Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 670/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 670/R/2008
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Monica Șortan Chitidean Valentin
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 7 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 197 alin. 1 și 3.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului solicită a se constata că la dosar s-a comunicat prin fax o adresă din partea Spitalului Penitenciar D, din care rezultă că inculpatul este netransportabil, starea de sănătate a acestuia fiind deosebit de precară. De asemenea, învederează faptul că a purtat o discuție telefonică cu inculpatul în urmă cu 24 de ore, iar acesta i-a spus că nu se poate prezenta. În aceste condiții, solicită judecarea cauzei în lipsa inculpatului, pentru că așa a dorit și acesta.
Reprezentantul Parchetului arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, conform normelor procedural penale constată că prezența inculpatului este obligatorie în astfel de cauze, însă există și dispoziții derogatorii, în sensul că se poate realiza judecarea pricinii dacă din motive de sănătate inculpatul nu se poate prezenta, astfel că, față de relațiile comunicate de Spital. D și față de poziția apărătorului inculpatului, recursul se va soluționa în lipsa inculpatului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorului inculpatului solicită admiterea recursului împotriva încheierii de menținere a stării de arest preventiv, revocarea măsurii arestului preventiv și punerea inculpatului de îndată în stare de libertate. Dacă se va considera necesar, solicită luarea măsurii arestului preventiv și luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a mai fost în fața acestui complet de recurs, însă de la acea dată până în acest moment s-a schimbat starea de sănătate a acestuia, care suferă de afecțiuni neurologice grave, care nu au fost reținute de instanța de fond, deoarece la dosar nu existau acte medicale în acest sens. De asemenea, solicită a se avea în vedere că la dosar există adresa comunicată de Spitalul Penitenciar D, din care rezultă că inculpatul este sub tratament medical, fiind în imposibilitate de a fi adus în fața instanței, aspect certificat de altfel și de inculpat la telefon.
Totodată, solicită a se corobora textul de lege 148 lit. f pr.pen. în baza căruia s-a luat măsura arestului preventiv, cu persoana inculpatului, întrucât în opinia sa nu se poate susține că o persoană cu o stare de sănătate ca a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Această coroborare este obligatorie în opinia sa, deoarece nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. Această susținere este primordială și în baza ei se poate dispune punerea în libertate a inculpatului sau eventual, luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
În subsidiar, constată că în încheierea atacată s-a menționat că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă penală severă, ce justifică măsura arestului preventiv. În opinia sa, există presupunerea rezonabilă că întreg dosarul s-a construit exclusiv pe declarațiile martorilor și că nu există alte probe, ce să confirme învinuirea adusă inculpatului. Invocă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit că pentru a exista infracțiunea de viol, trebuie să se realizeze constrângerea victimei sau imposibilitatea acesteia de a se apăra, aspecte care însă nu se regăsesc în cauză. Constată că la dosar există declarația mamei părții vătămate, care este semnată de acesta din urmă, unde s-a consemnat că minora a fost sărutată în zona genitală, însă nu există dovada constrângerii. În susținerea poziției sale solicită a se reține și faptul că inculpatul a dus-o pe partea vătămată înapoi la locul de unde o luase, respectiv la 300 metrii față de acesta, împrejurare care susține că nu a dorit să-i facă rău minorei. Mai mult, martorii audiați nu pot proba infracțiunea ci doar faptul că partea vătămată a fost dusă înapoi, iar cea mai concludentă probă administrată în cauză până în prezent, respectiv raportul de evaluare psihologică, a concluzionat că minora nu a fost traumatizată și că prezintă o stare de distres. În aceste condiții, apreciază că nu se poate dispune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, astfel că solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Parchetului, având în vedere gravitatea faptei comise și faptul că inculpatul a mai suferit trei condamnări la pedeapsa închisorii pentru astfel de infracțiuni, consideră că încheierea penală atacată este legală și temeinică, astfel că solicită respingerea recursului.
Apărătorul inculpatului, în replică, solicită a se reține că pentru pedepsele anterioare a intervenit reabilitarea judecătorească.
CURTEA
Prin încheierea penală emisă la data de 7.11.2008 de Tribunalul Cluj, dosar nr-, în temeiul art.300/1 al.3 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de, fiul lui și, născut la 03.03.1946 în municipiul C-N, județul C, domiciliat în C-N,-, județul C, CNP -, măsură ce s-a menținut.
În temeiul art. 192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că în sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 18.05.2008, inculpatul a urmărit-o în parcul de joacă pe minora, în vârstă de 8 ani, a ademenit-o într-un loc viran, lângă fabrica din C-N, unde prin constrângere și profitând de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința, a violat-o, în sensul că a făcut sex oral asupra victimei, în zona organelor genitale ale acesteia.
Propunerea de arestare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 143 și art. 148 lit.f pr.pen.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală reies următoarele:
În cauză urmărirea penală a fost începută împotriva inculpatului pentru cele două infracțiuni sus-menționate de către organele de poliție la data de 22.05.2008, actul fiind confirmat prin rezoluția procurorului din data de 27.09.2006 (2, 77-78). Acțiunea penală a fost pusă în mișcare de către procuror la data de 14.10.2008 (79) în dosarul 466/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj. Inculpatul a fost reținut 24 ore prin ordonanța emisă de Poliția mun. C-N la data de 13.10.2008.
Totodată, pe calea rechizitoriului din data de 5.11.2008, inculpatul a fost trimis în judecată raportat la săvârșirea infracțiunii de viol menționată, dosarul intrând pe rolul instanței la 7.11.2008, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului.
Astfel, din actele dosarului, respectiv declarațiile martorilor, procesul verbal de depistare al inculpatului, raportul de constatare medico-legală privind leziunile suferite de victimă, raportul de evaluare psihologică, raportul de constatare tehnico-științifică privind analiza ADN a probelor biologice, întocmite de IGPR, și nu în ultimul rând declarația inculpatului reies indicii temeinice în senul dispozițiilor art. 68/1 și art. 143 alin.1 pr.pen. că inculpatul este autorul faptelor care i se retin în sarcină.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit f pr.pen. cerința cuprinsă în teza 1 a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 10 ani la 25 ani.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit.f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a infractorului. Astfel, pentru a se constata existența sau inexistența acestei condiții cerute de art.148 lit.f C.P.P. se pornește uneori de la pericolul social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, însă apare imperios necesară și existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ci interdependent,pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
În cauza de față, există indicii serioase că inculpatul a agresat sexual o minoră în vârstă de 8 ani, profitând de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința, exercitând asupra acesteia și acte de violență. Infracțiunea care i se impută inculpatului a devenit într-o oarecare măsură publică, inclusiv printre cunoscuții familiei părții vătămate. În aceste condiții, este evident că faptele au avut un puternic impact social negativ, impunându-se în aceste condiții cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, pentru a proteja colectivitatea din care face parte de alte acțiuni de genul celor care i se impută și în principal alte minore care, întâmplător, ar ajunge în anturajul inculpatului.
Împotriva hotărârii în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat. S-a solicitat admiterea recursului declarat, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 140/3 pr.pen. respectiv că în principal măsura arestului preventiv luată în cauză este nejustificată, cu consecința punerii de îndată a inculpatului în stare de libertate.
Pentru luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat s-au invocat dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen. respectiv că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, însă în opinia sa acest pericol trebuie raportat strict la faptă, la persoana inculpatului și la modul de derulare a cercetării penale în cauză. Apreciază că măsura arestului preventiv s-a luat cu mult prea multă ușurință, deoarece inculpatul are 62 de ani precum și că are o stare a sistemului nervos deosebit de precară, existând o serie de acte medicale în acest sens la dosar.
Instanța de recurs redă următoarele: în sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 18.05.2008, a urmărit-o în parcul de joacă pe minora, în vârstă de 8 ani, a ademenit-o într-un loc viran, lângă fabrica din C-N, unde prin constrângere și profitând de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința, a violat-o, în sensul că a făcut sex oral asupra victimei, în zona organelor genitale ale acesteia.
Propunerea de arestare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 143 și art. 148 lit.f pr.pen.
Din actele dosarului, respectiv declarațiile martorilor, procesul verbal de depistare al inculpatului, raportul de constatare medico-legală privind leziunile suferite de victimă, raportul de evaluare psihologică, raportul de constatare tehnico-științifică privind analiza ADN a probelor biologice, întocmite de IGPR, și nu în ultimul rând declarația inculpatului reies indicii temeinice în senul dispozițiilor art. 68/1 și art. 143 alin.1 pr.pen. că inculpatul este presupusul autor al faptelor care i se rețin în sarcină.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit f pr.pen. chiar în condițiile în care încadrarea juridică concretă dată faptei ar fi într-o oarecare măsură discutabilă, este de evidențiat pericolul concret pentru ordinea publică existent, ce trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
După cum corect s-a evidențiat la nivelul primei instanțe,în cauza de față există indicii serioase că inculpatul a agresat sexual o minoră în vârstă de 8 ani, profitând de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința dat fiind vârsta acesteia, exercitând asupra acesteia și acte de violență. Infracțiunea care i se impută inculpatului a devenit într-o oarecare măsură publică, inclusiv printre cunoscuții familiei părții vătămate. În aceste condiții, este evident că faptele au avut un puternic impact social negativ, impunându-se în aceste condiții cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, pentru a proteja colectivitatea din care face parte de alte acțiuni de genul celor care i se impută.
Pronunțarea hotărârii atacate s-a realizat în deplină legalitate și temeinicie așa încât recursul de față urmează a fi respins ca nefondat pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen.
Văzând și disp. art. 192 al.2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul arestat in Spitalul Penitenciar D, împotriva încheierii penale din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.SM/MR
21.11.08/3 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Chitidean Valentin
