Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 67/MP
Ședința publică din data de 03 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arest C, împotriva încheierii de ședință din data de 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.189 alin.1,2,3 Cod penal, art.197 alin.1,3 Cod penal, art.211 alin.1,2 Cod penal, având ca obiect legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive față de inculpat.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.4021/2009, emisă de Baroul d e Avocați C;
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cerere solicitată și la instanța de fond și, respinsă.
Precizează că, este adevărat că s-a dispus de către instanța de fond menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat întrucât acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, gradul sporit de pericol social al infracțiunilor pentru care este cercetat, determinat de împrejurările și modalitatea concretă în care se reține că a acționat, de urmările produse, constând în trauma psihică suferită de partea vătămată minoră, de rezonanța socială a acestui gen de infracțiuni și sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul colectivității, dar din punctul său de vedere, s-a dispus lipsirea de libertate a inculpatului mai mult pe baza circumstanțelor personale decât pe circumstanțele reale ale săvârșii infracțiunilor.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de fond, având în vedere natura, gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, maniera în care a cooptat-o pe partea vătămată minoră - prin amenințări cu un cuțit, forțarea de a întreține relații sexuale, deposedarea de un telefon mobil, și urmările produse.
Cu privire la cererea solicitată de recurentul inculpat, prin apărător, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, solicită respingerea acesteia întrucât temeiurile care au stat inițial la baza luării acestei măsuri subzistă iar cercetarea judecătorească încă nu a demarat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că nu a luat forțat și nici nu a bătut partea vătămată.
Cu privire la recursul declarat în cauză, lasă la aprecierea instanței.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față:
Prin încheierea din data de 31.08.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-au hotărât următoarele:
În baza art.3001alin.1 Cod procedură penală,s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul.
În baza art.3001alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpatul.
A fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul, prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a comunicat locului de deținere.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, Tribunalul Constanțaa reținut că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, cu nr.1680/P/2009, din 28.08.2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.189 alin.1 și 2 Cod.pen. cu aplicarea art.37 lit.b Cod.pen. art.197 alin.1 și 3 Cod.pen. cu aplicarea art.37 lit.b Cod.pen. și art.211 alin1, 2 lit.b și alin.21lit.c Cod.pen. cu aplicarea art.37 lit.b Cod.pen. toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod.pen.
În sarcina acestuia s-a reținut că, în noaptea de 09/10.08.2009, a lipsit-o de libertate, prin răpire și amenințare cu un cuțit, pe partea vătămată minoră, în timp ce aceasta se afla în localitatea lui și după ce a dus-o la locuința sa, prin constrângere a întreținut cu aceasta relații sexuale, după care prin amenințarea cu un cuțit i-a sustras un telefon mobil și bijuterii.
Prin încheierea nr.95/11.08.2009, a Tribunalului Constanța, definitivă prin încheierea nr.10/PM/12.08.2009, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen. luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul pe o perioadă de 29 zile.
Constatăm că măsura arestării preventive a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art.136, art.143, art.148 Cod.proc.pen. și în acord cu jurisprudența CEDO.
În opinia instanței, cel puțin până la acest moment, sunt indicii temeinice din care, conform art.681Cod.proc.pen. rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapte de natură penală, în speță cele pentru care este cercetat în prezenta cauză, indicii care se regăsesc în probele existente până în prezent la dosar.
și la acest moment temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv cel prev de art.148 alin.1 lit. f Cod.proc.pen, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Acest pericol trebuie analizat atât prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, cât și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunilor pentru care este cercetat.
Astfel, reținem, pe de o parte, că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, iar pe de altă parte, nu putem ignora gradul sporit de pericol social al infracțiunilor pentru care este cercetat, determinat de împrejurările și modalitatea concretă în care se reține că ar fi acționat, de urmările produse, constând în trauma psihică suferită de partea vătămată minoră, de rezonanța socială a acestui gen de infracțiuni și sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul colectivității, prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Întrucât în cauză cercetarea judecătorească nu a început, că urmează a fi administrate probe, considerăm că nu a intervenit o schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive care să justifice înlocuirea acesteia și, prin urmare, se va respinge ca nefondată cererea formulată în acest sens.
Împotriva încheierii din 31.08.2009 a Tribunalului Constanțaa declarat recurs, în termen legal, inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, inculpatul recurent a susținut că, în mod nejustificat a fost menținută măsura arestării sale preventive și respinsă cererea de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, câtă vreme au fost avute în vedere cu precădere antecedentele sale penale.
În concluzie, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de fond și, urmare rejudecării, să se admită cererea sa în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Examinând încheierea din 31.08.2009 a Tribunalului Constanța în raport de recursul inculpatului, a probelor administrate până în prezent, dar și din oficiu, curtea reține următoarele:
Măsura arestării preventive a inculpatului recurent a fost luată prin încheierea nr.95/11.08.2009 a Tribunalului Constanța, în temeiul prevederilor art.148 al.1 lit."f" Cod procedură penală, reținându-se, în esență, gradul sporit de pericol social al infracțiunilor pentru care este cercetat, precum și împrejurarea că nu se află la primul conflict cu legea penală.
Prin rechizitoriul nr.1680/P/2009 din 28.08.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.189 al.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit." B" Cod penal, art.197 al.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal și art.211 al.1,2 lit."b" și al.21lit."c" Cod penal cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal.
Potrivit situației de fapt stabilită pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală, s-a reținut că, în noaptea de 9/10.08.2009, inculpatul a lipsit-o de libertate, prin răpire și amenințare cu un cuțit, pe partea vătămată minoră de 13 ani -, în timp ce aceasta se afla în localitatea lui și după ce a dus-o la locuința sa, prin constrângere a întreținut cu aceasta relații sexuale, după care, prin amenințare cu un cuțit, i-a sustras un telefon mobil și bijuterii.
Până în prezent, cercetarea nu a început, situație în care nu există elemente noi, favorabile inculpatului recurent, care să schimbe temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Probatoriul administrat la urmărirea penală susține odată în plus presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele de natură penală pentru care a fost trimis în judecată.
Modalitatea concretă în care se pretinde prin rechizitoriu că a acționat inculpatul, respectiv asupra unei minore de 13 ani, pe care a lipsit-o de libertate în mod ilegal, a violat-o și a tâlhărit-o, trauma psihică suferită de partea vătămată, rezonanța socială negativă a unor asemenea fapte, dar și sentimentul de insecuritate indus, atât în plan individual, cât și colectiv membrilor societății, la care se adaugă statutul de recidivist al inculpatului, conturează cu evidență pericolul concret pentru ordinea publică a persoanei acestuia, dacă ar fi lăsat în libertate. Totodată reținându-se că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul sunt susceptibile de a fi încadrate juridic în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.189 alin. 1 și 2 cod penal, art. 197 alin. 1 și 3 cod penal, art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și al. 21lit. c cod penal, pentru care legea prevede pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani, se constată că sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit. f cod pr. penală.
Raportat la cele ce preced, curtea constată că, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, ceea ce justifică temeinicia și legalitatea atât a luării măsurii respective cât și a menținerii ei, în baza prevederilor art. 3001alin. 3 cod pr. penală.
Pe cale de consecință, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul recurent, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, nu poate fi primită, iar soluția instanței de fond de respingere ca nefondată a acesteia, este legală și temeinică.
Examinarea din oficiu a încheierii recurate, neevidențiind motive de reformare a acesteia, iar criticile din recursul inculpatului dovedindu-se neîntemeiate, curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține ca legală și temeinică încheierea din 31 august 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Potrivit prevederilor art. 189 alin. 1 cod pr. penală, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul in contul Baroului de avocați C, pentru avocat.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod pr. penală, obligă pe inculpatul recurent să plătească Statului 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - deținut în Arest C, împotriva încheierii de ședință din data de 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Dispune plata din fondul a onorariului apărătorului din oficiu, avocat, de 100 lei.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
Grefier,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact.
2 ex./07.09.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure, Zoița
