Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 631/2008. Curtea de Apel Bacau
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 631
Ședința publică de la 22 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nimineț Ștefan
JUDECĂTORI: Nimineț Ștefan, Crîșmaru Gabriel Grosu Valerica
- -
- -A- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - -Serviciul Teritorial Bacău - legal reprezentat de
- procuror
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale declarate de inculpații și împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 16.10.2008 în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați în stare de arest: asistat de avocat ales și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Recurenții inculpați prin apărători și procurorul au învederat instanței că nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri, instanța a constatat recursurile în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi localitatea, susținând că măsura arestului preventiv este o măsură excepțională dar în cauza de față nu se impune. Așa cum s-a reținut și în rechizitoriu, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și are o încadrare juridică mai ușoară. În același dosar mai există un inculpat dar acesta se află în libertate nefiind egalitate de tratament. Inculpatul, înainte de a fi arestat, era încadrat în muncă și era și student. A precizat că drogul era pentru consumul propriu și uneori pentru cei din grupul de prieteni. El era cel contactat de alte persoane, nu avea inițiative proprii. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi țara. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, în continuarea concluziilor colegei sale, a susținut că organele de urmărire penală trebuiau să aplice același tratament tuturor, din cei trei inculpați doar doi sunt arestați. Apreciază că încheierea pronunțată de tribunal este nelegală și netemeinică, se menționează că fapta prezintă pericol ridicat dar trebuie raportat la faptele săvârșite de inculpat, durata și persoana acestuia. Tot prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul a recunoscut fapta și a contribuit la descoperirea altor făptuitori. Având în vedere că a recunoscut în totalitate faptele a renunțat la audierea martorilor și atunci nu consideră că poate influența în vreun fel urmărirea penală. Ținând cont de faptul că motivele care au condus la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii înlocuirea măsurii arestului cu măsura de a nu părăsi localitatea. În subsidiar a cerut înlocuirea măsurii cu măsura de a nu părăsi țara. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat a ținut să mai precizeze că asupra inculpatului s-a găsit o cantitate foarte mică de drog iar pericolul concret este unul redus.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii pronunțată de tribunal ca fiind temeinică și legală deoarece temeiurile care au condus la luarea măsurii subzistă și nu s-au modificat. În cauză mai sunt de audiat martori și inculpații ar putea zădărnici aflarea adevărului. A cerut ca instanța să aibă în vedere caracterul grav al faptelor care generează un climat infracțional, că pedeapsa este mai mare de 4 ani.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului, punerea sa în libertate pentru a avea posibilitatea să-și continue studiile.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a arătat că regretă fapta și solicită admiterea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor penale declarate de inculpații și împotriva încheierii din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, constată următoarele:
Prin încheierea mai sus arătată s-a dispus printre alte măsuri: în temeiul art. 3002pr.pen. s-a constatat ca masura arestului preventiv privind pe inculpatii SI a fost legal si temeinic luata si in consecinta:
In temeiul art. 160balin.3 rap la art. 3002pr.pen. s-a mentinut starea de arest a inculpatilor
S-a constatat ca inculpatii au fost asistati de aparatori alesi.
S-a respins cerea de inlocuire a masurii arestului preventiv cu masura obligarii de a nu parasi localitatea formulata de inculpatii SI.
Pentru a se pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Cat priveste masura arestului preventiv tribunalul a apreciat ca aceasta a fost legal si temeinic luata iar cererea celor doi inculpati prin aparatotii lor alesi este neintemeiata pentru considerentele ce vor fi expuse:
Potrivit jurisprudentei CEDO detentia este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planeaza unul dintre urmatoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte:periolul de savarsirea unor noi infractiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de disparitie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata linistea publica.
nr. R(80)11 Comitetului de Ministri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 ca detentia provizorie nu poate fi ordonata decat daca persoana in cauza este banuita ca a savarsit o infractiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre urmatoarele pericole:pericolul de fuga, cel de obstructionare a justitiei ori acela ca acuzatul sa nu comita o noua infractiune. Pct.4 al recomandarii specifica in plus ca,daca existenta nici unuia dintre pericolele enuntate nu a putut fi stabilita, detentia provizorie s-ar putea totusi, justifica,in mod exceptional, in anumite cazuri in care se comite o infractiune deosebit de
Din probele administrate pana la aceasta data in cauza rezulta indicii temeinice ca inculpatii au savarsit infractiunile ptr. care au fost trimisi in judecata, infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista date certe ca lasarea lor in libertate prezinta pericol concret ptr. ordinea publica, asa încât judecarea acestora in stare de libertate raportat la gravitatea faptelor comise si la influenta pe care o au nu ar face decat sa impieteze desfasurarea in bune conditii a procesului penal.
Faptul ca inculpatii au recunoscut savarsirea faptelor si au avut o atitudine sincera nu constituie motiv care sa la punerea in libertate a acestora in acest moment atata timp cat in cauza nu au fost administrate nici un fel de probatorii si de asemenea nici apararile privind contributia pe care a avut-o fiecare dintre ei nu poate constitui temei pentru inlocuirea masurii arestului preventiv cu masura obligarii de a nu parasi localitatea fata de datele si indiciile existente in cauza.
Pentru nici unul dintre cei doi inculpati nu s-a putut aprecia ca au disparut temeiurile care au stat la baza arestarii lor, motivele invocate in aparare in sensul ca nu mai subzista temeiurile care au stat la baza arestarii lor, ca nu exista prezinta pericol pentru ordinea publica ca nu exista date din care sa rezulte ca incearca zadarniceasca aflarea adevarului nu au fost primite de instanta la acest moment procedural realitatea datelor si indiciilor existente in cauza reflecta contrariul.
Nici lipsa antecedentelor penale nu justifica judecarea acestora in stare de libertate toate aceste aspecte trebuie raportate la faptele pentru care sunt cercetati si la potentialul violent care l-ar putea reprezenta pentru intreaga ordine de drept ele reprezentand eventuale criterii de individualizare a pedepselor ce vor fi aplcate in cauza.
Mai mult decat atat, actele dosarului reflecta fara echivoc faptul ca infractiunile ptr. care inculpatii au fost trimisi in judecata prezinta o gravitate sporita, faptele savarsite avand rezonanta in randul opiniei publice si determinand reactia negativa a acesteia fata de imprejurarea ca persoane asupra carora planeaza astfel de acuzatii sunt judecate in stare de libertate.
De asemenea tribunalul a apreciat ca masura arestului preventiv este in concordanta si cu dispozitiile art. 5 din CEDO, respectiv masura a fost luata pe baza unor motive verosimile ca s-a savarsit o infractiune sau ca exista motive temeinice a crede in necesitatea de a impiedica sa se savarseasca o noua infractiune, fiind necesara astfel, apararea ordinii publice a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea in bune conditii a procesului penal, motive ce subzista si la aceasta data.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat ca temeiurile care au stat la baza masurii arestului preventiv subzista, nu s-au modificat si nu au intervenit elemente noi care sa determine instanta sa inlocuiasca masura arestului preventiv cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, apreciind ca masura dispusa in cauza in cauza a fost legal si temeinic luata.
Împotriva încheierii pronunțate inculpații au declarat recurs în termen legal, fără motivare scrisă.
Cu ocazia dezbaterilor prin apărători inculpații au solicitat judecarea în stare de libertate întrucât au dispărut temeiurile inițiale și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Instanța de control judiciar examinând în temeiul art.38514Cod procedură penală încheierea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate cât și din oficiu sub toate aspectele conform art.3856al.3 Cod procedură penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
În mod corect prima instanță a menținut arestarea preventivă a inculpaților întrucât subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora și acestea impun în continuare privarea de libertate.
Până în acest stadiu al procesului există date și indicii că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de cele ce preced se vor respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Se va constata că inculpații au avut apărători aleși.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Constată că inculpații au avut apărători aleși.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpații la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22.10.2008, în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nimineț Ștefan, Crîșmaru Gabriel Grosu Valerica
GREFIER,
a
Red.înch.
Red.dec.Șt.
Tehnored.
24/24.10.2008
2 ex.
Președinte:Nimineț ȘtefanJudecători:Nimineț Ștefan, Crîșmaru Gabriel Grosu Valerica