Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 626/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 626
Ședința publică din data de 21 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dublea Aurel
JUDECĂTOR 2: Chirilă Mihaela
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea recursului penal formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 10.11.2008 a Tribunalului Iași, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv luată față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., care depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială, încetând astfel delegația emisă de Baroul Iași pe numele av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul recurent arată că își menține recursul formulat și nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind de formulat cereri, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că a așteptat ca acest recurs să se judece înainte de data de 13.11.2008, când a expirat mandatul anterior, însă nu a fost așa și recursul nu a fost judecat înainte de expirarea mandatului anterior. Este conștient că așa cum s-a întâmplat și în alte dosare, și în acest dosar se va întâmpla la fel, și se va trece peste această excepție.
Curtea pune în vedere apărătorului inculpatului recurent să pună concluzii în recurs, și nu ca pledoariile să se facă pentru cei prezenți în sala de ședință.
Av. pentru inculpatul recurent, având din nou cuvântul, arată că decizia în interesul legii nr. 25 din 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție prevede obligativitatea instanței de control judiciar de a judeca recursul la prelungire înainte de expirarea mandatului anterior. Deși a fost posibil, în ceea ce îl privește pe inculpatul, nu s-a întâmplat așa cum prevede legea. Măsura de arest preventiv a fost prelungită la 15.09.2008 de către Tribunalul Iași, până la data de 13.11.2008. prin încheierea din 10.11.2008 a acestei instanțe, încheiere ce face obiectul recursului de față, a fost prelungită starea de arest începând cu 14.11.2008. Prin urmare, recursul trebuia judecat până la data de 13.11.2008, așa cum prevede decizia în interesul legii anterior menționată. Consideră că măsura de arest preventiv a inculpatului a expirat la data de 13.11.2008 și, o dată expirată, acest recurs nefiind judecat înainte de data expirării, este îndreptățit să solicite a se constata încetarea de drept a măsurii de arest preventiv.
În subsidiar, înțelege să susțină recursul formulat împotriva încheierii Tribunalului Iași din 10.11.2008, încheiere în care se arată că "probele administrate în cursul cercetării judecătorești nu pot fi apreciate, sub aspectul forței probante". Nu a înțeles la ce s-a referit instanța de fond.
Așa cum s-a menționat și în rechizitoriu, s-a arătat ca probatoriu o listă de 4 părți vătămate și 7 martori, care au fost audiați nemijlocit de instanță la termenele de judecată din 15.09.2008, 13.10.2008 și 10.11.2008.
În ceea ce privește partea vătămată, pe data de 13.10.2088, în fața instanței de fond, acesta a spus o cu totul altă poziție decât cea de la urmărirea penală, când, atitudinea sa a condus la arestarea preventivă a inculpatului. În acea ședința din 13.10.2008 procurorul s-a sesizat pentru denunț calomnios și a cerut trimiterea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru cercetări, "de urgență", așa cum a precizat instanța de fond.
A mai fost audiată o parte vătămată, pentru infracțiunea de vătămare corporală, care și-a retras plângerea.
În ceea ce o privește pe partea vătămată G, instanța de fond a constatat la data de 13.11.2008 imposibilitatea audierii ei, rămânând doar cea de a patra parte vătămată, care urmează a fi audiată, tot pentru vătămare corporală.
Astfel, a fost finalizată lista nemijlocită a probelor avute în vedere de Parchet, probe ce au fost avute în vedere și readministrate de instanța de judecată în cursul cercetării judecătorești.
Niciuna din părțile vătămate nu a mai susținut nimic din cele declarate în cursul urmăririi penale. Martorii oculari nu arată elementele avute în vedere de Parchet, la momentul la care s-a solicitat arestarea preventivă iar instanța a admis această solicitare. Temeiurile artă, arestării, care prin simplul cuvânt "subzistă" au fost avute în vedere de Tribunal, deși martorii audiați au arătat nemijlocit la termenele din 15.09.2008, 13.10.2008 și 10.11.2008 o cu totul altă relatare decât cea reținută în actul de inculpare, și care nu dă de bănuit că inculpatul se face vinovat de infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. ca atare, probele administrate de Parchet nemaiexistând, temeiurile arestării inițiale nu mai subzistă, deci nu se poate prelungi măsura de arest preventiv în ideea că se așteaptă să se vadă cum decurg cercetările efectuate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă de către numitul, parte vătămată în acest dosar. Sub nicio formă arestarea preventivă a inculpatului nu poate fi menținută funcție de rezultatul acestor cercetări.
Instanța de fond mai spune că urmează a se audia partea vătămată, însă acesta este parte vătămată pentru vătămare corporală simplă și indiferent ce va declara nu este de natură a menține arestarea preventive.
Prin urmare, toate temeiurile inițiale ale arestării s-au schimbat și, potrivit art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b al. 2 Cod procedură penală, neexistând temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate a inculpatului, în condițiile în care temeiurile inițiale au încetat, se impune revocarea măsurii de arest preventiv luată față de inculpat.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara, în vederea asigurării unei bune desfășurări a cercetării judecătorești. Până în acest moment nu există indicii că inculpatul ar putea influența în vreun mod cursul cercetării judecătorești, acesta nu are antecedente penale, astfel încât poate fi judecat în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în ceea ce privește solicitarea apărării de a se constata ca fiind încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului, această cerere nu poate fi primită, practica instanței în acest sens fiind constantă.
Referitor la motivele de recurs invocate, care vizează exclusiv fondul cauzei, ele pot face obiectul dezbaterilor în fond. De la data arestării preventive a inculpatului și până la momentul pronunțării încheierii recurate - 10.11.2008 - au fost administrate probe noi, iar instanța de fond avea obligația să constate, atunci când a menținut măsura arestării preventive, că există indicii temeinice, conform dispozițiilor din Codul d e procedură penală. Instanța trebuia doar să verifice dacă există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, și nu să facă o analiză a probatoriului referitor la vinovăția sau nevinovăția acestuia. Prin urmare, încheierea primei instanțe este legală și temeinică, recursul inculpatului nu este fondat, motiv pentru care solicită a fi respins.
Av. pentru inculpatul recurent, solicitând cuvântul, precizează că, așa cum a arătat, în susținerea recursului formulat împotriva încheierii Tribunalului Iași din 10.11.2008 invocă disp. art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b al. 2 Cod procedură penală, care nu se referă la vinovăție sau nevinovăție, ci doar la temeiuri. Și cum, temeiuri noi nu există, iar temeiurile inițiale s-au schimbat, se impune revocarea măsurii de arest preventiv.
Inculpatul recurent, având cuvântul, achiesează la concluziile apărătorului său și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr- s-au dispus următoarele:
"În baza dispozițiilor art.3002Cod procedură penală, constată ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul.
În baza dispozițiilor art.160 alin.3 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 17.11.1985, în prezent deținut în Penitenciarul Iași."
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că față de aspectul că probele administrate în faza cercetării judecătorești nu pot fi apreciate, sub aspectul forței probante, decât prin raportare la probele strânse în faza urmării penale, și nu izolat, prin nesocotirea celorlalte probe cum greșit solicită inculpatul; constatând că analiza coroborată a probatoriului cauzei administrat în cele două etape procesuale relevă și la acest moment subzistența temeiurilor de fapt și de drept avute în vedere de instanța de judecată la luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, dar și că pe parcursul procesului penal au fost respectate toate cerințele de fond și formă impuse de legiuitor în dispozițiile art.136, 143, 148 lit.f Cod procedură penală; fiind necesar a se solicita Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și Inspectoratului Județean de Poliție I stadiul cercetărilor efectuate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă de către numitul, parte vătămată în acest dosar; fiind necesară audierea părții vătămate, despre care organul însărcinat cu aducerea acestuia relatează că locuiește la o altă adresă la care fost căutat, tot pe raza comunei Podu, dar pe-, jud.I, se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În termen legal încheierea a fost recurată de inculpat și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, prin intermediul apărătorului ales, inculpatul a susținut că, întrucât recursul de față trebuia judecat până la data de 13.11.2008- dată la care a expirat arestarea anterioară -, așa cum prevede decizia nr. 25/2008 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, consideră că măsura de arest preventiv a expirat și urmează a se constata încetarea de drept a măsurii de arest preventiv.
A mai susținut apărarea că temeiurile arestării inițiale nu mai subzistă, și că măsura de arest preventiv nu poate fi prelungită "în ideea că se așteaptă să se vadă cum decurg cercetările efectuate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă de către numitul, parte vătămată în acest dosar", așa cum a motivat instanța de fond.
S-a solicitat a se dispune revocarea măsurii arestării preventive întrucât toate temeiurile inițiale ale arestării s-au schimbat și, potrivit art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b al. 2 Cod procedură penală, neexistând temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate a inculpatului, în condițiile în care temeiurile inițiale au încetat, se impune revocarea măsurii de arest preventiv luată față de inculpat.
Verificând actele și lucrările dosarului penal nr- al Tribunalului, prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpatul, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform disp. art. 385 ind. 6 alineatul ultim C.P.P. Curtea constată că recursul declarat este nefondat.
Arestarea preventivă luată față de inculpatul a fost menținută prin încheierea Tribunalului Iași din 10.11.2008 cu motivarea că temeiurile arestării inițiale nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Se constată că în cauză sunt indicii și chiar probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală - în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală -, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum prevăd disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
De la momentul luării acestei măsuri și până la momentul de față, temeiurile arestării inițiale nu s-au schimbat, subzistă și în prezent, ele impunând în continuare privarea de libertate a acestuia, în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din modul și împrejurările prin care se presupune că s-au comis faptele imputate acestuia, din natura relațiilor sociale presupus a fi lezate, și, totodată, își mai găsește expresia și prin starea de neliniște și sentimentul de insecuritate generată în rândul societății de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte de genul celor reținute în sarcina inculpatului, ar fi judecate în stare de libertate.
În ceea ce privește susținerile inculpatului, prin intermediul apărătorului ales, referitoare la împrejurarea că în raport de dispozițiile deciziei nr. 25/2008 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii Tribunalului Iași din 10.11.2008 ar fi trebuit judecat înainte de expirarea mandatului anterior, respectiv data de 13.11.2008, și că, față de această împrejurare, măsura arestării preventive a încetat de drept la această dată, curtea constată că decizia în interesul legii anterior menționată se referă la dispozițiile art. 159 alin. 8 fraza a II a din Codul d e procedură penală - articol ce se referă la faza de urmărire penală și nu la cea de judecată, cum este cazul inculpatului - prin această decizie stabilindu-se că "recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii recurate". Prin urmare, criticile și solicitarea inculpatului de a se constata că măsura arestării preventive a încetat de drept întrucât recursul nu a fost judecat înainte de expirarea mandatului anterior nu pot fi primite.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul promovat de inculpatul va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 10 2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 21 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, Grefier,
Red./Tehnored. - /
2 ex. - 25.11.2008
Judecător de fond -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 25.11.2008
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 626 din 21.11.2008 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 17 1985), pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 21.11.2008
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 626 din 21.11.2008 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 17 1985), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 21.11.2008
Către,
TRIBUNALUL IAȘI
Vă restituim alăturat dosarul dvs. cu nr- la care se află atașat și dosarul de urmărire penală nr. 1615/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, precum și o copie a dispozitivului deciziei penale nr. 626 din data de 21.11.2008 Curții de Apel Iași prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de împotriva încheierii de ședință din data de 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Președinte:Dublea AurelJudecători:Dublea Aurel, Chirilă Mihaela, Ciubotariu
