dacă și-au depășit sau nu limitele autorizării, instanța de fond a reținut că, în acest moment procesual, nu poate face o apreciere definitivă asupra validității activității desfășurate de către aceștia pentru a nu prejudicia fondul cauzei. În aceeași ordine de idei s-a reținut că nu există similitudine între această cauză și cea invocată de către apărătorul inculpatului " de Castro contra Portugaliei" aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului deoarece în cauza respectivă polițiștii nu au avut nicio autorizare de a efectua acte premergătoare sau de a desfășura activități pe când în cauză o astfel de autorizare există, urmând ca instanța să verifice în ce măsură a fost respectată. S-a mai argumentat că în jurisprudența sa Curtea europeană a susținut că este vorba despre instigare din partea agenților sub acoperire numai atunci când persoanele vizate nu au mai avut legături ori condamnări anterioare pentru astfel de infracțiuni.
De asemenea, s-a reținut existența în cauză și a temeiului de arestare prev. de art. 148 lit. f proc.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În definirea acestui temei instanța de fond a motivat că acest pericol rezidă în însuși pericolul social al faptelor deduse judecății, ținând seama de amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri prezent în societatea românească, opinia publică fiind aproape zilnic informată prinmass-mediacu privire la pătrunderea acestor fenomene în medii extrem de juvenile, cum sunt cele din școlile generale. Este real că în cauza de față inculpații au traficat droguri (de risc sau de mare risc, după caz), doar pentru consum propriu și le-au vândut ori oferit numai unor investigatori sub acoperire, instanța urmând să verifice pe parcursul judecății legalitatea activității desfășurate de aceștia, ceea ce nu face însă să scadă gradul de pericol al faptelor și pericolul reprezentat pentru ordinea publică de cercetare a inculpaților în stare de libertate.
S-a opinat, de asemenea, că pentru însăși protejarea inculpaților, consumatori cronici de droguri, este necesară, cel puțin în acest moment procesual, să fie menținută măsura arestării preventive. Aceștia au fost luați în evidențaAgențieiNaționaleAntidrog-Centrul Regional de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog,pentru evaluarea inculpaților și includerea acestora într-un program integrat de consiliere antidrog pentru care însă inculpații nu ș-au exprima acordul scris.
S-a mai menționat și faptul că din rapoartele de evaluare efectuate pentru cei doi inculpați de către această instituție rezultă că nu există risc de recidivă în ceea ce privește consumul de droguri doar ca urmare a faptului că cei doi sunt privați de libertate și că situația lor juridică nu îi motivează să renunțe la consumul de droguri, ceea ce generează întrebarea cum ar putea fi motivați să renunțe la consumul de droguri în condițiile în care ar fi cercetați în stare de libertate când există posibilitatea procurării drogurilor.
În final, s-a motivat că durata arestării preventive de 6 luni de zile este una rezonabilă raportat la particularitățile cauzei, la numărul participanților și a complexității probațiunii care urmează a fi administrată.
Așa fiind, instanța de fond a concluzionat că, pentru buna derulare a procesului penal toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, ambii solicitând casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii lor în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea recursurilor inculpații au arătat că arestarea preventivă este o măsură de excepție și că regula este ca cercetarea să fie efectuată în stare de libertate, că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f proc.pen. nu subzistă deoarece nu există probe care să dovedească că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică ori că s-ar sustrage de la judecată sau că ar împiedica aflarea adevărului în cauză și că privarea de libertate îi împiedecă să se înscrie intr-un program care să îi ajute să scape de dependența consumului de droguri.
Inculpatul a mai motivat în plus arătând că a contribuit la prinderea altor făptuitori, că cercetarea judecătorească a fost demarată, că dorește să-și continue studiile, că există posibilitatea schimbării încadrării juridice și, în cazul reținerii vinovăției, a aplicării unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat și că perioada de 6 luni de zile scursă de la data arestării este una suficientă.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor:
- - trafic de droguri de risc, în formă continuată (12 acte materiale), prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin. 2 și art.37 lit. b Cod penal;
- - trafic de droguri de risc în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 și art.37 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.16 din Legea nr.143/2000 și trafic de droguri de mare risc în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.16 din Legea nr.143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
Măsura arestării a fost dispusă față de nculpatul la data de 23.03.2008 pentru 29 de zile, iar pentru inculpatul la data de 28.03.2008 tot pentru aceeași perioadă, ulterior, măsura preventivă fiind prelungită în condițiile legii, prin încheierile penale ale Tribunalului Cluj.
Ulterior, la data primirii dosarului, la termenul din 13.05.2008 măsura arestului preventiv a fost verificată potrivit art. 300/1 proc.pen. sub aspectul legalității și temeiniciei, iar apoi, procedând în temeiul art. 300/2 proc.pen. rap. la art. 160/b proc.pen. instanța a verificat din nou legalitatea și temeinicia acestei măsuri la termenele din 12.06.2008, 17.07.2008 și 21.08.2008, constatându-se subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestului preventiv.
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 proc.pen. n cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, în acest sens fiind declarațiile inculpaților arestați și ale coinculpaților, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunii de a cărei comitere sunt bănuiți inculpații, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent
Având în vedere că inculpații sunt judecați pentru fapte deosebit de grave de pericol și rezultat, sancționate de legea penală, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestei fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
S-a invocat și durata rezonabilă a măsurii arestului preventiv, însă durata detenției preventive a inculpaților nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
În speța de față, nu s-a depășit un termen rezonabil al detenției inculpaților raportat la natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de inculpați, de condițiile concrete în care acestea s-au desfășurat, de multitudinea și complexitatea faptelor ilegale și de numărul ridicat al părților, precum și de existența unor declarații contradictorii, aspecte care impun o perioadă de timp mai îndelungată îndelungat pentru administrarea tuturor probelor și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Motivul vizând intenția celor doi inculpați de a se supune unor tratamente specifice a fost corect înlăturat de către instanța de fond și nu poate fi avut în vedere nici de către C deoarece, pe de o parte, rapoartele de evaluare realizate de cătreAgenția NaționalăAntidrog-Centrul Regional de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog,evidențiază că nu există risc de recidivă în ceea ce privește consumul de droguri doar ca urmare a faptului că cei doi sunt privați de libertate și că situația lor juridică nu îi motivează să renunțe la consumul de droguri. Mai mult, deși li s-a propus includerea în programe integrate de consiliere antidrog, inculpații nu și-au exprimat încă acordul scris.
Aceste împrejurări, coroborat cu faptul că ambii inculpați au mai fost condamnați pentru fapte similare, conduc la concluzia că, cel puțin până în acest moment procesul, intenția susnumiților de a se trata de dependența consumului de droguri este doar una declarativă, nefiind susținută în concret de nici un act material.
Nu poate fi reținut nici motivul referitor posibilitatea schimbării încadrării juridice și, în cazul reținerii vinovăției, a aplicării unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat deoarece aceste aspecte vizează fondul cauzei și procesul de individualizare a pedepsei, aspecte cate nu pot fi antamate în această procedură.
Așa fiind, Curtea concluzionează că în mod corect instanța de fond a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și nu au suferit modificări, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de liberate a inculpaților, motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili suma de 100 lei în favoarea Baroului de Avocați C ce se va avansa din.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. inculpatul va fi obligat să achite 100 lei cheltuieli judiciare către stat și, cu același titlu, se va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și născut la 29 mai 1981) si (fiul lui și născut la 2 februarie 1979), deținuți preventiv în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 2 octombrie 2008 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, pentru inculpatul ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red. /
5 ex./24.10.2008
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
