Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 70/2010. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. -

DECIZIA PENALĂ NR.70/R/2010

Ședința publică din 02 februarie 2010

Complet de judecată format din:

PREȘEDINTE: Rus Claudia

JUDECĂTOR 2: Popovici Corina

JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela

Grefier: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.

S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și -, născut la 15 septembrie 1988, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr. 11/A din 21 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform art.160/b Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.736 din 01 februarie 2010, emisă din oficiu de Baroul Bihor.

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:

Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.

Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii atacate în sensul revocării măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, deoarece nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului.

Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, a se menține ca legală și temeinică încheierea recurată, întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită a fi pus în libertate.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 11/A din 21 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mares -a admis sesizarea din oficiu și în consecință:

În baza art.300 ind.2 Cod procedură penală raportat la art.160 indice b alin.1 și 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și în consecință s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 15.09.1988 în S M, CNP -, domiciliat în S M, str. -,.4,.33, jud. S, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, condamnat prin sentința penală nr.1344/23 decembrie 2009 pronunțată de către Judecătoria Satu Mare.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art.189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției și a Libertăților în contul Baroului SMa sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, av., conform delegației nr. 111/2010.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Mare, a termenul de judecată fixat la 21 ianuarie 2010, luat în discuție menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev.și ped.de art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.85 Cod penal, și furt calificat, faptă prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. Cod penal, cu aplicarea art.85 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea și condamnat prin sentința penală nr. 1344 din 23 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr- la o pedeapsă rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, pricina fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, fiind fixat termen de judecată la data de 04 februarie 2010, aspect care a fost adusă la cunoștința inculpatului.

În cauză, inculpatul fiind în stare de arest preventiv, conform prev.art.300 ind.2 Cod de procedură penală, Tribunalul Satu Marea pus în discuție la termenul din 21 ianuarie 2010, soluționarea sesizării din oficiu privind verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive și menținerea stării de arest preventiv în apel.

Tribunalul Satu Mare, analizând sesizarea, a constatat că, împrejurările rezultate din coroborarea probelor, au generat suficiente indicii de natura celor prevăzute în art.143 Cod de procedură penală, în privința faptelor de care inculpatul este acuzat, iar celelalte elemente referitoare la natura faptelor ce fac obiectul acuzării, modul de operare, gravitatea concreta a acestora, posibilitățile probatorii, complinesc cadrul legal ce confirmă legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.

Instanța de fond, a dispus condamnarea inculpatului și în baza art. 350 Cod de procedură penală, a menținut starea de arest a acestuia.

Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea arestului preventiv, Tribunalul Satu Marea constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Prin urmare, sesizarea din oficiu în baza dispozițiilor legale aplicabile în cauză, a fost admisă, instanța reținând că se mențin în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpat, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit.f Cod de procedură penală, respectiv inculpatul este învinuit că a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În consecință, Tribunalul Satu Marea procedat la menținerea măsurii arestului preventiv în cursul judecății în apel, conform disp.art.300 ind.2 raportat la art.160 ind.b alin.3 Cod de procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând, prin intermediul apărătorului său, admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii atacate în sensul revocării măsurii arestării preventive deoarece nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.

Examinând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.1 și 3 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.

Astfel, în mod corect, instanța de apel a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece temeiul care a stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă - art.148 lit.f Cod procedură penală.

Conform art.148 lit.f Cod procedură penală, orice inculpat poate fi arestat preventiv când a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În speță, cele 2 condiții sunt întrunite în mod cumulativ, deoarece inculpatul este învinuit de săvârșirea unor infracțiuni grave, respectiv 3 infracțiuni de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e,g Cod penal, cu aplicarea art. 85 Cod penal, și două infracțiuni de violare de domiciliu prev. și ped. de art.192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 85 Cod penal, constând în aceea că la data de 08.10.2008, orele 23,00, inculpatul a pătruns fără drept, prin escaladarea gardului, în curtea părții vătămate, aflată pe-, S M, jud. S

În noaptea de 17/18.04.2009, la aproximativ orele 01,40, inculpatul a pătruns în imobilul situat pe- din municipiul S M, aparținând părții vătămate, cu scopul de a sustrage bunuri.

În aceeași noapte, de 17/18.04.2009, după sustragerea telefoanelor mobile din mobilul situat pe- din mun. S M, inculpatul s-a deplasat în parcul din, unde a observat că cele trei telefoane sustrase sunt fără valoare și nu va reuși să le comercializeze.

Pentru acest motiv, a luat decizia de a reveni la locuința de unde le-a sustras, cu scopul declarat de a le restitui.

S-a deplasat din nou pe str. - -, unde, încurcând imobilele, a încercat să pătrundă în curtea imobilului de la nr. 56 aparținând părții vătămate. curții era asigurată cu un lanț pe care inculpatul l-a desfăcut, a pătruns în curte și apoi în casă, găsind ușa de la intrare deschisă.

Intrând într-o încăpere de la parter, a fost auzit de partea vătămată, care s-a trezit din somn și a încercat să-l prindă pe inculpat, însă nu a reușit.

Inculpatul a ieșit în fugă din imobil, abandonând cele trei telefoane mobile sustrase, în aceeași noapte pe str. - -, unde au fost găsite de partea vătămată și predate lucrătorilor de poliție.

În noaptea de 20.06.2009, la orele 00,30, inculpatul, în timp ce se afla în din municipiul S M, în fața hotelului "" l-a acostat partea vătămată, cerându-i bani, sub pretextul că este ziua sa de naștere.

Partea vătămată, însoțit de martorul, a refuzat să-i dea bani inculpatului care devenise din ce în ce mai insistent. In timpul discuțiilor dintre cei trei, partea vătămată și-a scăpat pe jos telefonul mobil Marca "NOKIA 6500 ", pe care inculpatul l-a ridicat și a fugit.

În noaptea de 24/25.07.2009 inculpatul, aflându-se în zona "Gradinei Romei", respectiv pe str. - din mun. S M, a acostat partea vătămată care era însoțit de martorul, cerându-i o țigară. După ce partea vătămată i-a oferit o țigară, inculpatul i-a cerut suma de 1 leu, fiind refuzat de partea vătămată, moment în care inculpatul, profitând de neatenția acestuia, i-a sustras din buzunarul pantalonului portmoneul din care a scos suma de 194 lei, iar portmoneul l-a restituit, părăsind ulterior locul, moment surprins de martorii,. și.

Partea vătămată a anunțat imediat organele de poliție care l-au depistat imediat pe inculpat, având ascunsă asupra sa suma sustrasă.

De menționat că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, perseverența inculpatului în comiterea unor astfel de fapte.

Pe de altă parte, măsura dispusă de instanță corespunde exigențelor art.5 paragraf 1 lit.c din CEDO ratificată de România prin 30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În speță, au fost respectate și prevederile art.5 paragraf 3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpatului este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest a inculpatului.

Ca urmare, în baza art.385/15 pct.l lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de către inculpatul împotriva încheierii penale din 21 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o va menține în întregime.

Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 lei RON, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, conform delegației nr.736/2010, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.38515punctul 1 litera b Cod procedură penală,

RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la 15 septembrie 1988, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr. 11/A din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr.736/ 01.02.2010, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi 02 februarie 2010.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

- - - - - - - -

decizie - /08.02.2010,

Judecători apel- M -

- 3 ex./08.02.2010,

Președinte:Rus Claudia
Judecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Condrovici Adela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 70/2010. Curtea de Apel Oradea