Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 641/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR 641
Ședința publică din data de 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și terorism
Biroul Teritorial Vrancea
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpații ( deținut în Penitenciarul Galați )și(în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii din data de 02.10.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat - apărător ales cu delegație la dosar, recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat - apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La întrebarea instanței, recurenții inculpați și își însușesc recursul declarat în numele lor de apărători și nu au cereri de formulat în cauză.
Apărătorii aleși ai recurenților inculpați, cât și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, solicită acordarea cuvântului în dezbateri, neavând alte cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită să se constate că acesta este arestat preventiv de un an de zile, dosarul aflându-se la finalul cercetării judecătorești pe rolul instanței de fond.
Susține că singurul impediment care a stat împotriva judecății cauzei pe fond, a fost faptul că DIICOT, la repetatele solicitări ale instanței, nu a fost în măsură să asigure prezența la instanță, în vederea audierii a unui colaborator sub acoperire.
În ce-l privește pe inculpatul pe care îl asistă, probele au fost administrate în fața instanței de fond, acesta neputând fi învinuit de vreo încercare de tergiversare a soluționării cauzei și totuși este menținut în stare de arest preventiv.
Consideră că un an de zile de arest preventiv este un termen mai mult decât rezonabil, chiar dacă în cauză este vorba despre infracțiuni care în principiu sunt socotite periculoase trafic de droguri de mare risc, neputându-se reține că nu se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
De aceea, înțelege să critice încheierea prin care s-a menținut măsura arestării preventive și susține că potrivit Declarației CEDO la care România a aderat, care prin conținutul său este aplicabilă și în țara noastră, sens în care invocă prevederile art. 1 și 5 pct. 3 privind dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, iar dacă acest drept nu poate fi realizat, nu din vina celor doi inculpați, ci din vina exclusivă a organului de urmărire penală, arată că tot această dispoziție prevede în continuare că are dreptul de a fi judecat sau eliberat în cursul procesului.
În ce privește liberarea pe cauțiune, arată că din păcate, în legislația română, contrar Constituției, în Codul d e procedură penală se limitează această posibilitate, raportat la limitele de pedeapsă pre văzute de lege pentru fapte.
Consideră că scopul pentru care în urmă cu un an de zile a fost luată împotriva inculpaților, a fost realizat și nu există pericolul ca inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate, să prezinte pericol pentru ordinea publică sau să se sustragă de la cercetare.
Solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, solicitând în subsidiar totodată și înlocuirea măsurii preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul ales al recurentului inculpat invocă același motiv de recurs ce privește termenul rezonabil al duratei arestării preventive ce a fost cu mult depășit.
Solicită să se aibă în vedere faptul că martorul ce urmează a fi audiat a fost propus în apărare și nu se poate renunța la audierea acestuia, ținând seama de faptul că inculpații nu au recunoscut fapta și este vorba despre un flagrant nereusit, în cauză existând niște dubii ce nu pot fi acoperite decât cu declarația martorului sub acoperire.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de fond și în rejudecare înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu obligația de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat în cauză, întrucât încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Susține că în cauză subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, invocând atitudinea procesuală a inculpaților care inițial au recunoscut faptele, ulterior revenind asupra declarațiilor și în fața instanței de judecată refuzând chiar să mai de-a declarații.
În cauză, cercetarea judecătorească se află în plină desfășurare și ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii comise de inculpați, respectiv trafic de droguri de mare risc, apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive.
În ce privește susținerea că prezenta cauză a fost amânată din culpa DIICOT-ului, se arată că situația nu stă așa cum se prezintă de către apărare, având în vedere că la ultimul termen de judecată s-a procedat la audierea unui martor din lucrări.
Referitor la colaboratorul sub acoperire a solicitat a se proceda la a se da citire declarațiilor date de acesta, însă apărarea nu a fost de acord, în final acordându-se un nou termen la care DIICOT s-a angajat să asigure prezența acestuia în vederea audierii.
Cât privește termenul rezonabil al duratei de arest preventiv, consideră că în cauză nu se poate considera că este vorba despre o încălcare și nu trebuie omis faptul că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni deosebit de grave, cauza având un oarecare grad de complexitate, ținându-se seama de faptul că unul dintre inculpați nu se află la primul impact cu legea penală.
Pentru aceste motive, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpați ca nefondat și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurenților inculpați și, care, având pe rând cuvântul, lasă la aprecierea instanței asupra recursului declarat în cauză.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 2.10.2009 Tribunalul Galația menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere urătoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul teritorial Galați, au fost trimiși în judecată inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, reținându-se că în cursul lunii octombrie 2008, acționând în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, au deținut fără drept și au comercializat cantitatea totală de 42 de grame cocaină.
Conform prevederilor art. 3001al. 1 și 3 Cod procedură penală instanța a constatat că măsura preventivă este legală și temeinică și că se impune menținerea arestării preventive a inculpaților, având în vedere că din datele existente la dosar rezultă indicii temeinice de natură a induce presupunerea că aceștia au comis faptele reținute în sarcina lor.
În cauză, Tribunalul Galația apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama de gravitatea deosebită a infracțiunii, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta acestora și forma continuată de săvârșire.
S-a apreciat, față de complexitatea dosarului, că durata scursă de la data arestării preventive și până în prezent, nu poate fi apreciată ca fiind excesivă, nefiind depășit termenul rezonabil al duratei arestării preventive a inculpaților.
În ce privește cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, cu măsura obligării de nu părăsi localitatea sau țara, instanța de fond a reținut că în cauză nu s-au modificat temeiurile arestării preventive pentru a se putea face aplicarea art. 139 Cod procedură penală.
S-a avut în vedere faptul că în speță mai sunt de audiat un martor cu identitate protejată și un investigator sub acoperire, situație ce impune efectuarea unei procedură speciale.
În cauză măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, aceasta fiind verificată periodic de instanța superioară, urmare promovării căii de atac în recurs.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală, deoarece durata arestării preventive luată în cauză este excesivă, depășindu-se termenul rezonabil al acesteia.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, constatând că temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora nu s-au schimbat și se mențin și la acest moment.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept și comercializare a 42 gr de cocaină (drog de mare risc), la dosarul cauzei existând probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina lor (ce rezultă inclusiv din limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor pentru asemenea fapte, respectiv 10-20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi ) impun, în continuare, menținerea stării de arest a inculpaților.
În mod judicios instanța de fond a apreciat că lăsarea inculpaților în libertate ar induce în rândul comunității un sentiment de neîncredere față de autorități, în sensul că oricine ar putea comite fapte similare, în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea autorităților abilitate.
Toate acestea, formează convingerea instanței că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților nu s-au schimbat, menținându-se și la acest moment.
Referitor la termenul rezonabil al arestării preventive, instanța constată că inculpații au fost arestați preventiv la data de 13.10.2008. De la această dată și până în prezent, în cauză s-a efectuat urmărirea penală, respectiv s-au administrat probe, s-a întocmit rechizitoriul, a fost sesizată instanța de judecată, procesul fiind la ora actuală în plină cercetare judecătorească.
În raport de aceste activități efectuate de organul de urmărire penală și instanța de judecată, durata arestării preventive apare ca fiind rezonabilă, în prezent urmând să se audieze, la cererea inculpaților, colaboratorii sub acoperire, respectiv persoane cu identitate protejată, pentru a căror audiere este necesară realizarea unei proceduri specifice, pentru a se asigura anonimatul acestora.
În aceste condiții, tocmai pentru a se proteja identitatea acestor persoane ce urmează a fi audiate de către instanță, prin proceduri specifice, cu atât mai mult se impune menținerea stării de arest a inculpaților, pentru a se realiza o cercetare judecătorească obiectivă, în scopul aflării adevărului.
În consecință, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
Văzând și prevederile art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații ( deținut în Penitenciarul Galați, CNP: -, fiul lui și, născut la data de 16.09.1982 în G, domiciliat în G,-, - 11,. 95)și(în prezent deținut în Penitenciarul Galați, CNP: -, fiul lui și, născut la data de 28.06.1977 în G, domiciliat în G,-, - 17, scara 1, etaj, 1,. 5) împotriva încheierii din data de 02.10.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare inculpat - recurent la câte plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. DP 26 Octombrie 2009
Tehn. 26 Octombrie 2009
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
