Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 701/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 701/R/2008
Ședința publică din 25 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș Președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
-
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul formulată de către inculpatul, deținut în Arestul IPJ, împotriva încheierii penale fără număr din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalitatății și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat N din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prelabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului arată că înțelege să critice încheierea pronunțată de Tribunalul Cluj sub aspectul temeiniciei. S-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat avându-se în vedere cazul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. respectiv pedeapsa mai mare de 4 ani și pericolul concret pentru ordinea publică care ar constat în trei aspecte principale și anume reacția negativă a opiniei publice față de lăsarea în libertate a inculpatului, rezonanța negativă pe care o are fapta în sine, precum și modalitatea de comitere a faptei. Critică aceste poziționări raportat la aspectul că fapta nu prezintă gradul de pericolul concret ce ține de pericolul social al faptei. Este un dosar relativ recent, organele de urmărire penală finalizându-l în trei săptămâni. Se tinde a se confunda răspunderea pentru faptă cu pericolul concret pentru ordinea publică. Fapta săvârșită este gravă, sancționată cu pedeapsa închisorii între anumite limite și există presupunerea justă că judecătorul de la fond va stabili o soluție justă. A spune că modul de săvârșire al faptei generează pericol pentru ordinea publică creează confuzie. Fapta în sine nu se presupune a fi sancționată prin măsură preventivă. Consideră că instanța de fond trebuia să aprecieze dacă lăsarea în libertate a inculpatului ar periclita sau nu mersul procesului penal. Orice situație mediatizată, cum a fost acest caz, generează polemici, însă aceste aspecte nu trebuie să li se permită să influențeze actul de justiție. La acest moment nu există niciun temei solid care să spună aceasta ar fi reacția negativă a societății.
Inculpatul este infractor primar, regretă fapta săvârșită. A dat dovadă de sinceritate, a colaborat cu organele de poliție și nu există suspiciunea că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Are o stare de sănătate destul de fragilă care nu-i permite încarcerarea. Se află în proces de divorț, care a determinat în mare parte și comportamenul său și dorește să restituie denunțătorului suma de bani și să se supună hotărârii judecătorești.
La instanța de fond a arătat că poate fi luată o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu instituirea în sarcina inculpatului a unor obligații specifice a garanta buna desfășurare a procesului penal.
În concluzie, solicită admiterea recursului cu consecința punerii în libertate a inculpatului, având în vedere că nu are fișă de cazier și se află la prima confruntare cu legea penală. Nu există niciun indiciu că ar fi executat alte fapte antisociale. Apreciază că înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea ar avea un randament maxim, ar da posibilitatea inculpatului de a-și formula apărarea.
Reprezentanta Minsterului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Având în vedere motivarea orală a recursului declarat și care se referă la cazul prevăzut de art. 148 lit. f proc.pen. respectiv teza a doua, dacă cercetarea în libertate a inculpatului prezintă sau nu pericol pentru ordinea publică, isntanța de fond în mod corect a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. E adevărat că nu există o definiție a pericolului concret pentru ordinea publică dar din practica instanțelor și a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că trebuie să se aibă în vedere alte elemente complementare din care să reiasă dacă o persoană prezintă sau nu acel pericol concret pentru ordinea publică. Analizând aceste elemente complementare, respectiv pericolul social al faptei, persoana inculpatului, consecințele săvârșirii faptei, apreciază că, în speță, lăsarea în libertate a inculpatului și cercetarea sa în libertate prezintă acel pericol pentru ordinea publică, impactul profund negativ asupra ordinii publice pe care-l va avea lăsarea în libertate a inculpatului.
În concluzie, în urma verificării lucrărilor dosarului, a încheierii pronunțate de instanța de fond, apreciază că soluția dată în cauză, de menținere a măsurii arestului preventiv față de inculpatul, este temeinică și legală și solicită menținerea acesteia, cu consecința respingerii recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, arată că infracțiunile de corupție au o modalitate specifică de comitere, generează un anumit efect și se sancționează prin sentință, însă nu trebuie confundată fapta în sine cu pericolul pentru ordinea publică. Sunt cauze hipermediatizate unde s-a apreciat că inculpatul se poate judeca în stare de libertate, iar soluțiile pronunțate nu au sancționat un eventual comportament neconform. Starea de libertate dacă nu este dovedită sau dacă ar afecta bunul mers al societății trebuie avută în vedere de către instanță. Eventuala stare de libertate nu ar afecta buna desfășurare a procesului penal. Starea de arest preventiv a avut un impact mai mult decât educator asupra inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta și dorește să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în baza art.300/1 raportat la art.160/b pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 05.10.1967 în com. jud.C).
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea penală nr.64/C/31 octombrie 2008 Tribunalului Cluj - Secția penală - s-a dispus arestarea inculpatului, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.38/31.10.2008.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpatul a fost trimis in judecată, in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev.de art.257 penal.
Verificând măsura arestului preventiv a inculpatului la primirea dosarului s-a apreciat că există indicii că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, aceste indicii conducând la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis-
În cauză este prezent temeiul arestării prev.de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, respectiv că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, acesta rezultând din gravitatea ridicată a faptei imputate inculpatului, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care fapta a fost comisă, dar și din faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care a comis o infracțiune de corupție de natură să lezeze autoritatea unei instituții importante a statului ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit astfel de fapte penale.
Prin urmare, s-a reținut că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul cu respectarea dispozițiilor art.143 al.1-3.C.P.P. iar temeiul prev.de art.148 lit.f p Cod Penal, impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul arătând că înțelege să critice încheierea pronunțată de Tribunalul Cluj sub aspectul temeiniciei. S-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de el avându-se în vedere cazul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. respectiv pedeapsa mai mare de 4 ani și pericolul concret pentru ordinea publică care ar consta în trei aspecte principale și anume reacția negativă a opiniei publice față de lăsarea sa în libertate, rezonanța negativă pe care o are fapta în sine, precum și modalitatea de comitere a faptei. Critică aceste poziționări raportat la aspectul că fapta nu prezintă gradul de pericolul concret ce ține de pericolul social al faptei. Este un dosar relativ recent, organele de urmărire penală finalizându-l în trei săptămâni. Se tinde a se confunda răspunderea pentru faptă cu pericolul concret pentru ordinea publică. Fapta săvârșită este gravă, sancționată cu pedeapsa închisorii între anumite limite și există presupunerea justă că judecătorul de la fond va stabili o soluție justă. A spune că modul de săvârșire al faptei generează pericol pentru ordinea publică creează confuzie. Fapta în sine nu se presupune a fi sancționată prin măsură preventivă. Consideră că instanța de fond trebuia să aprecieze dacă lăsarea în libertate a inculpatului ar periclita sau nu mersul procesului penal. Apreciază că la acest moment nu există niciun temei solid care să presupună o reacție negativă a societății dacă ar fi judecat în libertate.
Analizând recursul formulat pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.257 pen.
În concret s-a reținut în sarcina inculpatului că la sfârșitul lunii octombrie 2008 promis făptuitorului că în schimbul sumei de 3000-4000 Euro din care a primit un avans de 1900 Euro, prin relațiile pe care le are la comandantul Poliției Rutiere CN, va rezolva ca fiului acestuia, să nu i se întocmească dosar penal pentru conducere cu alcoolemie.
Conform art.300/1 pr.pen. după înregistrarea dosarului la instanță,în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Prin urmare,conform acestei obligații, instanța a procedat la verificarea măsurii și în mod corect a constatat că temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului
Astfel, temeiul arestării a fost art.148 lit.f pr.pen. respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond în mod corect a constatat că atât prevederile art.143 cât și cele prev. de art.148 lit.f pr.pen. sunt îndeplinite în cauză, respectiv există probe și indicii temeinice că în cauză s-au săvârșit infracțiuni și că inculpatul ar fi autorul faptelor, iar pe de altă parte, raportat la gravitatea faptelor pentru care este cercetat, acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În raport cu modul de concepere a activității infracționale,cu împrejurările comiterii faptelor și cu importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Pe de altă parte,asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
alte motive de casare a încheierii, care să fie luate în considerare din oficiu de către instanță conform art.385/9 al.3 pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art.192 al.2 pr.pen. va obliga inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 5 octombrie 1967, deținut în Arestul IPJ C, împotriva încheierii penale din 20 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red.IM/11.12.2008
Dact./3ex.
Judecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
