Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 673/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 673/
Ședința publică din 09 2009
Curtea compusă din:
Președinte: G -, președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 12.09.1982 în comuna de A, județul A, CNP--, în prezent aflată în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței pitrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta inculpată -a, în stare de arest și asistată de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației nr.4265/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentei inculpate să ia legătura cu aceasta în vederea pregătirii apărării.
Avocat și reprezentantul parchetului, precizează pe rând că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta inculpată -a, solicită admiterea recursului, respingerea cererii de menținere a stării de arest preventiv și revocarea acestei măsuri. Susține că măsurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei nu mai subzistă și consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Solicită să se aibă în vedere și starea de sănătate a recurentei, motiv pentru care pune concluzii de admitere a recursului și judecarea acesteia în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate, prin care în mod legal și temeinic tribunalul a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpată. Instanța a apreciat că ambele condiții prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt îndeplinite. În fapt, inculpata este trimisă în judecată pentru infracțiunea de omor calificat, pedepsită între 15 și 25 de ani și există probe temeinice din care să rezulte că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurenta inculpată -a, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin încheierea din 29 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Argeș, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art.300/2 rap. la art.160/b Cod pr.penală, menținerea stării de arest a inculpatei (născută la data de 12 septembrie 1982, domiciliată în comuna de A, -, deținută în Penitenciarul Colibași ).
Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut:
Prin rechizitoriul nr.239/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, inculpata -a a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174 rap. la art.175 lit.c Cod penal, fiind învinuită de uciderea mamei sale, căreia i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele și cu cuțitul în zona gâtului și a feței.
Prima instanță a reținut că subzistă aceleași temeiuri care au determinat luarea măsurii arestării preventive, în sensul că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea imputată este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă atât din natura cât și din gravitatea faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.
Impotriva încheierii a formulat recurs inculpata, susținând că nu mai sunt îndeplinite cerințele privitoare la arestarea preventivă, întrucât lăsarea sa în libertate nu ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând hotărârea recurată, în conformitate cu dispozițiile art.385/6 Cod pr.penală, se constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.160/b Cod pr.penală, constatând că arestarea preventivă a inculpatei este legală și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au încetat.
Se constată, prin urmare, că există în continuare cele două temeiuri care au determinat luarea măsurii arestării preventive - pedeapsă prevăzută pentru infracțiunea imputată, mai mare de 4 ani și pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatei.
In susținerea orală a recursului inculpata a precizat că nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dat fiind intervalul mare de timp scurs de la data săvârșirii faptei.
Susținerea sa este neîntemeiată, deoarece, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuită inculpata, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Ca atare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului ci și date referitoare la faptă și, nu de puține ori, acestea din urmă sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
In concluzie, constatându-se că măsura arestării preventive a fost menținută legal, se va respinge ca nefondat recursul, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Pe cale de consecință, va fi obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat, în temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata, deținută în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr--.
Obligă pe recurentă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Corina
dr.Gh.- -
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.3
Jud.fond Gh.
12 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Corina
