Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 625/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 625
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dublea Aurel
JUDECĂTOR 2: Chirilă Mihaela
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine judecarea recursurilor formulate de inculpații, și A deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 04.11.2008 a Tribunalului Iași, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de aceștia.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații recurenți și A, ambii în stare de arest preventiv asistați de, apărător ales, inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. învederează instanței că la termenul de judecată anterior nu s-a putut prezenta, însă vorbise cu ca acesta să se prezinte și să acorde asistență juridică inculpaților și Prin urmare, întrucât urma să fie substituit, nu poate să invoce motive de altă natură cu privire la lipsa de la termenul anterior și urmează a se aprecia cu privire la dispoziția de amendare de la acel termen.
Curtea, față de precizările, considerând că acesta a fost de bună credință, admite cererea formulată și dispune scutirea lui de la plata amenzii judiciare în cuantum de 3.000 ron ce i-a fost aplicată prin încheierea de ședință din data de 19.11.2008.
Apărătorii inculpaților recurenți arată că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpații recurenți și A, având cuvântul, arată că recursurile acestora vizează două chestiuni, dintre care, una se referă la faptul că în ședința de judecată în care s-a dispus prelungirea arestului preventiv s-au formulat și cereri de înlocuire a acestei măsuri. Este cunoscut că orice cerere formulată trebuie pusă în discuția contradictorie a părților, însă, pe această cerere procurorul de ședință a înțeles să nu pună concluzii, astfel încât, din această perspectivă încheierea instanței de fond este nulă, dispozițiile fiind lovite de nulitate absolută.
C de al doilea motiv de recurs se referă la faptul că solicită a se constata că la momentul arestării inițiale inculpații erau acuzați de comiterea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, o infracțiune foarte gravă. Ulterior, pentru doi dintre inculpați a fost reținută infracțiunea de omor deosebit de grav, iar pentru ceilalți ultraj și tâlhărie. Practic, probatoriul solicitat a se administra - un martor în circumstanțiere - a fost epuizat, pentru că martori cu privire la situația de fapt pentru inculpații și nu există. În cauză există o singură linie, declarațiile celor doi inculpați, care au fost identice încă din cursul urmăririi penale, menținute la cercetarea judecătorească, astfel încât nu există impedimente care să ducă la concluzia că dacă ar fi liberi, aceștia ar putea avea o altă poziție procesuală. Consideră că nu se impune privarea de libertate a celor doi inculpați, ambii provenind din familii organizate, având copii minori, inculpatul nu are antecedente penale. Este ușor să se sesizeze instanța de judecată, iar la fond, să se ajungă la o soluție de achitare, întrucât există dubii în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor imputate acestora. Prin urmare, se va aprecia dacă pentru o faptă de ultraj și una de tâlhărie - cu prejudiciu constând în 2 kg de cireșe - se impune ca două persoane să fie arestare. Nu sunt două fapte grave, și urmează a se avea în vedere că persoane acuzate de infracțiuni mult mai grave sunt judecate în stare de libertate. Legea nu face distincție între persoane cu carte și persoane fără carte, persoane tinere și persoane bătrâne, este aceeași pentru toți. Șansa celor doi inculpați, care pot beneficia de pedepse fără executare, este uimitoare și aceștia merită să li se acorde o astfel de șansă.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, invocă faptul că mandatul inculpatului a expirat și că recursul acestuia trebuia judecat în intervalul de 30 de zile până la care expira arestul preventiv. În condițiile în care recursul acestuia ar fi admis, ar trebui să se dispună încetarea măsurii de arest preventiv, ceea ce ar însemna că inculpatul a stat arestat o perioadă de timp fără mandat, ceea ce înseamnă că instanța este constrânsă a respinge recursul și respectiv cererea de a se constata că temeiurile arestării inițiale nu mai subzistă, "fiind constrânsă de consecințele admiterii recursului, care ar însemna că inculpatul a stat arestat pe nedrept".
În ipoteza în care se va trece peste aceste aspecte, ar trebui să se constate că perioada de timp cât inculpatul a fost arestat preventiv este suficientă pentru a se putea dispune punerea lui în libertate. Motivele de recurs vizează încălcarea art. 385 ind. 9 pct. 9 Cod procedură penală, întrucât încheierea recurată cu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În motivarea încheierii de prelungire a măsurii de arest preventiv, instanța de fond nu a făcut decât să reia cuvânt cu cuvânt motivele din încheierea anterioară și nu poate crede că instanța poate să pronunțe o hotărâre fără a face referiri la probele administrate în cauză până la data pronunțării. În cauză au fost administrate probe care, din punct de vedere al apărării, au modificat esențial cursul dosarului. Chiar dacă instanța de fond ar fi considerat că nu au intervenit modificări, ar fi trebui să motiveze soluția de prelungire a măsurii de arest preventiv, amintind și situațiile noi intervenite. Toți inculpații au arătat că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, că acesta doar a mers cu ceilalți în livadă, că împreună au mâncat cireșe, circa 2 kg, că a fost o altercație cu cei doi gardieni, însă inculpatul nu a lovit pe nimeni. Așa au arătat toți inculpații. În dosar, până acum, alte probe nu au fost administrate. Procurorul de ședință a susținut că inculpații și-ar fi modificat declarațiile, însă, urmează a se avea în vedere că aceștia au venit în fața instanței de fond și au spus că anterior au dat anumite declarații pentru că au fost forțați să le dea. Există anumite aspecte cu privire la nelegalitățile făcute în cursul urmăririi penale. Procurorul a solicitat prelungirea măsurii de arest preventiv pentru că inculpații și-au modificat declarațiile și a invocat faptul că nu au făcut plângere împotriva organului de urmărire penală. Este adevărat, inculpații nu au făcut plângere la momentul când spun că au fost forțați să dea declarațiile,și nu au făcut plângere, însă, urmează a se constata că în prezent ei sunt tot cu organul de cercetare penală și polițiștii. Ei au spus despre această împrejurare în fața instanței, care ar fi trebuit să se autosesizeze, să ia măsuri pentru a verifica dacă ceea ce susțin inculpații este sau nu adevărat. Nu se poate cere ca inculpații, arestați preventiv, să facă plângere împotriva organelor de cercetare penală, pentru că ei nu au avut această posibilitate, iar atunci când au avut curajul să spună ce li s-a întâmplat, li se spune că plângerea nu a fost făcută în termen. Lucrurile sunt grave. Prin urmare, instanța de fond, în încheierea recurată nu a făcut nicio mențiune despre situațiile noi intervenite, ci doar a reluat motivele din încheierea anterioară.
Un al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea formulată, așa cum a susținut mai sus, ci doar a reluat motivele vechi, nu a adus nimic nou.
În ceea ce îl privește pe inculpatul solicită a se avea în vedere că toți ceilalți inculpați au arătat că acesta nu a lovit, nu a agresat pe nimeni, nu a luat cireșe, nu a săvârșit nicio infracțiune. Se reține pentru doi dintre inculpați infracțiunea de omor deosebit de grav, în condițiile în care gardianul era în viață când inculpații au plecat din livadă; acest aspect este susținut de cel de al doilea gardian. Ancheta procurorului s-a oprit când gardianul trăia, ulterior nu s-au mai făcut verificări, astfel încât consideră că ancheta a fost efectuată defectuos, și nu se poate trece peste acest aspect. Solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Av. pentru inculpații recurenți și A, solicitând din nou cuvântul, solicită a se avea în vedere că acestora li se impută că au agresat un agent de pază și au sustras 2 kg de cireșe.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că referitor la motivul de recurs invocat de apărătorul ales al inculpaților recurenți și A în sensul că încheierea instanței de fond este nulă pentru că nu s-a discutat în contradictoriu cererea de înlocuire a măsurii de arest preventiv, urmează a se constata că obiectul încheierii recurate a fost de a se discuta aspecte legate de arestul preventiv, de verificare a legalității și temeiniciei acestei măsuri și existența în continuare a temeiurilor care au determinat arestarea inițială. Procurorul de ședință și-a exprimat punctul de vedere.
Cât privește netemeinicia încheierii recurate, raportat la cele invocate și fără a se face abstracție de faptele imputate inculpaților, instanța de fond, în mod corect a constatat că în cauză sunt incidente disp. art. 136, 148 lit. f Cod procedură penală. Aspectele invocate de apărare cu privire la declarațiile constante ale inculpaților antamează fondul cauzei. Ancheta organelor de urmărire penală s-a oprit pentru că se ancheta activitatea infracțională desfășurată de inculpați, restul aspectelor neavând nicio legătură. Solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul recurent, având cuvântul, solicită să fie judecat în stare de libertate, arată că nu a săvârșit nicio tâlhărie.
Inculpatul recurent A, având cuvântul, solicită să fie judecat în stare de libertate, arată că a luat 2 kg de cireșe, însă nu s-a dus acolo pentru a pe cineva; doar l-a lovit pe gardian.
Inculpatul recurent, având cuvântul, solicită să fie judecat în stare de libertate, arată că nu este vinovat și că nu a lovit pe nimeni.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Tribunalul Iași prin încheierea penală din 4 noiembrie 2008 constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, și A și a menținut-o, în baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b alin. 1 și 3 Cod procedură penală.
S-au respins cererile inculpaților și A de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 300 ind. 2 și 160 ind. b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța are obligația, ca periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului.
Cu această ocazie, conform alin. 2 și 3 ale art. 160 ind. b Cod procedură penală, instanța poate fie să revoce măsura de arest preventiv - atunci când constată că este nelegală sau constată că temeiurile care au determinat luarea ei au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate; - fie să mențină măsura arestării preventive - atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea ei impun în continuare privarea de libertate sau constată că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate a inculpatului.
Verificând toate actele și lucrările dosarului prin prisma legalității măsurii preventive a inculpaților, A, instanța constată că această măsură preventivă a fost luată, prelungită și menținută în mod succesiv, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
Față de acestea, se apreciază că măsura arestării preventive a inculpaților, și A este în concordanță cu dispozițiile legale incidente în materie, situație în care nu se impune revocarea ei pe considerentul ilegalității.
Analizând și evaluând sumar mijloacele de probă existente la dosar, instanța reține că de la momentul arestării preventive a fiecăruia dintre inculpați nu au apărut, în privința nici unuia, elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării - cele prev. la art. 143 și la art.148 lit. f Cod procedură penală au încetat, după cum nu au apărut nici temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În condițiile în care temeiurile arestării inițiale există și având în vedere natura și importanța relațiilor sociale pretins încălcate prin activitatea infracțională bănuit desfășurată, gravitatea diferențiată dar accentuată a tuturor faptelor presupus a fi comise, pentru care există motive verosimile care justifică bănuiala că au fost comise de inculpații arestați preventiv, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite acțiunile ilicite, urmările produse, instanța apreciază că aceleași temeiuri justifică privarea în continuare de libertate a inculpaților.
În acest sens, este necesar a se menționa că, într-o jurisprudență constantă, Curtea de la Strassbourg a stabilit că legitimitatea menținerii în detenție a unui arestat trebuie apreciată în funcție de particularitățile cauzei, autorităților judiciare naționale revenindu-le obligația de a asigura ca detenția provizorie a unui acuzat să nu depășească o durată rezonabilă, ceea ce nu e cazul în speța de față, inculpații fiind arestați preventiv la data de 01.06.2008.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să constate ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, și A și să dispună menținerea acesteia.
Totodată, având în vedere considerentele de mai sus, instanța constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților A și nu s-au modificat, ci dimpotrivă subzistă în continuare, astfel că cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură nu se justifică, urmând a fi respinse.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în temeiul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală inculpații, A și - criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpații A și arată că în mod greșit instanța de fond a menținut starea lor de arest preventiv întrucât ei nu prezintă pericol pentru ordinea publică față de faptele reținute în sarcina lor și faza în care se află judecata, ei nemaiputând influența probele.
De asemenea, arată recurenții că pe cererile lor de înlocuire a măsurii arestării preventive nu au fost puse concluzii de procuror și încheierea este nulă, cu privire la acestea.
Inculpatul - invocă încetarea de drept a mandatului său de arestare întrucât recursul său împotriva menținerii stării de arest nu a fost judecat înainte de expirarea arestului preventiv de 30 zile.
Arată inculpatul - că încheierea prin care a fost prelungită starea sa de arest nu este motivată iar față de probele administrate în cauză se impune judecarea sa în stare de libertate întrucât este nevinovat, el nu a lovit, nu a agresat pe nimeni.
Examinând recursurile declarate în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond a apreciat că măsura arestării preventive a inculpaților, A, - este temeinică și legală și a menținut-o subzistând temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a acestora, acestea modificându-se și impunând în continuare menținerea stării de arest a inculpaților.
Astfel, în raport de faptele reținute în sarcina inculpaților și de faza procesuală, de îndeplinirea cumulativă a prevederilor art. 143, 148 lit. "f" Cod procedură penală. S-a apreciat temeinic că pentru bun a desfășurare a procesului penal se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, A, -.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 140 al. 1 Cod procedură penală privind încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului -, neexpirând termenul de arestare stabilit de organele judiciare.
Instanța de fond discutând starea de arest a inculpaților arestați preventiv în cauză a acordat cuvântul procurorului care și-a spus punctul de vedere pe această problemă de drept, rezultând clar poziția acestuia în cauză. Împrejurările personale invocate de inculpații -recurenți nu sunt de natură a diminua periculozitatea socială a acestora și pericolul concret pe care aceștia îl prezintă pentru ordinea publică dacă ar fi lăsați în libertate.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, A, - împotriva încheierii penale din 4 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva Încheierii penale din 4.11.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.11. 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
25.11.2008
Tehnored.
26.11.2008
2 ex.
Tribunalul Iași:
-
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 28.11.2008
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 625 din 21.11.2008 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 15 Mai 1984pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 28.11.2008
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 625 din 21.11.2008 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 01 August 1986), pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 28.11.2008
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 625 din 21.11.2008 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 17 1987),pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Președinte:Dublea AurelJudecători:Dublea Aurel, Chirilă Mihaela, Ciubotariu
