Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 671/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 671/
Ședința publică din 06 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. G - - președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial Pitești reprezentată de
Procuror:
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata, în prezent aflată în Arestul V, împotriva încheierii nr.49 din data de 04 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta inculpată în stare de arest, asistată de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul Vâlcea - cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului ales să ia legătura cu recurenta inculpată aflată în stare de arest în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurentei inculpate și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei inculpate solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive luate față de inculpată sau înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
În motivare arată că în mod greșit Tribunalul Vâlceaa menținut măsura arestării, neținând cont de faptul că inculpata nu se face vinovată de săvârșirea vreunei infracțiuni și că lipsește pericolul concret pentru ordinea publică, iar judecarea inculpatei în stare de libertate nu ar împieta cu nimic soluționarea dosarului.
Pe de altă parte, apreciază că încheierea atacată este motivată generic, superficial, făcându-se precizarea că numele inculpatei este menționat într-o declarație a unei martore dată într-un dosar al Tribunalului Vâlcea din anul 2006, însă recurenta - inculpata nu avea nicio calitate în acel dosar.
Într-o altă ordine de idei, arată că inculpata nu s-a sustras de la cercetare, nu a știut că pe numele ei se află emis un mandat european de arestare.
De altfel, în dosarul nr-, inculpații cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane sunt trimiși în judecată în stare de libertate, iar inculpatei i s-ar aplica un tratament discriminatoriu dacă față de aceasta s-ar menține măsura arestării, încălcându-se și dispozițiile art. 5 din CEDO.
Se depun la dosar motive de recurs scrise, formulate de recurenta - inculpată.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatei, care a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, respectiv trafic de persoane, activitatea infracțională a acesteia întinzându-se pe o perioadă mare de timp. Prin același act de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei privind pe G, pe numele căruia a fost emis un mandat european de arestare, în prezent acesta se sustrage urmăririi penale, nefiind identificat. Autoritățile poloneze au emis pe numele inculpatei un mandat european de arestare pentru același gen de infracțiuni.
În replică, apărătorul recurentei inculpate, arată că celălalt inculpat, G, la care a făcut referire reprezentantul parchetului, se află arestat de către autoritățile elene, așa cum reiese dintr-o adresă aflată la dosar. În ceea ce privește susținerea parchetului referitor la faptul că activitatea infracțională a inculpatei s-a derulat pe parcursul mai multor ani, arată că plângerile celor cinci părți vătămate sunt toate cu referire la luna februarie a anului 2007.
Recurenta - inculpată, având ultimul cuvânt, arată că nu este întru totul vinovată, nu s-a sustras de la cercetare și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.49 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 3001alin.3 din Codul d e pr.penală, s- menținut măsura arestării preventive a inculpatei, fiica lui și a, născută la 01.05.1972 în Râmnicu-V, județul V, cu domiciliul în Râmnicu-V,-, - 320,.9, județul V, CNP -, în prezent aflată în Arestul. V, respingându-se ca neîntemeiată cererea acesteia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul înregistrat la 30 octombrie 2009, - Biroul Teritorial Vâlceaa trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpata, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane în formă agravată și continuată, prevăzută și pedepsită de art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatei că, în cursul lunii februarie 2007, preluat un grup trimis în prin intermediul SC SRL Râmnicu V, pretinzând și primind de la un număr de 8 părți vătămate suma de câte 200 Euro, pentru a plasa aceste persoane la locul de muncă. Inculpata a condus membrii grupului în locații improprii pentru locuit, nu le-a asigurat locuri de muncă corespunzătoare, aceștia fiind obligați să lucreze "la negru" și, în final, i-a abandonat.
În conformitate cu dispozițiile art.3001Cod pr.penală, tribunalul, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, a constatat că măsura preventivă luată este legală și temeinică și a menținut-
Prin încheierea nr.37 din 26 iunie 2007, Tribunalul Vâlcea - Secția Penală, în baza art.146, 1491alin.1 și alin.10, 148 alin.1 lit.f și art.151 Cod pr.penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatei, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare, soluție rămasă definitivă prin încheierea nr.48/R din 28 iunie 2007 Curții de Apel Pitești.
La data de 18 august 2009, conform adresei nr.-/, emisă de Biroul Național Interpol, inculpata a fost arestată în Italia, în baza mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, iar prin încheierea nr.38 din 9 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția penală, în dosarul nr-, în baza art.153 alin.3 Cod pr.penală, mandatul de arestare preventivă nr.12/U din 26 iunie 2007, fost confirmat și pus în executare. Ulterior măsura preventivă a fost prelungită.
Tribunalul a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei impun în continuare privarea de libertate a acesteia. În speță, sunt îndeplinite cerințele prev.de art.143 și art.148 Cod pr. penală, existând indicii temeinice că inculpata a săvârșit fapta pentru care a fost trimisă în judecată, precum și probe certe că lăsarea ei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Deși din certificatul de cazier judiciar rezultă că inculpata nu are antecedente penale, din probele aflate la dosar a reieșit faptul că aceasta a mai fost implicată în alte activități infracționale, numele său apărând în contextul expunerilor unor fapte de trafic de persoane în vederea exploatării sexuale în Austria și a fost cercetată pentru ajutorul dat unei rețele de imigranți irakieni, depistată pe teritoriul Portugaliei.
Pericolul social al faptei reținute în sarcina acesteia, cuantumul pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea de care este acuzată, datele referitoare la persoana inculpatei nu justifică revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea cu obligația de nu părăsi localitatea, așa cum a solicitat.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, solicitând revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, deoarece nu se face vinovată de săvârșirea vreunei infracțiuni și lipsește pericolul concret pentru ordinea publică, reținut ca temei al arestării.
Inculpata a criticat încheierea și pentru că ar fi motivată generic și s-a făcut trimitere la un dosar în care inculpata nu are nici o calitate, iar față de ceilalți inculpați cercetați pentru aceeași infracțiune în dosarul nr-, care sunt cercetați în stare de libertate, inculpatei i se aplică un tratament discriminatoriu prin menținerea măsurii arestării preventive. Inculpata a mai invocat și faptul că nu s-a sustras de la cercetarea penală, deoarece nu a știut că pe numele ei s-a emis un mandat european de arestare.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
La momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatei, măsură ce s-a luat în lipsă, s-au avut în vedere indiciile săvârșirii unei fapte de trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă, față de 8 părți vătămate, pe care le-ar fi preluat în, acestea fiind trimise prin intermediul " " Râmnicu V, realizând beneficii de câte 200 euro de la fiecare persoană, pe care, apoi, le-a condus în locații improprii pentru locuit și unde erau obligați la muncă neremunerată sau plătită mult sub nivelul prestației.
Pentru luarea măsurii arestării preventive, nu este necesar să existe toate probele care ar putea conduce la condamnarea inculpatei, ci, doar, așa cum arată art.143 raportat la art.68/1 Cod pr.penală, trebuie să existe date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de cercetare penală a săvârșit fapta.
Curtea reține că, în ce o privește pe inculpată, există multiple date care o indică drept autoare a faptei, mai multe părți vătămate indicându-i numele sau identificându-o după fotografie ca fiind persoana care le-a luat cei 200 euro și i-a dus la muncă în condiții improprii, aspecte confirmate și de persoane care nu s-au constituit părți civile în cauză, deci nu au un interes material direct. De asemenea, din convorbirile telefonice ale celorlalți inculpați, rezultă implicarea inculpatei în activitatea de exploatare prin muncă a persoanelor vătămate, ca și din unele dintre declarațiile coinculpaților trimiși în judecată prin rechizitoriu nr.2D/P/2007. În concluzie, curtea constată că există suficiente date care să fie reținute ca și indicii temeinice în sensul că inculpata a săvârșit fapta de care este acuzată.
Dacă această situație de fapt va fi calificată ulterior drept infracțiune, este o chestiune de fond ce poate fi stabilită numai după administrarea probatoriului în fața instanței de judecată, neputând face obiectul analizei instanței care verifică doar măsura arestării preventive. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în cauza Murray contra Regatului Unit, că motivele verosimile la care fac referire dispozițiile art.5 paragraful 1 lit.c) din Convenție, nu trebuie să aibă forța unor probe care ar justifica trimiterea în judecată sau condamnarea, ci, așa cum le-a definit într-o altă cauză (, și Hartley contra Regatului Unit), motivele verosimile sunt acele fapte și informații care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși infracțiunea.
Este adevărat că la momentul luării acestei măsuri, respectiv la data de 26 iunie 2007, s-a reținut drept caz de arestare incident doar textul art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, temei care se menține, așa cum corect a motivat tribunalul, însă, punerea efectivă în executare a mandatului a fost posibilă abia la peste 2 ani de la emiterea acestuia, respectiv la data de 18 august 2009, și numai urmare emiterii unui mandat european de arestare, inculpata fiind depistată cu ajutorului în Italia.
Din această perspectivă, curtea apreciază că, față de temeiul inițial al arestării, se poate reține că au intervenit temeiuri noi, astfel cum prevede art.160/b alin.3 Cod pr.penală, respectiv cel prevăzut de art.148 alin.1 lit.a Cod pr.penală, inculpata încercând să se sustragă de la urmărire penală și de la judecată, prin părăsirea țării în care desfășurase activitatea presupus infracțională () și prin faptul că nu s-a întors în țara de origine, România, unde era cercetată.
Deși inculpata invocă faptul că nu a cunoscut că s-a emis mandat european de arestare pe numele său, acest lucru nu are relevanță în cauză, deoarece emiterea unui mandat european de arestare presupune o procedură nepublică, tocmai pentru a se atinge scopul lui, de a fi identificată rapid, oriunde în Uniunea Europeană, persoana solicitată, de a fi arestată și predată statului emitent și de a se evita părăsirea zonei în care mandatul european își produce efectele.
Că inculpata cunoștea existența acuzării în ceea ce o privește, rezultă atât din faptul că, chiar împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea, inculpata a declarat recurs, care a fost soluționat prin încheierea nr.48/R din 28 iunie 2007 Curții de Apel Pitești, cât și din susținerile ei, în sensul că mama sa a fost prezentă la judecata din dosarul în care au fost trimiși în judecată ceilalți coinculpați.
Inculpata a susținut că i se aplică un tratament discriminatoriu față de ceilalți inculpați trimiși în judecată în dosarul nr.2D/P/2007, însă curtea reține și că acei inculpați au fost arestați preventiv o perioadă însemnată de timp și au fost puși în libertate în cursul procedurii. Inculpata are, însă, o situație diferită, câtă vreme o perioadă de peste 2 ani s-a sustras de la urmărire și judecată, fiind necesară disjungerea cauzei în ce o privește.
Măsura arestării preventive este singura capabilă să asigure scopul procesului penal prevăzut de art.136 alin.1 Cod pr.penală și nu poate fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, câtă vreme, așa cum rezultă din datele dosarului, legăturile inculpatei cu țara de origine, cu localitatea de domiciliu și cu familia sa sunt foarte slabe, aceasta fiind plecată de mai mulți ani în străinătate, fiind plasată în momente diferite în, Austria, Italia și Portugalia, iar contactele sale cu alte rețele de crimă organizată în aceste țări reprezintă un indiciu despre un mod de viață al inculpatei, aflat în conflict cu respectarea legii.
Curtea consideră legală și temeinică încheierea recurată, care este și corect motivată, dat fiind că judecătorul fondului trebuie să păstreze un echilibru între a arăta argumentele pentru menținea arestării preventive și evitarea antepronunțării, care i-ar atrage incompatibilitatea. În consecință, pentru toate aceste considerente, recursul inculpatei va fi respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 1 mai 1972 în Râmnicu V, domiciliată în aceeași localitate,-, -.320,.9, -, în prezent aflată în Arestul V, împotriva încheierii nr.49 din data de 04 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta inculpată la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 noiembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Corina
dr.Gh.- -,
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
16 noiembrie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Corina
