Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 655/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ nr. 655/2008
Ședința publică din 1 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș
Grefier - -
DIICOT - Serviciul Teritorial Albaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara și de inculpatul - împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara - secția penală în ședința din 26 noiembrie 2008 - dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocați aleși și și inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocat a depus la dosar concluzii scrise iar avocat a depus înscrisuri.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentanta DIICOT a susținut recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara și a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate în ceea ce-l privește pe inculpatul și rejudecând a se menține măsura arestării preventive a inculpatului. A susținut că acea cauțiune nu poate face dovada că inculpatul se va prezenta la cercetarea judecătorească și nu se va sustrage, câtă vreme a declarat că dorește să plece în SUA. Mai arată că în raport de faptele comise, pericolul concret pentru ordinea publică este deosebit ș9i raportat la persoana inculpatului recursul este întemeiat urmând a se dispune admiterea acestuia și menținerea măsurii arestării preventive.
Avocat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate având în vedere că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă, iar în ce privește teza a II-a, acestea nu sunt motive noi. Arată că în raport de starea de pericol cu care a fost investită instanța de judecată, aceasta s-ar deduce implicit din sintagma "că s-ar săvârși alte infracțiuni" astfel că în acest caz este vorba despre disp. art. 148 lit.c pr.penală și nu art. 148 lit.d și f pr.penală.
Precizează că instanța trebuia să verifice toate temeiurile prev. de art. 160/2 alin.2 pr.penală, dar din actele dosarului rezultă indicii că inculpatul nu a săvârșit toate faptele prevăzute de legea penală și de care este acuzat, mai mult probele au fost administrate aproape toate iar poziția procesuală inculpatului nu a fost oscilantă.
Scopul măsurii preventive poate fi realizat și prin liberare provizorie, deoarece măsurile preventive prev. de art. 136.pr.penală sunt de constrângere a inculpatului.
Avocat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și în principal a se dispune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În subsidiar a solicitat a se constata că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, admiterea acesteia și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Arată că în ce privește menținerea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia, acel pericol pentru ordinea publică a fost epuizat și instanța de fond, în raport de momentul cercetării judecătorești, avea posibilitatea reaprecierii pericolului concret pentru ordinea publică.
La dosarul cauzei există înscrisuri din care rezultă că inculpatul a avut un loc de muncă și urmează să locuiască cu părinții.
A solicitat la instanța de fond, ca în cazul în care s-ar considera că inculpatul mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive, dar în procedura penală este o inechitate din cauză că în cazul admiterii cererii procurorul poate face recurs, iar în cazul respingerii cererii, inculpatul nu are această posibilitate. În acest caz dispozițiile CEDO prevăd o echitate a egalității părților la căile de atac, iar la dosar există copia unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Cluj.
În ce privește disp. art. 145 și 145/1 pr.penală, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 145 alin.2/1 pr.penală pe care instanța i le putea impune inculpatului pentru a se asigura că se va prezenta la cercetarea judecătorească. Mai arată că motivarea respingerii acestei cereri nu este în limitele prevăzute de procedura penală.
În ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de fond la momentul la care a pus în discuție această cerere trebuia să dea cuvântul pe admisibilitatea în principiu, iar inculpatul nu a fost audiat și motivarea respingerii cererii a fost mai mult ca pentru menținerea măsurii preventive.
Arată că instanța de fond a omis a avea în vedere condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar dar a încălcat și principiul nevinovăției. În acest sens precizează că operează prezumția de nevinovăția până la pronunțarea unei soluții definitive și nu se poate trece peste această circumstanță a cauzei, mai mult inculpatul prezintă toate garanțiile că poate respecta condițiile impuse de instanța de judecată.
Avocat a solicitat respingerea recursului declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara ca fiind nefondat precizând că sunt îndeplinite condițiile legale de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie pe cauțiune, iar pe fondul cererii aceasta este întemeiată deoarece nu există date că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Mai precizează că de la primul act, toate aspectele imputate au fost recunoscute și lămurite, inculpatul a intrat în mod izolat în câmpul infracțional și nu urmărea desfășurarea altor activități. Cercetarea judecătorească este încheiată, iar prin invocarea vizei de reședință în SUA nu se poate afirma că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului iar cuantumul cauțiunii este suficient.
Reprezentanta DIICOT a solicitat respingerea recursului declarat de inculpatul ca fiind nefondat, a precizat că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri preventive subzistă în continuare și nu există nici un motiv nou în baza căruia să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat a fi lăsat în libertate precizând că a recunoscut că a greșit și a regretat.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat a fi lăsat în libertate precizând că regretă fapta comisă și nu și-a schimbat declarațiile.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare constată:
Prin încheierea din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive în cazul inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
S-a respins cererea de menținere a măsurii arestării preventive a inculpatului.
În baza art.160 și 3002Cod proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului -, fiul lui și, născut la data de 22.03.1982 în H, jud. H, CNP -, cu domiciliul în H,-, - 1,.B,.25, jud. H și fără forme legale în H, Bd. -, - 3,.15, jud. H, arestat preventiv în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță
În baza art.1608aalin.6 Cod proc.pen. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -.
Măsura s-a comunicat administrației locului de deținere.
În baza art.1604Cod proc.pen. s-a admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09.02.1979 în H, jud. H, CNP -, cu domiciliul în H,-,.18,.C,.32, jud. H, arestat preventiv în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță
S-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligații:
- să nu părăsească orașul H decât în cazul prezentării la instanță la termenele de judecată din dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara;
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor de mai sus se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-aispus punerea în libertate a inculpatuluide sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.30/18.09.2008 emis de Tribunalul Hunedoara, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză,la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
S-a constatat că inculpatul a achitat cauțiunea în sumă de 10.000 lei conform chitanței nr.-/1 din 14.11.2008.
A fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare către stat în sumă de 100 lei ocazionate de soluționarea cererii inculpatului s-a dispus să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 33/D/P/2008 din data de 10 octombrie 2008, al DIICOT-Biroul Teritorial Hunedoara, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților și, învinuiți de săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2002.
Dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Prin încheierea penală nr. 47 din 18 septembrie 2008, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art. 148 lit. d și f Cod proc. penală, pentru infracțiunile de trafic de droguri prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, consum de droguri, prev. de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000 și punere la dispoziție a locuinței pentru consum de droguri, prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, iar a inculpatului în temeiul art. 148 lit. f Cod proc. penală, pentru infracțiunea de trafic de droguri, prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000.
Temeiurile avute în vedere la data arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent, iar pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, instanța a reținut că acesta nu trebuie probat prin administrarea unor anumite dovezi, ci poate fi dedus din împrejurările comiterii faptelor, consecințele negative ale acestora, precum și din gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, gravitate care rezidă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor - 3-15 ani.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a constatat că acesta a mai fost cercetat și condamnat în primă instanță nedefinitiv, tot pentru același gen de infracțiuni.
Susținerile inculpatului că a recunoscut faptele, că a colaborat cu organele de anchetă și că se va prezenta la toate termenele de judecată nu justifică revocarea arestării preventive și cercetarea acestuia în stare de libertate.
În concluzie, constatând că subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării preventive, că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/b și art. 300/2 Cod proc. penală și că arestarea preventivă a inculpatului nu a depășit o durată rezonabilă, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Referitor la cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar instanța a reținut că motivele invocate de inculpat în cererea de liberare sub control judiciar, respectiv îndeplinirea condițiilor prev. de art. 160/2 al.2 C.P.P. sunt motive de legalitate, iar îndeplinirea acestora nu reprezintă un motiv suficient pentru a se dispune măsura solicitată și nu împiedică instanța să analizeze cererea sub aspectul temeinicei în raport și de alte motive.
Astfel, s-a constatat că privarea de libertate a inculpatului a fost făcută de către judecătorul delegat cu soluționarea măsurilor preventive în temeiul prev. de art. 148 lit. d și C.P.P. respectiv ca a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea sa in libertate reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, consum de droguri, prev. de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000 și punere la dispoziție a locuinței pentru consum de droguri, prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, iar măsura luată față de inculpat respectă principiul proporționalității in raport de interesul general al societății. Cu alte cuvinte, la situația dată în concret primează interesul general față de interesul individual al inculpatului.
Distincția operată în apărare între pericolul generic al faptelor penale și pericolul concret pentru ordinea publică nu poate fi primită. Infracțiunea pentru care inculpatul a fost arestat preventiv este o infracțiune de pericol, ceea ce înseamnă că legiuitorul a considerat că simpla deținere a unor substanțe interzise precum drogurile, este într-atât de periculoasă încât trebuie sancționată penal cu pedepse foarte mari. Ca atare, lăsarea în libertate a persoanelor despre care există indicii că au comis infracțiunea imputată ar înfrânge scopul legiferării și ar recrea starea de pericol existentă în momentul arestării preventive.
În ceea ce privește circumstanțele personale (sinceritatea manifestată cu ocazia audierilor), vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei în fond, însă nici acestea și nici faptul că probațiunea a fost administrată nu legitimează liberarea inculpatului sub control judiciar.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost menținută prin încheierea penală din 14.10.2008, iar de la acea dată nu au intervenit elemente noi care să justifice lăsarea în libertate a inculpatului sub control judiciar.
Pentru aceste considerente cererea formulată de inculpat a fost respinsă ca neîntemeiată.
Aceleași considerente au format instanței convingerea că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara în cazul inculpatului.
Referitor la cererea inculpatului de liberare provizorie pe cauțiune, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 Cod proc.pen. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este închisoarea între 3 și 15 ani, astfel încât este îndeplinită condiția prev. de art. 160/2 al. 1 teza II Cod proc.pen.
Inculpatul a fost audiat și nu sunt date în dosar că acesta intenționează să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă. Inculpatul a achitat cauțiunea în sumă de 10.000 lei, la dosar fiind depusă dovada de consemnare a acesteia.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în cauză nu există dovezi că acesta ar încerca să se sustragă de la judecată. De altfel,propunerea de arestare preventivă a avut ca temei și prevederile art.148 lit.a Cod proc.pen. temei care însă nu a fost reținut de judecătorul delegat la măsuri preventive care a soluționat propunerea.
Așa fiind, instanța a apreciat că cercetarea judecătorească se poate desfășura în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate și că raportat la acuzațiile ce i se aduc prin actul de sesizare, respectiv traficarea unei cantități de 20 de grame de drog, nu se mai impune menținerea sa în stare de detenție.
În consecință, în baza art.1604Cod proc.pen. s- admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul .
Împotriva încheierii instanței de fond învestită cu soluționarea cauzei, au declarat recurs DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara și inculpatul.
DIICOT a criticat încheierea atacată sub aspectul admiterii cererii de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului, în sensul că la dosar există date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin sustragerea lui de la judecată.
Inculpatul a solicitat prin apărători aleși revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nu au intervenit temeiuri noi. De asemenea, s-a solicitat în principal a se dispune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În subsidiar s-a solicitat a se constata că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, admiterea acesteia și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
S-a arătat că în ce privește menținerea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia, acel pericol pentru ordinea publică a fost epuizat și instanța de fond, în raport de momentul cercetării judecătorești, avea posibilitatea reaprecierii pericolului concret pentru ordinea publică.
Examinând dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile formulate în cauză sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
1. În ce privește recursul DIICOT cu referire la situația inculpatului, Curtea apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond, de admitere a cererii de liberare provizorie pe cauțiune este întemeiată. Astfel, deși s-a reținut că există indicii temeinice care atestă presupunerea că acest inculpat ar fi comis faptele reținute în sarcina sa, s-a reținut că în cauză, cu referire la acest inculpat, sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii pe cauțiune prev. de art. 160/4 rap. la art. 160/2 alin. 1 și 2 CPP.
Aprecierile invocate de DIICOT ca motive de neadmisibilitate a liberării (rezidența sa în SUA, perspective medii de reintegrare, faptul că nu are un loc de muncă stabil, stabilirea familiei sale în SUA) nu pot conduce la concluzia că inculpatul s-ar afla în vreuna din situațiile prev. de art. 160/2 alin. 2 CPP.
Ca un argument în favoarea soluției dispuse de instanță, Curtea reține împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
2. În ce privește recursul declarat de inculpatul, Curtea apreciază că în mod justificat a dispus instanța de fond respingerea cererii sale de înlocuire a măsurii arestării preventive și de liberare provizorie sub control judiciar.
Astfel, acest inculpat a făcut obiectul unui alt dosar penal, fiind cercetat și condamnat de instanța de fond pentru comiterea unor infracțiuni similare de trafic de droguri. Activitatea infracțională din prezentul dosar penal imputată inculpatului și cu privire la care există probe și indicii de comitere este ulterioară pronunțării unei hotărâri, chiar nedefinitive de condamnare a inculpatului și ulterioară arestării sale preventive în prima cauză penală. Aceste argumente sunt suficiente pentru a îndreptăți instanța să considere că în cauză rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, astfel că se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Împrejurarea că instanța de fond nu s-a pronunțat distinct asupra admisibilității în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar constituie un motiv de nulitate relativă, care a fost acoperită și nu a prejudiciat inculpatul în drepturile sale, câtă vreme instanța s-a pronunțat asupra fondului cererii. Ca atare, apreciem că nu se impune declanșarea unui nou ciclu procesual, ca efect al casării cauzei cu trimitere spre rejudecare pentru acest motiv.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b CPP,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile formulate de DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara și de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Hunedoara în ședința din 26.11.2008, dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2 CPP, obligă inculpatul recurent la plata sumei de 50 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
- -
Red..
Dact. /2 ex./2.12.2008.
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș
