Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 615/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 615

Ședința publică din data de 25 septembrie 2009

PREȘEDINTE: Cristina Georgescu

JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu

JUDECĂTOR 3: Gabriela

Grefier -

*****

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 04.06.1985, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 17.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului fiul lui și, născut la 04.06.1985, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, menținându-se în continuare.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, personal și asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurentul inculpat și apoi având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.

Curtea, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, în temeiul art.385/13 pr.penală a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea de ședință din 17.09.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, ca fiind netemeinică și nelegală.

Susține că inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Buzău pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, faptă din 16/17.04.2009, la o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani și 6 luni închisoare, iar prejudiciul creat a fost recuperat în totalitate.

Cu toate că în motivarea încheierii recurate se susține de tribunal că inculpatul este recidivist și este necesară privarea în continuare de libertate a acestuia, totuși acesta trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei.

Menționează că inculpatul este arestat din luna aprilie 2009, și că nu se mai impune cercetarea acestuia în stare de arest preventiv întrucât de la luarea măsurii respective s-a scurs o perioadă mare de timp, iar aceasta este o perioadă rezonabilă, mai ales că a recunoscut săvârșirea faptei, iar prejudiciul a fost recuperat

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 17.09.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și pe fond constatând că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, judecarea acestuia în stare de libertate.

În subsidiar, dacă instanța de recurs va aprecia că se impune luarea unei măsuri, solicită înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu respectarea cerințelor prevăzute de lege.

Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 17 sept.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, apreciind că aceasta este legală și temeinică. Instanța de apel a reținut în mod corect că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării, temeiuri ce justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului care a fost arestat pentru săvârșirea infracțiunii de furt, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică este dat de numeroasele condamnări pe care inculpatul le-a suferit pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate întrucât mama sa este bolnavă și are nevoie de ajutor, la fel și concubina sa care a născut de curând.

CURTEA,

Asupra recursului penale de față;

Prin încheierea din 17.09.2009 a Tribunalului Buzău, a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului fiul lui și, născut la 04.06.1985, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, menținându-se.

Pentru a dispune astfel s-a reținut de tribunal că față de antecedentele penale ale inculpatului care a fost condamnat anterior în mai multe rânduri pentru infracțiuni de același gen, fiind liberat condiționat din executarea ultimei pedepse la 11.04.2009, este cert că lăsat în libertate va săvârși alte fapte penale astfel ca, în baza art.3002Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive aceasta fiind legală și temeinică.

Împotriva încheierii de ședință din 17 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că deși este recidivist, până la judecarea definitivă a cauzei trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție și că în prezent s-au schimbat temeiurile ce au determinat arestarea sa întrucât prejudiciul creat părților vătămate a fost recuperat în totalitate iar el și-a recunoscut fapta.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond judecarea sa în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin.3 Cod pr.penală, constată că recursul este nefondat.

Inculpatul recurent a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău nr. 2299/P/2009 din 12.05.2009 pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g,i și alin.2 lit.b Cod pen. cu aplicare art. 37 lit.a Cod pen. iar prin sentința penală nr.527/11.06.2009, Judecătoria Buzăul -a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit.a penaal, atrasă de o condamnare anterioară la pedeapsa de 4 ani, 9 luni și 24 de zile închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2254/08.11.2005 a Judecătoriei Buzău.

Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Buzăua declarat apel inculpatul, acesta fiind înregistrat la Tribunalul Buzău la data de 03.07.2009.

Instanța de apel a procedat la verificarea legalității si temeiniciei arestării preventive, la termenele de judecată din data de 06 august 2009 și 17.09.2009, in conformitate cu art.3002cod pr.penala, a constatat că motivele care au determinat arestarea inculpatului apelant impun in continuare privarea acestuia de libertate.

Din examinarea mijloacelor de proba administrate in cursul urmăririi penale si cu ocazia cercetării judecătorești, tribunalul a constatat că rezultă dovezi si indicii temeinice care converg spre presupunerea rezonabila ca inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care au fost privat de libertate si condamnat in primă instanță de către judecătorie.

În raport de cele expuse, curtea observă că în speță, temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate, astfel cum a fost reținut și de către prima instanță prin încheierea atacată.

Astfel, arestarea preventivă a recurentului a fost dispusă de către instanța de judecată, respectiv Judecătoria Buzău la data de 28.04.2009, după ce inculpatul fusese reținut pe o perioadă de 24 de ore, iar temeiul arestării preventive a fost reprezentat de disp. art. 148 lit. f C.P.P. evident cu constatarea îndeplinirii condițiilor cumulative prev. de art. 143 și C.P.P. art. 136

C.P.P.

Or, în condițiile în care prima instanță de judecată a reținut vinovăția recurentului inculpat în săvârșirea infracțiunii deduse judecății, fundamentându-și această soluție inclusiv pe declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, este evident că una dintre condițiile cumulative ale arestării, anume cea prev. de art. 143 este C.P.P. cu prisosință îndeplinită.

Referitor la celelalte condiții ce reprezintă temeiurile arestării inculpatului, curtea constată că în mod cert lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând riscul major al reluării activității infracționale, deoarece, pe lângă pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei, în fișa de cazier judiciar de la fila 30 dosar urmărire penală figurează multiple condamnări aplicate anterior recurentului pentru săvârșirea unor infracțiuni similare.

Este adevărat că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, antecedentele penale ale celui în cauză nu pot justifica prin ele însele lungi perioade de detenție, însă în cauza de față, arestarea preventivă a recurentului se circumscrie termenului rezonabil avut în vedere de convenție, măsura preventivă nefiind fundamentată în mod exclusiv pe existența acestor antecedente penale.

În mod evident însă, multiplele și repetatele condamnări ce figurează în cazierul judiciar al recurentului, începând încă din perioada minorității formează convingerea curții în sensul că lăsarea sa în libertate este supusă unui risc major de reluare a activității infracționale, element care, coroborat cu celelalte condiții prevăzute de lege, așa cum acestea au fost enumerate mai sus, conduc la concluzia că temeiurile ce au stat la baza privării de libertate a recurentului impun în continuare menținerea sa în arest.

Mai mult decât atât, modul și împrejurările în care a fost comisă fapta dedusă judecății, respectiv prin pătrunderea în locuință pe timp de noapte și prin forțarea sistemului de asigurare al ferestrei, arestă temeritatea deosebită a inculpatului, astfel încât pericolul social al faptei, de care nu se poate face abstracție în aprecierea pericolului social concret al lăsării inculpatului în libertate, justifică pe deplin concluzia primei instanțe.

Față de concluziile expuse mai sus și observând că atitudinea procesual sinceră și beneficiul prezumției de nevinovăție nu constituie prin ele însele elemente suficiente pentru a se aprecia că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a recurentului s-ar fi schimbat în vreun fel, curtea va respinge ca nefondat recursul formulat, conform art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P.

Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 04.06.1985, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 17.09.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de astăzi, 25.09.2009.

Președinte, Judecători,

- - - - - -

Fiind la seminar se Fiind la seminar se

Semnează de președintele semnează de

Completului Președintele completului

Grefier,

4 ex/29.09.2009

Red. Cr.

Tehnored.

nr-

Tribunalul Buzău

-

Operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3113/2006

Președinte:Cristina Georgescu
Judecători:Cristina Georgescu, Dan Andrei Enescu, Gabriela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 615/2009. Curtea de Apel Ploiesti