Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 7/
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Milan Danilov
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpații, G, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales, inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat ales, inculpații -recurenți, G, și Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocatul ales, pentru inculpatu-recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii și continuarea procesului cu inculpatul în stare de libertate. Consideră că nu este vorba de un grup organizat, întrucât nu a fost clar determinat cine a condus grupul și nu mai există pericolul social al faptei fiind vorba de infracțiuni cu un prejudiciu mic. Totodată, consideră că nu se știe exact ce infracțiune a comis inculpatul, iar afirmația că ar fi falsificat acte nu este susținută cu probe. Arată că inculpatul nu este traficant de dropguri și nici inițiatorul vreunei infracțiuni, iar măsura înlocuirii arestării preventive cu cea de a nu părăsi localitatea este suficientă pentru a duce la continuarea procesului penal.
Avocat ales pentru inculpatu-recurent susține recursul declarat de inculpat, făcând trimitere la ordonanța din vol. I pag. 14, ordonanță care suscită unele discuții. Ordonanța de punere în mișcare a urmăririi penale are la antet pe procuror, deși este semnată de procuror, considerând-o nulă, măsura arestării de asemenea, fiind lovită de nulitate. iar în măsura în care ordonanța este nulă, măsura arestării nu subzistă și prin urmare solicită casarea încheierii și continuarea cercetărilor cu inculpatul în libertate.
Avocat din oficiu, pentru inculpații, G, și, solicită casarea încheierii, admiterea recursurilor formulate și rejudecând să se dispună punerea în libertate a inculpaților, iar în subsidiar solicită ca măsura arestării preventive să fie înlocuită cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Procurorul arată că măsura Tribunalului Timiș este justificată, avându-se în vedere natura faptelor săvârșite, numărul mare de infracțiuni, numărul mare de părți vătămate, periclitarea gravă adusă siguranței de creditare și solicită respingerea recursurilor.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că nu constituie un pericol social, iar prejudiciul nu a fost individualizat. Mai arată că la ultima prelungire nu a fost reprezentat de apărător din oficiu sau de avocat ales. Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării cu cea de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul din oficiu.
Inculpatul-recurent G, având ultimnul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că singurul lucru pentru care este învinuit este eliberarea a două adeverințe la două persoane care lucrau în incinta societății și care nu i-au dat bani sau alte foloase. Referitor la gradul de pericol social, arată că nu reprezintă un pericol pentru societate, fiind căsătorit, având un copil minor și nu are antecedente penale. Solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 C.P.P. s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpații, G, și s-a menținut starea de arest a inculpaților, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 30 de zile, respectiv data de 09.02.2008.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145.C.P.P. au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații, G și, prin apărători.
A fost respinsă ca neîntemeiată, excepția nulității absolute a sesizării instanțșei invocată de apărătorl ales al inculpatului, în temeiul art. 197 alin. 2.C.P.P. raportat la art. 263 alin. 2.
C.P.P.A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția nulității absolute invocate de apărătorul ales al inculpatului, în temeiul art. 197 alin. 2.C.P.P. raportat la art. 11 din Legea nr. 39/2003.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a apreciat că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au intervenit elemente noi de natura a justifica punerea în libertate a inculpaților.
Astfel, față de numărul mare de participanți la activitatea infracțională desfășurată, de întinderea prejudiciului produs, față de natura faptelor, acestea fiind infracțiuni economice cu consecințe asupra unui număr mare de părți vătămate și cu implicații asupra siguranței desfășurării operațiunilor de creditare, prima instanță a apreciat să se menține pericolul pentru ordinea publică și necesitatea judecării inculpaților în stare de arest preventiv pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente au fost respinse cererea formulată de inculpatul, prin apărător ales, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, cererea formulată de inculpatul, prin apărător ales, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, precum și cererea formulată de inculpații G, și, prin apărător desemnat din oficiu, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În consecință s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, G, și urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 09.02.2008.
Împotriva încheierii penale de ședință din data de 12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, au declarat recurs, în termen legal, inculpații, G, și, recursurile fiind înregistrate la Curtea de Apel Timișoara în data de 09.01.2008.
Recursurile nu au fost motivate în scris, ci oral conform art. 38510alin. 3.C.P.P. acestea fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar, cu atât mai mult cu cât încă nu s-a început cercetarea judecătorească. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpaților).
Referitor la susținerea apărătorului inculpatului privind viciile ordonanței de punere în mișcare a urmăririi penale față de acest inculpat, în mod corect prima instanță a constatat că este vorba de o eroare materială, astfel că legalitatea măsurii arestării preventive nu este înlăturată. În acest sens, trebuie reținute și dispozițiile art. 203.C.P.P. în condițiile speței fiind îndeplinită condiția menționării numelui, prenumelui și semnăturii celui care a întocmit ordonanța.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate. În acest sens, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceasta implică activitatea mai multor persoane, că faptele aduc atingere nu numai patrimoniului, ci și încrederii în realitatea documentelor și activității de creditare a populației de către instituțiile bancare, cu impact social deosebit prin aceea că pot afecta și restul populației prin mărirea condițiilor (sub aspectul documentelor necesare) de obținere a unui împrumut. Totodată, lăsarea în libertate a inculpaților nu ar face altceva decât să sporească acest sentiment de nesiguranță și să conducă la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă din partea societății conduc la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Asemenea fapte, impun obligația statului de a lua toate măsurile necesare și rezonabile pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului. Aceste considerații se impun a fi reținute de instanța de recurs și la conturarea pericolului concret pentru ordinea publică reglementat de art. 148 lit. f
C.P.P.Este adevărat că, în principiu, măsurile preventive trebuie să aibă în vedere situația individuală a fiecărui inculpat; însă, în cauză, nu se poate omite că aceștia au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003; că pericolul concret pentru ordinea publică este cu atât mai mare cu cât activitatea cu privire la care există presupunerea rezonabilă este una organizată, de amploare, implicând un număr mare de inculpați și părți vătămate, precum și un prejudiciu ridicat; neputându-se face abstracție de imaginea și consecințele activității globale a acestora și reține numai conduita individuală detașată de context.
În ce privește cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea formulate de către inculpați, în mod corect prima instanță le-a apreciat ca nefondate în raport cu pericolul concret existent pentru ordinea publică. Mai mult, acestea măsuri nu oferă la această dată garații suficiente pentru desfășurarea procesului penal câtă vreme nici măcar nu s-a procedat încă la audierea inculpaților de către instanța de judecată.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursurile declarate de inculpații, G, și împotriva încheierii penale de ședință din data de 12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge recursurile declarate de inculpații, G, și împotriva încheierii de ședință din data de 12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- ca nefondate.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpații, G, și și obligă pe acești inculpați la plata sumei de 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpații și la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 100 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
11 Ianuarie 2008
Red. LB
Tehnored.CU - 11.01.2008
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Laura Bogdan, Milan Danilov
