Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 669/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 669

Ședința publică din data de 18 august 2008

PREȘEDINTE: Elena Negulescu

JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu

JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și născut la data de 18 august 1983 în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva Încheierii din 15 august 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- prin care a fost menținută arestarea preventivă a acestuia dispusă prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 7/20 aprilie 2008 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul personal și asistat de apărătorul ales G din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale nr. 113/18.08.2008 aflată la fila 6 dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Cu acordul instanței, apărătorul ales a luat legătura cu inculpatul menționând că acesta nu are cereri prealabile de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.

Curtea, luând act că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Avocat G având cuvântul pentru inculpat solicită admiterea recursului arătând că se pot reține în favoarea inculpatului disp. art. 44 Cod penal privind legitima apărare.

Acesta a lovit victima cu cuțitul pentru a se apăra împotriva agresiunii exercitate constând în amenințări și lovituri, ulterior producându-se decesul acesteia.

Inculpatul suferă de o afecțiune psihică. Conform disp. art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului formulat de inculpat și casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu menținerea încheierii Tribunalului Dâmbovița ca fiind legală și temeinică.

Să fie avut în vedere de instanță faptul că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii față de modalitatea concretă de săvârșirea a faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru acest gen de infracțiuni contra vieții și integrității persoanei.

Cu privire la art. 44 din Codul penal susține că acesta poate fi invocat la judecata în fond a cauzei, încheierea instanței de fond vizând numai măsurile preventive.

Recurentul inculpat având ultimul cuvânt lasă al aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.

CURTEA:

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 15 august 2008 dată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, în baza disp.art. 3002rap.la art. 160 alin 1.C.P.P. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 18 august 1983 în Târgoviște, județul D, domiciliat în comuna, sat., județul D, CNP -, iar în baza art. 160 alin. 3 s C.P.P.-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

Pentru a dispune astfel prima instanță a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea disp.art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. în sensul că acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal, cu privire la care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, chiar în condițiile în care acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, având în vedere circumstanțele concrete în care a acționat și urmările produse, respectiv a aplicat victimei o lovitură cu cuțitul în zona toracică în timp ce se aflau pe stradă în apropierea locuinței victimei, leziuni ce au condus la deces.

A apreciat instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin și în prezent și impun în continuare privarea sa de libertate, având în vedere gravitatea faptei comise, respectiv o infracțiune contra vieții, valoare supremă apărată de Constituția României și legea penală, pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea acestuia în libertate precum și dispozițiile art. 1 alin. 2.C.P.P. în sensul că procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, a persoanei, drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii, motive pentru care a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

Împotriva încheierii din 15 august 2008 declarat recurs în termen inculpatul, care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie, fără a motiva calea de atac formulată, astfel cum cer disp.art. 38510alin. 1 și 2.

C.P.P.

Cu ocazia dezbaterilor, recurentul inculpat, prin apărător ales, a criticat încheierea prin care s-a menținută starea de arest preventiv, susținând că a comis fapta imputată în condițiile prev. de art. 44 Cod penal, deoarece a lovit victima cu cuțitul pentru a se apăra împotriva agresiunii exercitate de aceasta, constând în amenințări și lovituri, precizând totodată că suferă de afecțiuni psihice.

Pentru motivele invocate a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de tribunal, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive.

Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp.art.3856alin. 3.C.P.P. constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele de urmează:

Prin Rechizitoriul nr. 191/P/2008 din 09 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovițas -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 18 august 1983 în Târgoviște, județul D, domiciliat în comuna, sat., județul D, cetățean român, studii 4 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -1 pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal, constând în aceea că la data de 19 aprilie 2008 aplicat o lovitură cu cuțitul într-o zonă vitală victimei, în urma căreia aceasta a decedat.

Impotriva inculpatului a fost luată măsura reținerii pe timp de 24 ore începând cu 20 aprilie 2008 ora 03,15 până la 21.04.2008, ora 03,15, iar prin încheierea nr. 7 din 20 aprilie 2008 Tribunalului Dâmbovița, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu 20 aprilie 2008 orele 13,00 până la 18 mai 2008 orele 13,00, reținându-se incidența disp. art. 136, art.143, art.146 și art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea deosebită a faptei imputate și circumstanțele concrete în care a fost comisă.

Cauza a fost înregistrată la ribunalul Dâmbovița, ca instanță de fond, sub nr-, măsura arestării preventive a inculpatului fiind menținută, succesiv în conformitate cu disp.art. 3001alin. 1 și 3 C.P.P. și 3002rap.la art. 160 alin. 3.C.P.P., ultima dată prin încheierea din 15 august 2008.

Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în raport de probele administrate în cauză, respectiv, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele foto, raportul medico legal de necropsie nr. 73/A/21.04.2008 întocmit de Serviciul Medico Legal Târgoviște, însoțit de planșele foto, declarațiile martorilor, și declarațiile inculpatului, în mod just s-a apreciat de prima instanță că aceasta a fost luată cu respectarea disp.art.143, art. 146 și art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. având în vedere că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, cu privire la care legea prevede pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi, prin urmare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică față de gravitatea deosebită a faptei săvârșite, circumstanțele concrete în care a fost comisă infracțiunea, în loc public, prin folosirea unui cuțit și urmările produse, respectiv moartea victimei.

Probele la care s-a făcut referire anterior se constituie în indicii temeinice, verosimile din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este trimis în judecată.

Totodată, în mod corect s-a apreciat că aceste temeiuri se mențin și în prezent și justifică privarea de libertate a inculpatului, întrucât, deși s-a invocat incidența disp.art. 44 Cod penal, ca și cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, din materialul probator administrat până în prezent nu rezultă o atare situație, constatându-se că până la data judecării recursului, cercetarea judecătorească se află într-un stadiu incipient, fiind audiați numai inculpatul și martorul, acesta din urmă, neconfirmând apărările inculpatului în sensul comiterii infracțiunii în legitimă apărare, menținându-și în totalitate declarațiile date în timpul urmăririi penale.

De asemenea, starea de boală invocată de inculpat în justificarea cererii de revocare a măsurii arestării preventive, nu poate fi avută în vedere deoarece, în afara declarației sale, din care rezultă că uneori se enervează foarte repede, nu au fost invocate afecțiuni de natură psihică și nici nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte eventualele afecțiuni ale acestuia. De altfel, în timpul urmăririi penale inculpatul a menționat că nu a suferit internări în unități spitalicești în care să se trateze de afecțiuni de natură psihică, fila 30, așa încât și sub acest aspect cererea inculpatului de cercetare în stare de libertate nu se justifică.

In plus, instanța constată, ca și instanța de fond, că menținerea arestării preventive a inculpatului este o măsură necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, conformă disp.art.136 și C.P.P. art. 5 din așa încât fiind îndeplinite cerințele cerute de art.3002rap. la art. 160 alin. 3.C.P.P. în mod temeinic și legal prima instanță a menținut stare de arest preventiv a inculpatului.

Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că încheierea primei instanțe este justă, iar criticile inculpatului nu se justifică, în baza disp.art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 alin. 2.C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 18 august 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 15 august 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.

Obligă recurentul la plata sumei de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 august 2008.

Președinte, Judecători,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red. NI

Tehnored. CMF

4 ex./ 19.08.2008

Dosar fond nr- Trib.

Judec. fond -

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

Președinte:Elena Negulescu
Judecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 669/2008. Curtea de Apel Ploiesti