Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 6/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 6/
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Milan Danilov
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul-recurent
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent G, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul recurent solicită acordarea unui termen pentru a se prezenta apărătorul ales, arătând că acesta a renunțat la contractul avut cu clientul său, însă inculpatul dorește a încheia un nou angajament.
Față de situația în car să găsește inculpatul, respectiv relația contractuală cu avocatul ales care a renunțat la contractul cu clientul său, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat din oficiu, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului.
Procurorul arată că încheierea Tribunalului Timiș este temeinică și legală, pentru finalizarea urmăririi penale fiind necesar timp și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul-recurent depune un memoriu și solicită cercetarea sa în stare de libertate pentru a-și definitiva problemele financiare din firma la care este acționar.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 184/CC/21-12-2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. în baza art. 23 alin 5 din Constituție raportat la art. 155 - art. 159.C.P.P. a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului G formulată de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului G pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 04.01.2008 până la data de 02.02.2008 inclusiv.
În baza art. 139 alin. 1 Cod pr.pen. raportat la art. 145 Cod pr.pen. și art. 1451Cod pr.pen. a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă de interdicție de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a apreciat că temeiurile în baza cărora a fost luată măsura arestării preventive subzistă și în prezent, avându-se în vedere gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul care, în perioada 2005 - 2007, singur sau împreună cu alte persoane, a înșelat o serie de societăți comerciale, prejudiciul cauzat acestor societăți, respectiv suma de -,15 lei, numărul mare al părților vătămate al căror interes patrimonial a fost lezat, modalitățile în care au fost comise faptele, care evidențiază o periculozitate mare a inculpatului, chiar dacă infracțiunile reținute în sarcina sa nu sunt infracțiuni de violență.
De asemenea, s-a considerat că este necesară prelungirea măsurii privative de libertate față de interesul de a se efectua cercetări în ce privește celelalte acte materiale descoperite ulterior arestării, administrării de probe în favoarea inculpatului și alte acte procedurale în vederea finalizării urmăririi penale.
Împotriva încheierii nr. 184/CC/21.12. 2007 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, inculpatul G, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 08.01.2008.
În motivarea recursului, inculpatul a susținut că nu este vinovat de comiterea faptelor imputate, solicitând a fi judecat în stare de libertate pentru a putea continua tratamentul medical, a încerca să rezolve problemele societății sale SC "" SRL, și a învederat că are copii minori.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 155 - 159.C.P.P. art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs constată că potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate". În acest context, sub aspectul temeiurilor inițiale care au condus la privarea de liberate a inculpatului în mod corect s-a reținut că raportat la materialul de urmărire penală acestea subzistă în continuare, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa de organul de urmărire penală. În acest sens, se constată că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 215 alin. 1,2,3, 4 și 5.Cod Penal și art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a constând Cod Penal în aceea că în perioada 2005 - 2007, singur sau împreună cu alți făptuitori, prin folosirea de instrumente de plată fără acoperire în conturile bancare de disponibil bănesc, precum și de documente false, a înșelat peste 36 societăți comerciale. În ce privește apărarea inculpatului G în sensul lipsei elementelor privind săvârșirea infracțiunii trebuie reținut că, potrivit dispozițiilor art. 681.și C.P.P. art. 139.C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face însă aprecieri cu valoare de certitudine în acest stadiu procesual.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului se arată și că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (cauzele Labita Italia,Neumeister Austria,Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează încă în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate. În acest sens, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea au vizat un număr mare de părți vătămate, extinsă ca arie teritorială și prejudiciu, o activitate de amploare, care aduce atingere nu numai patrimoniului, ci și încrederii și securității circuitului juridic al bunurilor și raporturilor comerciale, cu impact social deosebit. Asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare, și impun obligația statului de a lua toate măsurile necesare pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului. Aceste considerații sunt reținute de instanța de recurs și la conturarea pericolului concret pentru ordinea publică reglementat de art. 148 lit. f și C.P.P. cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Pe de altă parte, în condițiile unui probatoriu complex, a unui număr mare de persoane vătămate, nu se poate reține că nu s-au depus diligențele necesare și suficiente pentru efectuarea procedurilor în termen rezonabil; mai mult acestea impunând în continuarea prelungirea stării de arest pentru administrarea în bune condiții a probatoriului și stabilirea adevărului.
În ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, invocate în motivele de recurs, aspectele de ordin familial, acestea se analizează prin raportare la pericolul concret pentru ordinea publică, fiind necesar a se vedea în ce măsură pot conduce la înlăturarea sau diminuarea acestuia, pentru a nu se depăși justul echilibru dintre măsura dispusă și scopul acesteia. În condițiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, lăsarea în libertate a inculpatului determină starea de pericol concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în rândul societății civile; precum și în condițiile în care situația familială nu au preîntâmpinat conduita ilicită cu privire la care există indiciile de comitere, se apreciază că circumstanțele personale nu sunt în măsură a înlătura necesitatea prelungiri stării de arest.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii nr. 184/CC/21.12. 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, împotriva încheierii nr. 184/21.XII.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat să plătească statului 100 lei în care se include și 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red. LB
Tehnored.CU - 11.01.2008
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Laura Bogdan, Milan Danilov
