Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - recurs împotriva prelungirii arestării preventive -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA nr.67

Ședința publică din 11 februarie 2009

PREȘEDINTE: Androhovici Daniela

JUDECĂTOR 2: Sandu Geta

JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu

Grefier C -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui - și, născut la 01 iulie 1969 și, fiul lui și, născut la 18 decembrie 1980, ambii deținuți în Penitenciarul Botoșani, împotriva încheierii de ședință din data de 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - dosar nr-.

La apelul nominal au răspuns inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, și inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebați fiind, inculpații au arătat că înțeleg să nu dea noi declarații în prezenta cauză, precizând totodată că le mențin pe cele date anterior.

Instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.

Avocat, pentru inculpatul recurent, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. A arătat că în cauză nu mai subzistă elementele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Raportat la disp. art.148 pr.pen. a precizat că doar două din motive ar putea fi puse în discuție ca o justificare pentru menținerea stării de arest, și anume dacă ar exista dovezi că prin judecarea inculpatului în stare de libertate s-ar perturba bunul mers al procesului penal și că ar exista o stare concretă de pericol pentru ordinea publică. Nu exista si nu a existat niciodată vreun indiciu care sa creeze temerea ca inculpatul va încerca sa se sustragă de la judecata ori ca va încerca sa zădărnicească in orice mod aflarea adevărului in cauza și bunul mers al procesului penal.

Dimpotrivă, din modalitatea in care s-a desfășurat pana in prezent urmărirea penală si cercetarea judecătoreasca reiese că inculpatul a colaborat fără absolut nici o rezerva si a contribuit decisiv la aflarea adevărului in cauza prin aceea că, atât la parchet cat si la instanța a dat declarații extrem de amănunțite si obiective cu privire la absolut toate aspectele pe care le cunoaște în cauză, la parchet cel puțin fiind vorba despre informații date în nu mai puțin de 5 zile de audieri a cate 8-12 ore pe zi.

Cu ocazia acestor audieri a adus informații noi, necunoscute pana în acel moment, care au dus atât la lărgirea infracțiunilor cercetate si a numărului de făptuitori cat si la elucidarea gradului real de implicare a unor persoane deja cercetate in acel moment și anume, in calitate de coordonator, calitate in care a efectuat acte directe de constrângere morala si fizica împotriva unora dintre coinculpați, implicarea unui oarecare "" din localitatea Broșteni in aceste fapte de evaziune fiscala, săvârșirea de fapte de fals si înșelăciune de către administratorul firmei, o persoana pe care el o cunoștea sub numele de, implicarea învinuiților si fata de care s-a dispus disjungerea si cercetarea in dosar separate, precum și implicarea activa a inculpaților, dar si a unei alte persoane, pe nume, cu privire la care insa nu s-au făcut nici un fel de cercetări deși a fost confirmata ulterior implicarea sa si de către alte persoane.

A mai arătat că nu există nici un indiciu privind faptul ca ar exista pericolul săvârșirii unei noi infracțiuni de către recurent, cu atât mai mult cu cat el si-a oferit tot sprijinul pentru clarificarea situației din dosar chiar și după punerea sa in libertate. Totodată nu sunt îndeplinite nici condițiile cerute de litera "f" a art 148 deoarece. chiar daca maximul pedepsei depășește 4 ani, nu exista nici un indiciu ca prin judecarea in stare de libertate s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publica, ci dimpotrivă, este o persoana care are un trecut fără, care a colaborat cu organele de cercetare pentru aflarea adevărului, care a recunoscut elementele materiale reținute in sarcina sa si nu dorește decar o încadrare juridica corectă si o pedeapsă just individualizată.

De asemenea, problemele sale familiale deosebite creează convingerea ca va dori sa își ușureze situația in scopul de a fi cat mai mult și mai repede alături de familia sa deoarece la data arestării ambii săi părinți erau grav bolnavi, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, între timp mama sa decedând, iar fiica sa este practic cea care și-a asumt rolul de îngrijitor al familiei in timp ce soția inculpatului este plecata din tara.

A mai arătat că situația s-a complicat însa si mai mult deoarece, probabil și datorită greutăților întâmpinate, s-a îmbolnăvit intre timp si fiica inculpatului, așa cum rezulta din actul medical depus la dosar.

Concluzionând a arătat ca nu este si nu a fost administratorul vreunei firme din cele implicate in emiterea de cecuri, nu a semnat, completat sau emis in vreun mod un asemenea instrument de plata si nu a beneficiat decât intr-o măsura extrem de redusa de beneficiile rezultate din actele infracționale.

Avocat, pentru inculpatul - recurent, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea de îndată în libertate a inculpatului, considerând că nu mai există temeiuri noi care să justifice privarea în continuare de libertate a acestuia. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii ca fiind legală și temeinică, apreciind că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, având în vedere natura și gravitatea faptelor, prejudiciul cauzat și numărul mare de persoane implicate.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, însușindu-și concluziile apărătorului său ales.

Inculpatul recurent, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara, precizând că și-a recunoscut vinovăția, a pus la dispoziția organelor actele necesare, iar prejudiciul cauzat de el a fost parțial recuperat.

Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,

După deliberare,

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Botoșani la data de 5.02.2009 în dosarul penal nr- s-a dispus printre altele în baza art. 160 raportat la art. 3002Cod procedură penală menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și și respingerea ca nefondate a cererilor de revocare a măsurii arestării preventive precum și a celor de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de aceștia.

Pentru a pronunța această încheiere s-a reținut că din analiza materialului probator rezultă existența indiciilor și temeiurilor că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

S-a reținut că în cauză subzistă temeiurile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.

În ceea ce privește condiția cerută de art. 148 lit. f Cod procedură penală s-a constatat că acest temei nu s-a schimbat sub aspectul cuantumului pedepselor cât și a existenței pericolului concret pentru ordinea publică.

S-a reținut că asupra inculpaților planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave iar lăsarea lor în libertate ar crea o stare de neliniște în rândul colectivității sau mai mult ar determina și alte persoane să săvârșească fapte penale pe considerentul că justiția nu acționează în mod eficient.

S-a reținut că întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu au dispărut sau schimbat nu se impune revocarea sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Împotriva acestei încheieri în termen legal au declarat recurs inculpații și.

În motivarea recursului inculpatul a arătat că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au determinat inițial arestarea sa preventivă.

A arătat că pe parcursul procesului penal a adoptat o atitudine cooperantă cu organul de urmărire penală dezvăluind acestuia aspecte care au determinat extinderea cercetărilor penale și cu privire la alte persoane.

A precizat că în cauză nu subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât nu există nici un indiciu din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În acest sens a arătat că este infractor primar și a adoptat o atitudine procesuală corectă de recunoaștere a faptelor și de indicare a tuturor participanților la săvârșirea infracțiunilor.

În sprijinul acestei idei a arătat că infracțiunile pentru care este trimis în judecată în prezenta cauză nu sunt infracțiuni de violență sau care să vatăme valori sociale importante ci sunt infracțiuni economice pentru care se face confuzie între pericolul social al faptelor și pericolul concret pentru ordinea publică a inculpatului care presupune evaluarea persoanei și nu a faptelor.

A arătat că în ceea ce privește faptele reținute în sarcina sa încadrarea juridică dată acestora este discutabilă întrucât nu poate fi vorba de infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat și de înșelăciune care a avut ca urmare consecințe deosebit de grave așa cum s-a reținut prin actul de sesizare al instanței.

A mai arătat că familia sa se confruntă cu o serie de probleme, atât tatăl său cât și fiica sa suferind de o serie de afecțiuni medicale.

A solicitat în principal admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea sa în stare de libertate iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu una din măsurile obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

În motivarea recursului inculpatul a arătat că în cauză nu mai subzistă temeiurile cerute de lege pentru a se menține starea sa de arest preventiv iar față de atitudinea sa procesuală corectă de recunoaștere a faptelor și situația sa familiară precară se impune admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea sa în stare de libertate.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Examinând recursurile declarate de inculpați sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani - nr. 9/D/P/2008 din 01.10.2008 s-a dispus trimiterea în judecată a unui consorțiu procesual format din 21 de inculpați, printre care în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1 - 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal și inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1 - 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 291 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 33 lit. a Cod penal.

S-a reținut în sarcina lor că, în perioada 2007 - 2008, împreună și cu inculpații, cu complicitatea inculpatului și a învinuiților, și, personal sau prin determinarea altor persoane, au indus în eroare un număr de nouă societăți comerciale, prin achiziționarea unor bunuri și achitarea contravalorii acestora prin emiterea frauduloasă a unor instrumente de plată fără acoperire, după cum urmează:, Internațional B, din localitatea Hudum, comuna, jud. B, AS Trans B, Construcții Electronice Mecanice Internaționale M, jud. I, jud. A, B, Transport Sibiu și Transp Internațional, jud. H, cauzându-le un prejudiciu total de 392.219,9 lei.

În aceeași perioadă, împreună cu membrii grupul infracțional organizat sus-menționat a indus în eroare și a prejudiciat un număr de cinci societăți comerciale cu prilejul încheierii unor contracte de credit sau de vânzare în rate prin mijloace frauduloase și achiziționării unor bunuri în nume personal sau prin intermediul a diverși învinuiți, după cum urmează: Romar D, Credit A, A, B, BRD Finance B, mare parte din bunurile achiziționate de la aceste societăți fiind valorificate la prețuri sub evaluate către învinuitul -, dar și către învinuitul, cauzând acestor societăți un prejudiciu total de 120.375,16 lei.

Prin același rechizitoriu, s-a dispus și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

1., pentru săvârșirea infracțiunilor deînșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal șicomplicitate la evaziune fiscală,prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2008, fără legătură cu activitatea infracțională desfășurată în cadrul grupului infracțional organizat, inculpatul a desfășurat activități de inducere în eroare și a părții vătămate de la care a solicitat și primit diverse sume de bani și produse, pretinzând în mod mincinos că este polițist și promițându-i că-i va face rost de un permis de conducere de categorie superioară decât cel pe care-l deținea partea vătămată, prejudiciind-o pe aceasta cu suma de 15.000 lei RON.

De asemenea, se reține că, la sfârșitul anului 2007, i-a predat inculpatului mai multe facturi și chitanțe fiscale în alb, pe care le-a semnat și le-a ștampilat cu ștampila Imobiliar al cărui administrator este, conform unei procuri autentificate sub nr. 7382 din 11 octombrie 2005, în vederea completării acestora cu date nereale și evidențierii unor cheltuieli fictive în contabilitatea societății al cărui administrator este inculpatul cu consecința diminuării obligațiile de plată datorate bugetului consolidat al statului cu suma de 59.179 lei reprezentând TVA-ul aferent acestor facturi dedusă nelegal de către.

2., pentru săvârșirea infracțiunilor defals intelectualprev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991,înșelăciune în formă continuatăprev. de art. 215 alin.1, 2 și 3 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal,fals material în înscrisuri sub semnătură privatăprev. de art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal și a art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în perioada 10.10.2007 - 24.11.2007, în calitate de administrator al CLB nu a înregistrat în contabilitatea societății și nici în bilanțul contabil aferent anului 2007 un număr de 15 facturi fiscale în valoare totală de 144.200,24 lei prin care au fost achiziționate bunuri de la un număr de trei societăți comerciale, respectiv SC., Internațional B și comuna, județul B, ce au fost comercializate ulterior la prețuri subevaluate, ceea ce a avut drept consecință denaturarea veniturilor cu suma de aproximativ 80.000 lei și a cheltuielilor cu valoarea bunurilor respective, precum și altor elemente de activ respectiv mărfuri, cont 371 cu suma de 144.200 lei și de pasiv, respectiv furnizori, cont 401 cu aceeași sumă, aspect constatat de organele financiar fiscale prin nota de constatare seria - nr. - din 15.09.2008.

S-a mai reținut că, în aceeași perioadă inculpatul, a desfășurat în mod direct și activități de inducere în eroare prin folosirea unei adeverințe de venit întocmită și semnată în fals de învinuitul la rubrica administrator și contabil șef, cu prilejul încheierii la datele de 09 noiembrie 2007 și 15 noiembrie 2007 unor contracte de credit cu Credit SA B pentru achiziționarea unor bunuri cu plata în rate, respectiv, o canapea și două fotolii de la General - Deal, jud. B, pe care ulterior nu le-a achitat, prejudiciind societatea de creditare Credit SA B cu suma de totală de 6.058,84 lei, sumă cu care partea vătămată Credit SA B se constituie parte civilă în procesul penal.

Bunurile achiziționate de inculpatul au fost comercializate unei persoane necunoscute la un preț mult inferior celui de achiziție, suma obținută fiind împărțită între inculpații, și învinuitul.

În luna septembrie 2007, inculpatul a achiziționat bunuri cu plata în rate pe care ulterior nu le-a mai achitat și de la magazinul Pro Casa B aparținând Romar D, la data de 24.09.2007, încheind cu această societate contractul de vânzare în rate nr. - din aceeași dată, în valoare de 600 lei. Deși nu a folosit mijloace frauduloase la încheierea acestui contract, se apreciază că inculpatul a acționat de la început cu intenția de înșelare a părții vătămate Romar D, pe care a prejudiciat-o cu suma de 540 lei.

În luna mai 2008, la solicitarea inculpatului, a întocmit în format electronic, pe computerul personal, un contract individual de muncă în care a consemnat date nereale cu privire la calitatea de angajat al acestuia la, pe care a aplicat prin scanare, două ștampile falsificate ale N, după un model original pus la dispoziție de inculpatul, contractul individual de muncă astfel întocmit fiind trimis prin poșta electronică învinuitei în vederea imprimării și folosirii lui la o unitate bancară pentru obținerea unui credit pe numele acesteia.

Inculpații și au fost arestați preventiv în baza încheierii de ședință nr. 37 din 06.06.2008 a Tribunalului Botoșani.

La luarea acestei măsuri instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică fiind astfel întrunite condițiile cerute de art. 143 și art. 148 lit. Cod pr.penală.

Măsura arestării preventive luată împotriva inculpaților și a fost prelungită pe parcursul urmăririi penale și menținută, motivat de către instanța de judecată.

Potrivit art. 3002Cod pr.penală, în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând, potrivit art. 160 Cod pr.penală.

Potrivit art. 160balin. 3 Cod pr.penală când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.

Examinând încheierea recurată, Curtea constată că instanța de fond făcut corectă aplicare a dispozițiilor legale anterior menționate.

Astfel, în ceea ce privește existența condițiilor cerute de art. 143 Cod pr.penală, se constată că din probatoriul administrat până în prezent există indicii temeinice, așa cum sunt ele definite de art. 681Cod pr.penală că inculpații recurenți au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

În ceea ce privește încadrarea juridică acestor fapte, acest aspect nu poate fi cercetat în acest cadru procesual, instanței de fond revenindu- obligația ca după efectuarea cercetării judecătorești și stabilirea unei situații de fapt să dispună cu privire la încadrarea juridică.

În ceea ce privește condițiile cerute de art. 148 lit. f Cod pr.penală reținută inițial la luarea măsurii arestării preventive și ulterior, cu ocazia prelungirii și menținerii acestei măsuri împotriva inculpaților, se constată că în mod corect a apreciat instanța de fond prin încheierea recurată că acestea sunt date și subzistă în cauză atât sub aspectul cuantumului pedepselor, cât și sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică.

În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că acesta rezultă din natura și gravitatea faptelor care se circumscriu criminalității organizate, modul de săvârșire care a presupus implicarea unui număr mare de persoane precum și prejudiciul mare cauzat, aspecte care creează în continuare un impact negativ asupra societății civile ceea ce impune luarea unor măsuri severe din partea organelor judiciare.

Nu se poate reține că instanța fond a făcut confuzie între pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpaților și pericolul social concret pe care l-ar reprezenta lăsarea lor în libertate, așa cum susține inculpatul recurent în motivele sale de recurs, însă se poate observa că aceste noțiuni sunt în strânsă corelație una cu cealaltă.

Faptul că inculpații au adoptat atitudini procesuale de recunoaștere a faptelor și de colaborare cu organele de urmărire penală și instanța de judecată nu impune, în lipsa altor temeiuri, revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, ci reprezintă circumstanțe personale care vor fi avute în vedere la soluționarea pe fond a prezentei cauze. Aceleași circumstanțe personale le reprezintă și situația familială a inculpaților.

Față de cele prezentate, Curtea, apreciind legală soluția instanței de fond prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv a inculpaților recurenți și s-a respins cererea de revocare sau înlocuire a acestei măsuri, urmează ca, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să respingă recursurile declarate de inculpații și, ca nefondate.

Onorariul pentru avocatul din oficiu al inculpatului se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 05 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.

Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, și pe inculpatul recurent, cu același titlu, către stat, suma de 250 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu (avocat ), se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 11.02.2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Tehnored.

4 ex.

12.02.2009

Președinte:Androhovici Daniela
Judecători:Androhovici Daniela, Sandu Geta, Biciușcă Ovidiu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Suceava