Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 673/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 673
Ședința publică din data de 09 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTORI: Arin Alexandru Mengoni, Bogdan Adrian Ioana
-
GREFIER:
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - B - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva Încheierii din data de 05 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - consideră că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, nu sunt temeiuri noi, iar în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică exista la momentul arestării, respectiv anul 2008, acum nemaiexistând deoarece au fost audiate o parte din părțile vătămate, precum și inculpații.
De asemeni, se poate vorbi despre încălcarea termenului rezonabil întrucât este arestat de un an și ceva de zile, iar impactul asupra societății este mult diminuat și nu se poate reține că ar exista date din care să rezulte că ar putea influența cercetarea judecătorească.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, revocarea măsurii arestului preventiv și punerea inculpatului în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită - în baza art.38515pct.1 lit.b C.P.P.- respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău ca legală și temeinică.
Apreciază că pe baza probatoriului administrat până în prezent subzistă în continuare temeiurile prevăzute de art.148 lit.f C.P.P. iar lăsarea lui în libertate ar induce temere pentru părțile vătămate care mai sunt de audiat. De asemeni, apreciază - față de faptele săvârșite - că nu s-a depășit nici termenul rezonabil al arestării preventive.
Recurentul inculpat - depune la dosar un set de înscrisuri, din care reiese că a avut o societate din anul 2002, că de atunci cu asta s-a ocupat, a fost contribuient la stat, nu înțelege ce pericol public reprezintă pentru societate și nu se face vinovat de săvârșirea faptelor.
În luna decembrie trebuie să plătească 28 milioane pentru societate, iar el stă închis.
Nu mai poate influența cercetarea judecătorească întrucât au fost audiate a parte din părțile vătămate și inculpații.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din 5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos- s-a dispus între altele în baza art.300/2 coroborat cu art.160/b Cod procedură penală menținerea stării de arest preventiv a inculpatului .
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriu nr. 16 D/P/2007 a B - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU, s-a dispus, printre altele, - trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului:
zis "" - fiul lui și, născut la data de 18-09-1974 în mun. O, jud. B, cu același domiciliu,-, CNP - -, cetățean român, studii 8 clase și școală profesională, este administrator la. O, fără antecedente penale în țară, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 al.1 și al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modif. prin Legea 287/2005, art. 13 alin 1,2,3 raportat la art. 12 al. 2 lit. a Legea 678/2001 cu aplicare art. 41 al. 2. pen și art. 7 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen. constând în aceea că începând cu anul 2003 pus bazele unei grupări infracționale organizate cu o structură ierarhizată în cadrul căreia se identifică ca lider, din care făceau parte mai mulți membri - inc., având reprezentarea neechivocă a apartenenței sau sprijinirii acestui anturaj de conivență - a recrutat direct sau indirect în modalități incriminate penal - promisiuni mincinoase de muncă, constrângere fizică și/sau morală, a plasat în țară și/sau străinătate pe piața prostituției - pe persoanele vătămate (minoră la momentul traficării), și martorele protejate/victime și în scop de exploatare sexuală prioritar scopul ilicit fiind materializat, astfel obținând la dispoziția sa și a acoliților săi importante beneficii financiare ilicite. De menționat că partea vătămată fost recrutată de inc., intermediat prin aportul infracțional al făptuitoarei fostă, exploatarea sexuală a acesteia nefiind finalizată întrucât nu s-a reușit transferul victimei în străinătate.
II - Punerea în mișcare a acțiunii penale,
- Trimiterea în judecată a inculpatului zis, cu datele de stare civilă cunoscute pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 al. 1. Pen. constând în aceea că în perioada anilor 2004-2006 înlesnit practicarea prostituției de către și, în cluburi de noapte din țară și străinătate, având beneficiul unor conexiuni ilicite cu persoanele care gestionau aceste locații, obținând astfel beneficii ilicite de la acestea.
Se aplică în raport cu faptele penale reținute în sarcina sus-numitului prevederile art. 33 lit.a Cp.
În art. 300/2. cod pr. penală se arată căacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
(3) Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
În conformitate cu textul de lege menționat, pentru luarea măsurii de prevenție a arestului preventiv a inculpatului trebuie realizate cumulativ următoarele condiții:
- să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Așa cum s-a mai menționat în cauză, cu ocazia verificării stării de arest, se constată că în cauză sunt probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul săvârșit, în general, infracțiunile pentru care este cercetat.
Astfel, în cursul urmăririi penale, au fost audiați mai mulți martori, o parte sub acoperire care au dat indicii cu privire la comiterea faptei de către acest inculpat. De asemenea și părțile vătămate audiate în cursul urmăririi penale au dat declarații prin care îl încriminează pe inculpat ca fiind cel care le-a racolat și le-a exploatat sexual, urmând ca totuși, după administrarea întregului material probator să se stabilească adevărul în cauză. Instanța, în concordanță cu legislația internă dar și cu cea europeană, are în vedere principiul statuat că, arestarea este o măsură preventivă care atinge grav libertatea individuală, ea având consecințe nebănuite asupra reputației persoanei, a vieții inculpatului și familiei sale.
Este adevărat că, prin luarea măsurilor de prevenție se aduce atingere dreptului fundamental al inviolabilității persoanei, legiuitorul instituit garanții procesuale temeinice, care impun respectarea strictă a dispozițiilor legale care permit luarea acestor măsuri procesuale.
Ori, trebuie avut în vedere faptul că, gradul de pericol social al infracțiunii nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură generală a infracțiunii (art.17 Cod procedură penală), acesta fiind exprimat prin limitele de pedeapsă prevăzute în art.148. În cadrul acestor criterii, pericolul social trebuie privit prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei.
Cu privire la probe, trebuie avute în vedere și înregistrările convorbirilor telefonice din care rezultă legăturile dintre inculpați, ce sunt indicii ale modului de constituire a unui grup organizat.
Astfel că, în raport de prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu privire la presupusa săvârșire de inculpați, inclusiv de către inculpatul, a infracțiunii de inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, există, deocamdată indicii și probe prin care să se dovedească comiterea acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, urmând ca după administrarea nemijlocită a probelor de către instanță să se stabilească dacă această infracțiune există, dacă a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpați.
- să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bacău și-a întemeiat propunerea de arestare preventivă în drept, pe dispozițiile art.149/1, cu art.148 lit.b, e și f Cod procedură penală și anume:
b) există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă;
e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
În acest sens trebuie avute în vedere și sesizările depuse de părțile vătămate și, prin care solicită audierea prin mijloace speciale întrucât le este teamă de inculpați, cât și de anturajul acestora, cunoscuți ca interlopi, cât și cerea formulată de partea vătămată de a i se acorda protecție.
Aceeași protecție a fost solicitată, în cursul urmăririi penale și de părțile vătămate protejate, de martorii protejați -, a, corina, și.
f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la existența cazurilor de la lit. b și s-a motivat în propunerea de arestare preventivă că inculpatul este o fire violentă, că în momentul în care victimele refuzau să se mai prostitueze erau lovite și amenințate. Tocmai datorită acestei situații, a fost nevoie ca în cursul urmăririi penale, o parte din declarații să fie luate sub acoperire.
Referitor la incidența în cauză prevederilor art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, acest text cere o condiție în plus -în sensul că trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de formularea anterioară "iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică";deci și aceste condiții prevăzute de art.148 lit. f, trebuie îndeplinite cumulativ; în cazul în care nu sunt îndeplinite cumulativ și aceste condiții nu se poate lua în mod legal măsura arestării preventive a inculpatului.
Deci, conform acestui text de lege trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pentru a se lua măsura arestării preventive a inculpatului, trebuie să existe una, sau unele dintre probele mai sus arătate, care să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a celor doi recurenți-inculpați ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, iar acest pericol să fie un pericol concret, iar nu doar unul abstract. Ori, tocmai solicitările de protecție a părților vătămate și a unor martori demonstrează starea de pericol concretă, prin lăsarea în libertate a inculpatului
De asemenea, față de faptul că nu au fost administrate direct toate probele de către instanță, față de violențele fizice exercitate de inculpat asupra victimelor, reiese că ar exista indicii din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor presupuse a fi săvârșite de către inculpați, inclusiv a inculpatului arestat, trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: numărul de persoane traficate, o parte din acestea fiind minore, a sumelor importante de bani obținute ca urmare a exploatării sexuale a acestora.
În consecință, Tribunalul, a apreciat că lăsarea în libertate inculpatului, în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol pentru ordinea publică, pericol public care este real și actual continua cercetarea judecătorească, prin administrare de probatorii atât cele menționate în actul de sesizare cât și cele propuse, eventual de părți, și, pentru a nu se influența aceste probe,cu atât mai mult inculpatul a arătat că va da declarație după ce vot fi audiați martorii protejați. Tocmai pentru a nu exista posibilitate influențării acestora, inclusiv prin amenințare, instanța a considerat că inculpatul trebuie cercetat,în continuare, în stare de arest.
Apărătorul inculpatului a invocat că, în raport de data arestării, s-a depășit termenul rezonabil stabilit de
Instanța a reținut că, în ceea ce privește dispozițiile art.5 din, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia CEDO din 31 martie 1998).
Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).
Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).
Curtea Europeană a avut în vedere și"comportamentul acuzatului"cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare(decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței).
Aplicând aceste principii la speța de față, având în vedere complexitatea cauzei, dedusă din numărul mare al inculpaților cercetați penal și trimiși în judecată și numărul mare al părților vătămate, durata arestării preventive a inculpatului nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conformă și cu aceste dispoziții.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate, în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de 148 lit.b, e și Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, înregistrările convorbirilor telefonice, precum și celelalte probe administrate, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică și pe cale de consecință pentru menținerea măsurii arestului preventiv a recurentului-inculpat.
Față de toate considerentele menționate; având în vedere caracterul grav al faptelor comise, în cadrul unei asocieri infracționale, constituită în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, periculozitatea acestora, care rezidă și din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile descrise, impactul social pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului, instanța a constatat că în cauză nu au dispărut temeiurile arestării preventive a inculpatului astfel că în baza art. 300/2 coroborat cu art. 160 ind. cod pr. penală s-a menținut starea de arest a acestui inculpat.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul invocând netemeinicia acesteia.
Apărătorul ales al recurentului inculpat consideră că în mod greșit Tribunalul Bacăua constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora nu au dispărut, impunându-se menținerea detenției provizorii. În susținerea acestei opinii, inculpatul a arătat faptul că unele părți vătămate au fost audiate în faza judecății, neexistând astfel riscul ca inculpatul să împiedice aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate sau prin exercitarea unor presiuni asupra acestora. Sub un alt aspect, recurentul inculpat consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, daca ar fi judecat în stare de libertate, nemaifiind aplicabil în speță nici cazul de arestare prev. de art.148 lit Cpp art.
O altă critică adusă încheierii recurate, se referă la depășirea unei durate rezonabile a arestării preventive a inculpatului.
Pentru aceste motive recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului declarat,casarea hotărârii revocarea detenției provizorii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs constată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o corectă apreciere privind existența în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent, constatând că există atât indicii temeinice cât și probe că acesta a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în mod just Tribunalul a considerat că există indicii că inculpatul recurent a săvârșit infracțiunile de trafic de persoane și de minori, constituire și sprijinire a unui grup infracțional, prevăzute de art.12 și 13 din Legea 678/2001, respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Tribunalul a reținut în mod corect atât pericolul social al faptelor săvârșite (trafic de persoane și de minori, constituire și sprijinire a unui grup infracțional), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților recurenți (față de modul de săvârșire a faptelor - de mai multe persoane împreună; numărul persoanelor implicate în activitatea infracțională; numărul persoanelor vătămate; consecințele grave ale activității lor; lipsa garanțiilor că inculpații ar abandona comportamentul antisocial - starea de tensiune dintre inculpați și persoanele vătămate, creată și prin conduita inculpatului care constant săvârșirea faptelor).
În ceea ce privește depășirea unei durate rezonabile a arestării inculpatului,invocată de către apărătorul său ca motiv de recurs,Curtea în deplin acord cu opinia Tribunalului constatată că în prezenta cauză privarea de libertate a inculpatului nu a devenit excesivă.
Este adevărat că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, însă având în vedere gradul de complexitate al cauzei care este unul ridicat, dat fiind numărul infracțiunilor comise și numărul participanților implicați în materializarea lor, durata arestării preventive a inculpatului (1 an și 3 luni) nu a depășit limitele rezonabile impuse de art. 5 paragraf 3 din convenția Europeană a drepturilor Omului.
Pentru toate aceste considerente constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul recurentului inculpat de a fi pus în stare de libertate, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) proc.pen. instanța va respinge ca nefondate recursul declarate de acesta.
Va constata că inculpatul a avut de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. b proc.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva încheierii din data de 5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos-.
Constată că recurentul inculpat, a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 al.2 proc.pen. obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 9.11.2009, în prezența recurentului inculpat arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Arin Alexandru Mengoni, Bogdan Adrian Ioana
GREFIER,
Red.înch. -.
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
10.11.2009
Președinte:Arin Alexandru MengoniJudecători:Arin Alexandru Mengoni, Bogdan Adrian Ioana
