Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 68/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 68/
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 2: Marius Damian Mitea
Judecător - - -
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 597/2010 emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Recurentul inculpat având cuvântul arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și își menține recursul declarat in cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii Tribunalului Constanța, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. Apreciază că nu se justifică măsura arestării preventive în cauză întrucât inculpatul a avut o poziție sinceră, a recunoscut săvârșirea faptei, este beneficiar al prezumției de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei, și este foarte tânăr.
In subsidiar, solicită ca in baza art. 139 cod pr. penală, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură prev. de art. 145 cod pr. penală. Inculpatul este arestat de aproape 1 an de zile, astfel încât se poate constata că, durata măsurii arestării preventive a depășit un termen rezonabil.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său. Este arestat de aproape 1 an de zile, martorii nu l-au acuzat, iar părțile vătămate și-au retras plângerile.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Constanța, prin încheierea de ședință din 25 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul penal nr-, în baza art.3002Cod.proc.pen. rap. la art.160 alin.1 Cod.proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul - - fiul lui si născut la data de 21.05.1989- deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanta.
În baza art.3002Cod.proc.pen. rap. la art.160 alin.3 Cod.proc.pen. a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul fost trimis în judecată și cercetați pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 208 al.4 - 209 al.1 lit.e, g și i Cod pen, art. 208 al.1 - 209 al.1 lit.i Cod pen. art.20 rap. la art.208 al.1 - 209 al.1 lit.i Cod pen. art.86 al.1 din OUG 195/2002 republicată și art.89 al.1 din OUG 195/2002 republicată.
Prin încheierea nr. 14/11.02.2009 a Judecătoriei Constanțas -a dispus, în temeiul art.143 Cod.proc.pen. și art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen. arestarea preventivă a inculpatului.
S-a considerat că și la acest moment procesual există indicii temeinice din care, conform art.681Cod.proc.pen. rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul săvârșit faptele penale reținute, indicii care se regăsesc în probele administrate până în prezent. În cauză nu au intervenit elemente noi care să ducă la schimbarea situației de fapt avută în vedere până la acest moment.
De asemenea, în opinia instanței, subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.148 lit. f Cod.proc.pen. fiind întrunite cumulativ cele două cerințe ale acestuia.
Deși în cauză s-au efectuat acte de cercetare și s-a pronunțat deja o hotărâre, nedefinitivă, s-a apreciat că și la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol se analizează nu numai prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpaților, care se află la primul conflict cu legea penală, ci și în raport de gradul sporit de pericol social al infracțiunilor reținute, determinat de natura acestora, de împrejurările și modalitatea concretă în care se reține că a acționat inculpatul, de urmările produse, de lezarea valorilor sociale ocrotite de legiuitor, de rezonanța socială negativă a acestui gen de infracțiuni și de sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul colectivității prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Astfel, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și justificându-se privarea în continuare de libertate, instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a acestora, în raport și de dispozițiile art.136 Cod.proc.pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, motivele de recurs fiind expuse de către apărătorul inculpatului la termenul de judecată din data de 01.02.2010, cu ocazia dezbaterilor, și sunt cuprinse în practicaua acestei hotărâri, neimpunându-se reiterararea lor.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către inculpat nu este fondat, pentru următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 14 din data de 11.02.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Constanțaa dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o durată de 29 zile, începând din data de 11.02.2009, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev. de art. 208 al.4 - 209 al.1 lit.e, g și i Cod pen, art. 208 al.1 - 209 al.1 lit.i Cod pen. art.20 rap. la art.208 al.1 - 209 al.1 lit.i Cod pen. art.86 al.1 din OUG 195/2002 republicată și art.89 al.1 din OUG 195/2002 republicată.
S-a reținut în sarcina acestuia că în noaptea de 11/12 iunie 2008 prin folosirea cheilor adevărate inculpatul a sustras aututorismul marca nr. și fără a poseda permis de conducere a condus autoturismul pe drumurile publice pentru a se deplasa la B, iar în localitatea Maf ost implicat într-un accident rutier după care a abandonat autoturismul și a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
La data de 9.02.2009 prin forțarea ușii de acces a pătruns în omobilul în construcție de pe strda - din eforie Sud aparținând părții vătămate de unde aaî ncercat să sustragă conductori electrici din instalația aferentă imobilului.
În cursul aceleiași zile inculpatul a pătruns în imobilul aflat pe- din Sud de unde a sustras mai mulți conductori electrici din instalația electrică a imobilului aflat în construcție. inculpatul a încercat valorificarea cuprului rezultat din arderea conductorilor numitului.
S-a reținut incidența temeiului de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. a,f proc.pen. dat fiind că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și că este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din modalitatea în care se arată că ar fi fost săvârșită fapta, respectiv prin sustragerea de bunuri cu valoarea mare în patrimoniu părților vătămate.
La aprecierea gradului de pericol pentru ordinea publică instanța va reține și împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul fără a poseda permis d conducere periclitând siguranța rutieră.
Prin sentința penală nr. 1467/30.12.2009 Judecătoria Constanțaa hotărât:
În baza art.208 alin. 4 -209 alin.1, lit.e, g și i pen. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din 11/12.06.2008) condamnă inculpatul la o pedeapsa de 3(trei) ani închisoare.
În baza art.86 alin.1 din OUG.195/2002, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere (fapta din 12.06.2008) condamnă inculpatul la o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare.
În baza art.89 alin.1 din OUG.195/2002, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție(fapta din 12.06.2008) condamnă inculpatul la o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare.
În baza art.20 raportat la art.208 alin.1-209 alin.1, lit.i pen. pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat (fapta din 09.02.2009) condamnă inculpatul la o pedeapsă de 1(unu) an și 6(șase) luni închisoare.
În baza art.208 alin.1-209 alin.1, lit.i pen. pentru infracțiunea de furt calificat (fapta din 09.02.2009) condamnă inculpatul la o pedeapsă de 3(trei) ani închisoare.
În baza art.83 alin.1 pen. revocă suspendarea condiționată a executării privind pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1354/21.09.2007 a Judecătoriei Constanța ca și suspendarea condiționată a executării privind pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1710/17.12.2007 a Judecătoriei Constanța.
Constată că infracțiunile care formează obiectul condamnărilor aplicate prin sentința penală nr.1354/21.09.2007 a Judecătoriei Constanța și prin sentința penală nr.1710/17.12.2007 a Judecătoriei Constanța sunt concurente.
În baza art.83 pen. adaugă pedeapsa aplicată anterior de 8 luni închisoare la fiecare dintre cele cinci pedepse stabilite pentru infracțiunile care fac obiectul prezentei cauze, rezultând pedepsele de 3 ani și 8 luni închisoare, 2 ani și 8 luni închisoare, 2 ani și 8 luni închisoare, 2 ani și 2 luni închisoare și 3 ani și 8 luni închisoare.
În baza art.36 pen. art 33 lit.a și art.34 lit.b pen. contopește cele cinci pedepse de 3 ani și 8 luni închisoare, 2 ani și 8 luni închisoare, 2 ani și 8 luni închisoare, 2 ani și 2 luni închisoare și 3 ani și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare.
Pedeapsa va fi executată în regim de detenție, conform art.57 pen.
În baza art.71 pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și b pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art.88 pen. scade din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 07.02.2007-27.03.2007, de la 20.11.2007-18.12.2007, respectiv de la 10.02.2009 la zi.
În baza art.350 pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, și prin încheierea recurată, în baza art.3002Cod.proc.pen. rap. la art.160 alin.1 Cod.proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul și, în baza art.3002Cod.proc.pen. rap. la art.160 alin.3 Cod.proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul.
Criticile recurentului nu sunt întemeiate.
Curtea constată că în mod corect instanța de apel a apreciat că și la acest moment procesual există indicii temeinice din care, conform art.681Cod.proc.pen. rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul săvârșit faptele penale reținute, indicii care se regăsesc în probele administrate până în prezent; în cauză nu au intervenit elemente noi care să ducă la schimbarea situației de fapt avută în vedere până la acest moment.
De asemenea, subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.148 lit. f Cod.proc.pen. fiind întrunite cumulativ cele două cerințe ale acestuia.
Deși în cauză s-au efectuat acte de cercetare și s-a pronunțat deja o hotărâre, nedefinitivă, Curtea reține că și la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, acest pericol analizându-se nu numai prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală, ci și în raport de gradul sporit de pericol social al infracțiunilor reținute, determinat de natura acestora, de împrejurările și modalitatea concretă în care se reține că a acționat acesta, de urmările produse, de lezarea valorilor sociale ocrotite de legiuitor, de rezonanța socială negativă a acestui gen de infracțiuni și de sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul colectivității prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Referitor la persoana inculpatului, Curtea reține că acesta nu este la primul conflict cu legea penală și fără a putea fi considerate antecedente penale, condamnarea anterioară sau sancțiunile administrative aplicate în cauză, pot constitui pentru instanță indicii de perseverență infracțională.
În raport de cele expuse mai sus, apreciind că subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. 1.proc.pen. nejustificându-se înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă.
Nu se poate reține că a fost depășită durata rezonabilă a arestării preventive, având în vedere că în decurs de aprox. 1 an s-a finalizat urmărirea penală, s-a pronunțat o hotărâre de către instanța de fond iar în prezent dosarul se află pe rolul instanței de apel pentru soluționarea apelului formulat de către inculpat.
Curtea mai reține faptul că inculpatul a fost condamnat de către instanța de fond la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 8 luni, în regim de detenție, acesta fiind un aspect care se are în vedere la justificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului din perspectiva art. 5 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( cauza vs. Austria ).
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 25.01.2010 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosar nr-.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, Curtea va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conf. art.189 cod procedură penală, onorariul de 100 lei pentru avocat se va plăti din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din data de 25.01.2010 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosar nr-.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conf. art.189 cod procedură penală, onorariul de 100 lei pentru avocat se va plăti din fondurile
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
- -
GREFIER,
Jud.apel: /
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./01.02.2010
Președinte:Dan Iulian NăstaseJudecători:Dan Iulian Năstase, Marius Damian Mitea
