Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 696/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.696/R/2009
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale din data de 3 noiembrie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpata fiind trimisă în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev.de art.174, 175 alin.1 lit.c pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpata arată că-și susține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatei, pe motiv că nu există probe la dosar din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Măsura arestării este o măsură de excepție, regula fiind judecarea în libertate. Cu onorar avocațial din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Raportat la modalitatea de comitere a faptei, apreciază că în mod corect prima instanță a menținut starea de arest a inculpatei. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, pe motiv că are o stare de sănătate precară și are alți 3 copii minori, de care nu are cine să se ocupe iar în prezent aceștia locuiesc cu cumnata ei.
CURTEA
Prin încheierea penală din 3 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpata prin apărător.
În temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3001Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatei (CNP -, fiica lui și, născută la 24.11.1978 în de, județul M, domiciliată în de, nr. 506, județul M, arestată preventiv și aflată în Penitenciarul Gherla ), trimisă în judecată prin rechizitoriul din 31 august 2009 întocmit în dosarul nr. 340/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin rechizitoriul întocmit la data de 31 august 2009 în dosarul nr. 340/P/2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei cercetată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal.
La Tribunalul Maramureșs -a format dosarul nr- fiind fixat primul termen de judecată pentru data de 03.11.2009.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatei, în temeiul art. 3001.pr.pen. și art. 160 ind. b pr.pen. tribunalul a constatat următoarele:
Prin încheierea penală nr. 381 din 31.07.2009 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe timp de 29 zile, cu începere de la 31 iulie 2009 până la 28 august 2009 inclusiv în temeiul art. 148 lit. f pr.pen. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal.
În considerentele încheierii s-a reținut faptul că, în speță, din ansamblul probator administrat în cauză până la acel moment rezulta existența unor indicii care să justifice presupunerea că în data de 14.07.2009 după ce și-a ascund sarcina, a născut la locuința sa, neasistată de personal medical de specialitate, un copil de sex feminin, pe care ulterior l-a aruncat în WC-ul locuinței, unde acesta a decedat. Inculpata a avut o poziție de nerecunoaștere, însă s-a reținut că la dosar există procesul verbal de cercetare la fața locului, concluziile medicului legist din cadrul SML B M, precum și declarația martorei Cusco, acte din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi comis fapta pentru care este cercetată.
În raport de aceste probe, tribunalul a apreciat că, în speță, există suficiente indicii care să îndrituiască instanța să presupună că inculpata a comis fapta în modalitatea mai descrisă și să considere că sunt astfel îndeplinite cerințele prev. de art.143 pr.pen.
Întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cu privire la care inculpata este cercetată este închisoare mai M de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică (acesta rezultă din natura și gravitatea infracțiunii pe care se prezumă că a omis-o, din modalitatea de comitere a acesteia) instanța a considerat că este necesară luarea față de acesta a măsurii arestării preventive, în temeiul art.148 lit.f pr.pen.
Cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive la primirea dosarului, tribunalul a constatat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei subzistă și în prezent (art.148 lit.f Cod procedură penală) și se impune în continuare privarea de libertate a acesteia, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestată preventiv este închisoare mai M de 4 ani, iar raportat la natura și la gravitatea faptei pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării a inculpatei la termenul de judecată din 03.11.2009, în temeiul art. 160 raportat la art. 3002Cod procedură penală instanța a constatat că această măsură a fost luată cu respectarea tuturor cerințelor legale.
Având în vedere că și la acest moment subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat că se justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpatei și în consecință, a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpată prin apărător.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata cu motivarea că nu există probe la dosar din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică iar măsura arestării este o măsură de excepție, regula fiind judecarea în stare de libertate. De asemenea arată că are o stare de sănătate precară și are alți 3 copii minori, de care nu are cine să se ocupe iar în prezent aceștia locuiesc cu cumnata ei.
Ca atare se solicită că admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatei.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Maramureș,rezultă că inculpata a fost trimisă in judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal luându-se față de aceasta încă din cursul urmăririi penale măsura arestării.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuită inculpata, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatei, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte.
S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatei fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatei se impune în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acesteia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acesteia în libertate.
Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatei-respectiv starea de sănătate și situația familială a acesteia vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345.
C.P.P.Ca atare, Curtea în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de recursul declarat inculpata (fiica lui și născută la 24 noiembrie 1978) in prezent arestată și deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 3 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art.189. Cp.p. va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 va C.P.P. obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat inculpata (fiica lui și născută la 24 noiembrie 1978) in prezent arestată și deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei Ioana Cristina
