Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 7/MF/
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " menținere arest preventiv" promovat de inculpatul recurent, fiul lui și, năcut la data de 30 august 1962, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, împotriva încheierii de ședință din data de 13 ianuarie 2009 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de apărătorii aleși și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Avocat depune la dosar, în xerocopie, pe numele inculpatului două citații ( dosar nr-- divorț cu minori - și dosar nr- - partaj judiciar ieșire din indiviziune -).
Nemaifiind de formulat alte cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului promovat de inculpatul recurent.
Avocat, pentru inculpatul recurent, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii atacată și, rejudecând cauza să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate.
Susține apărarea că deși i se impută inculpatului că ar fi săvârșit în concurs fapte grave, până în acest moment nu s-a demonstrat că ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. În afară de declarația părții vătămate, respectiv declarația dată în cursul urmăririi penale și declarația dată în fața instanței de judecată, declarații în care există nu contradicții ci, adevărate " minciunele" alte probe nu există. Nu se poate reține de către instanță că inculpatul ar fi chemat-o pe victimă la Penitenciar pentru aod etermina să-și schimbe declarația în condițiile în care aceasta a fost însoțită de mama sa, ulterior a mers singură la Penitenciar, ce au discutat știu doar cei doi.
De aici și până a se susține că acest om care până la momentul la care s-a luat această măsură a fost un om cu frică de dumnezeu, a crescut acest copil cu foarte mare grijă în condițiile în care nu era copilul lui, aceasta fiind adoptată, nu crede că va conduce instanța la concluzia în ce ar consta pericolul concret. Inculpatul susține că plângerea făcută de și fiica sa nu este decât un șantaj pentru a-l determina să-i dea cât mai mulți bani, partea vătămată fiind obișnuită numai cu haine de firmă.
Solicită a se observa că partea vătămată spune că pentru a-și proba pretinsele fapte de viol și incest ale tatălui adoptiv a făcut mai întâi înregistrări cu un telefon mobil, înregistrări pe care apărătorul susține că le-a vizionat de mai multe ori și par extrem de ciudate. A doua înregistrare cu acea cameră video din dotarea familiei,în condițiile în care puștoaica vine și-l provoacă pe inculpat la întreținerea unui act sexual. Aici apar neconcordanțe între declarația dată de și declarația Crinei. Martorul declară că a plecat împreună cu partea vătămată care avea asupra sa camera de filmat și s-au deplasat împreună la un prieten ( ) pentru a trece pe CD înregistrările de pe camera de filmat. a înregistrat pe un SD acele înregistrări, CD-ul fiindu-i înmânat părții vătămate. Acest SD pe care susține că îl deține, nu știm ce conține pentru că nu a fost pus nici la dispoziția organelor de anchetă și probabil nu va fi pus nici la dispoziția instanței pentru că nu are interes.
Se întreabă apărarea ce anume din acest dosar ar putea conduce pe magistrați la ideea că acest recurs nu este admisibil și că trebuie să stea arestat.
Inculpatul a muncit toată viața, a crescut acest copil căruia i- oferit poate mai mult decât ar fi meritat și ca drept răsplată a ajuns în arest.
Solicită instanței a-i da posibilitate acestui om să fie judecat în stare de libertate pentru a veni în fața judecătorului de la tribunal să dea o declarație în stare de libertate.
Avocat, având cuvântul, pentru același inculpat, se raliază concluziilor puse de colegul său.
Susține apărarea că totul este o înscenare. Dacă lucrurile s-ar fi petrecut așa cum susține partea vătămată, aceasta nu trebuia să facă acele înregistrări atât cu telefonul cât și cu camera, trebuia să meargă direct la poliție să declare cele întâmplate. Un om întreg la cap nu i-ar fi trecut prin cap să facă așa ceva. Este clar că așa zisa victimă care era conciliată de unchiul său cu care urma să plece în Italia, a pus totul la cale.În tot acest dosar există o mare umbră de îndoială asupra tuturor probelor.
Reiterează cererea de admitere a recursului, casarea încheierii atacată și, rejudecând cauza să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că prin încheierea recurată instanța de fond nu s-a pronunțat asupra vinovăției inculpatului, motiv pentru care nu va insista nicicum asupra elementelor de probatorii care pot fi analizate de către instanța de fond într-un cu totul alt moment procesual. Susține procurorul că de la începutul urmăririi penale și până în acest moment, inculpatul a invocat în apărare, respectiv că mobilul pe care l-a avut partea vătămată, în a-l denunța, această variantă este cel puțin halucinantă pentru că este greu de crezut că un copil la vârsta părții vătămate ar fi putut crea un scenariu aproape diabolic în care să pretindă că pe o perioadă îndelungată de timp, părintele său adoptiv a întreținut relații sexuale cu ea, să-l înregistreze În mod cert partea vătămată ar fi găsit o altă cale de a face rost de bani dacă într- adevăr, ar fi avut nevoie. Singurul aspect care poate fi discutat în acest moment este acela al pericolului concret pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în stare de libertate și că raportat la faptele pretins a fi comise de inculpat, incest și viol, nimeni nu poate susține că lăsarea în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Susține procurorul că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri preventive.
Pune concluzii de respingere a recursului, încheierea atacată fiind legală și temeinică.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorii aleși. Susține că nu se face vinovat de faptele pentru care este incriminat, totul este o înscenare și solicită instanței de a-i da posibilitatea de a fi judecat în stare de libertate pentru a putea să-și probeze nevinovăția.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare și în deliberare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin încheierea de ședință din 13.01.2009 a Tribunalului Iași, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură ce urmează a fi verificată dar nu mai târziu de 60 zile.
Tribunalul a reținut că de la momentul arestării preventive a inculpatului nu au apărut elemente de natură a modifica temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, că acestea subzistă, că dat fiind susținerile părții vătămate cu privire la încercarea inculpatului de aod etermina să-și schimbe declarațiile date, cerințele menținerii stării de arest subzistă.
În termen, încheierea a fost recurată de inculpat că lăsarea lui în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că nu a încercat să o determine pe victimă să-și schimbe declarațiile, că până la momentul luării măsurii arestării preventive a avut o conduită corectă.
Celelalte motive invocate de recurent sunt în legătură cu fondul cauzei, fiind o analiză a probelor care s-au administrat până la acest moment.
Recursul formulat nu este fondat.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive și s-a dispus trimiterea în judecată pentru existența de probe și indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor de viol și incest, fapte pedepsite de lege cu închisoare mai mare de patru ani.
Față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, existența unor date din care rezultă că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, de pericolul concret pe care îl prezintă inculpatul prin lăsarea lui în libertate, pericol dat de natura faptei, menținerea stării de arest este legală și temeinică.
Aspectele care privesc conduita generală a inculpatului, comportarea victimei anterior săvârșirii faptelor și în timpul consumării acestora, neconcordanța între unele probe, în măsura în care există, sunt legate de modul de soluționare a fondului cauzei.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile articolului 192 al. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 13.01.2009, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.01.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Dan Anton, Claudia Susanu
