Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 67/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 67/
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Eleni
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații și - ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 598/2010 emisă de Baroul Constanța, și recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 615/2010 emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Recurentul inculpat având cuvântul arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii Tribunalului Constanța, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Apreciază că nu se justifică măsura arestării preventive în cauză întrucât inculpatul este beneficiar al prezumției de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei, el nu a recunoscut fapta și cu toate acestea a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare. Dacă inculpatul ar fi liber, acesta nu s-ar sustrage de la judecata apelului și ar putea produce probe cu care să dovedească nevinovăția.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere poziția procesuală a inculpatului, acesta nerecunoscând fapta în mod constant. Partea vătămată de altfel, nu face referiri că i-ar fi aplicat inculpatul vreo lovitură, motiv pentru care, apreciază că inculpatul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
In subsidiar, solicită ca in baza art. 139 cod pr. penală, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură prev. de art. 145 cod pr. penală.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate, a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură, și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este temeinică și legală, motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că este nevinovat și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Tribunalul Constanța, prin încheierea de ședință din 25 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul penal nr-, în baza art.3002rap.la art.160 alin.3 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților -- fiul lui și, născut la data de 11.nov.1977,- fiul lui și, născut la data de 21 mai 1983, - fiul lui și, născut la data de 21 mai 1981.
În baza art.139 Cpp, a respins cererile inculpaților, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondate.
Măsura s-a comunicat locului de deținere, pentru a fi adusă la cunoștința inculpaților.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Se constată că în cauză există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă, în continuare, pericol concret pentru ordinea publică, față de gravitatea faptelor deduse judecății și împrejurarea că inculpații, deși condamnați anterior pentru infracțiuni de aceeași natură, perseverează în comiterea de fapte ilicite. Prin urmare, se poate aprecia că și în prezent se mențin temeiurile care au determinat starea de arest preventiv, necesară, în faza procesuală a apelului, desfășurării normale a procesului penal, prevenirii de noi fapte penale și protejării ordinii publice.
Astfel, trimiterea în judecată a inculpaților, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.21lit. și c Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a și b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a și b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a și b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, are ca obiect săvârșirea de fapte îndreptate împotriva patrimoniului, săvârșite prin violență, constând în deposedarea a două părți vătămate de bijuterii și sume de bani, prin folosirea de arme și amenințări, pe timp de zi sau de noapte.
Procedând la efectuarea verificărilor periodice impuse de art.3002Cod de procedură penală și fără a încălca prezumția de nevinovăție, tribunalul apreciază că față de circumstanțele reale ale faptei, de cele personale ale inculpaților (fără ocupație și loc de muncă stabil, cunoscuți cu antecedente penale, ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii pentru comiterea de infracțiuni de tâlhărie) și față de reacția negativă a opiniei publice la săvârșirea unor fapte, măsura arestării preventive este în continuare cea mai adecvată bunei desfășurări a procesului penal.
Chiar dacă judecata în fața primei instanțe este finalizată, în favoarea inculpaților nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea lor in libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, față de caracterul necesar al măsurii, menită a proteja principalele valori ocrotite de legea penală, precum și față de caracterul proporțional al acesteia, în raport cu gravitatea acuzației penale și scopul urmărit.
Necesitatea măsurii arestării decurge din existența, în continuare, a pericolului de repetare a unor fapte similare celor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, ceea ce face insuficiente alte măsuri restrictive de drepturi, față de circumstanțele cauzei sau perseverența infracțională a inculpaților, elemente care impun menținerea stării de detenție, a cărei durată este una rezonabilă.
Din această ultimă perspectivă, se constată că organul de urmărire penală a depus diligențe pentru a asigura desfășurarea urmăririi penale cu celeritate, iar judecata în primă instanță a avut loc într-un termen optim, astfel că respectarea principiului operativității nu poate produce efecte în favoarea inculpaților, în condițiile în care interesul general prevalează asupra regulii respectării libertății individuale, fără a afecta în nici un mod prezumția de nevinovăție.
În altă ordine de idei, independent de incidența temeiului prevăzut de art.148 lit.f Cod de procedură penală, tribunalul constată că, în raport de pronunțarea soluției de condamnare, în cauză se confirmă indiciile temeinice inițiale, definite ca motive verosimile ale comiterii infracțiunilor de tâlhărie pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în accepțiunea dispozițiilor art.143 alin.1 în referire la art.681Cod de procedură penală și art.5 paragraf 1 lit.c) din, din datele existente în cauză, respectiv materialul probator administrat în faza de urmărire penală și faza cercetării judecătorești rezultând presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile de care sunt bănuiți.
Concluzionând, întrucât în cauză rămâne incident cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod de procedură penală, deoarece inculpații sunt judecați în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.136 alin.6, iar prin lăsarea în libertate a acestora s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, tribunalul va face aplicarea art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod de procedură penală.
Ca urmare, dată fiind gravitatea deosebită a faptelor comise, durata rezonabilă a privării de libertate (inculpații fiind arestați preventiv începând cu data de 30.08.2009) și soluția de condamnare adoptată în primă instanță, tribunalul, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod de procedură penală, va menține măsura arestării preventive, față de întrunirea condițiilor prevăzute de art.143 și art.148 lit.f Cod de procedură penală.
Totodată, în baza art.139 Cod de procedură penală, va respinge cererea inculpaților, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată, întrucât temeiurile ințiale nu au suferit modificări și nici nu au încetat să mai subziste.
Din acest punct de vedere, deși în favoarea inculpaților operează prezumția de nevinovăție, această garanție procesuală nu se opune unei măsuri privative de libertate, ceea ce face ca arestarea preventivă să fi fost menținută în condiții de legalitate, cu respectarea temeiurilor de drept invocate și în condiții de deplină concordanță cu prevederile ce reglementează limitarea libertății persoanei, în cazuri de excepție.
În termen legal, împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, in sensul că in mod nelegal, prima instanță a apreciat că subzistă temeiurile reținute cu ocazia arestării preventive, apreciind că acestea s-au modificat și nu mai impun privarea in continuare de libertate a inculpaților.
Verificând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, curtea consideră recursurile ca nefondate.
Astfel, se constată că, instanța de apel a apreciat în mod just în raport de gravitatea acuzațiilor formulate, de nivelul pedepselor aplicate prin sentința primei instanțe, de starea de recidivă reținută în hotărârea pronunțată de Judecătoria Constanța, că temeiurile arestării preventive nu s-au modificat și impun privarea în continuare de libertate, în timpul apelului, a inculpaților, în scopul bunei judecăți a acestei căi de atac cu care este investită.
Ca atare, întrucât încheierea recurată este legală și temeinică, curtea va respinge ca nefondate recursurile de față cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 192 și 189 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și - ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 189 alin 2 cod procedură penală;
Dispune plata din fond a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, av. și av., în sumă de câte 100 lei.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod procedură penală:
Obligă pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în suma de câte 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud.apel: /
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./01.02.2010
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Viorica Lungu, Eleni
