Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 700/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 700/R/2008
Ședința publică din 25 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș Președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
-
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul formulată de către inculpatul, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. 182/F din data de 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosar nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărător din oficiu.
Nemaifiind cereri prelabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită admiterea recursului formulat de DIICOT, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d proc.pen. casarea încheierii Tribunalului Bistrița N nr. 182 din 10 noiembrie 2008 și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se mențină măsura arestului preventiv a inculpatului. Inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni în formă continuată de trafic de minori. Având în vedere modalitatea de săvârșire a faptelor, precum și gravitatea acestora, apreciază că în acest moment nu este oportună măsura punerii în libertate a inculpatului sub control judiciar, fiind necesară menținerea măsurii arestului preventiv. Inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală.
În concluzie, solicită admiterea recursului, cu consecința menținerii stării de arest preventiv a inculpatului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită repingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj apreciind că instanța de fond în mod corect a dispus punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului. Apreciază că acest termen de arest preventiv de 3 luni de zile a fost un termen rezonabil, având în vedere aspetele că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar din probele administrate în cauză nu rezultă implicarea acestui inculpat în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Inculpatul nu a încercat să se sustragă de la urmărire sau să zădărnicească aflarea adevărului în cauză. Instanța de fond a dispus punerea în libertate a inculpatului stabilind mai multe obligații în sarcina acestuia. De asemenea solicită să se aibă în vedere că un alt coinculpat din acest dosar a fost pus în libertate, deși din dosarul de urmărire penală toate indiciile duc la concluzia că a avut o implicare reală în săvârșirea acestei infracțiuni.
În concluzie, solicită menținerea hotărârii primei instanțe, cu consecința respingerii recursului ca nefondat. Cu onorar.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bistrița N sub numărul de mai sus,
inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar de sub efectele măsurii arestării preventive luată de Tribunalul Bistrița N prin încheierea penală nr.44/CC/2008 din 31 iulie 2008 și prelungită succesiv, ultima dată până la 25.1 0.2008, orele 18,30, prin încheierea penalănr.56/CC/2008 a aceleiași instante.
În motivarea cererii sale: inculpatul, prin mandatarul său, avocat a arătat că, pentru a se dispune această măsură și ulterior prelungirea ei, instanța a avut în vedere că, sunt îndeplinite cerințele prev.de art.143 Cod procedură penală, respectiv că există probe și indicii temeinice în sensul că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și că sun incidente dispozițiile art.148 lit."f Cod procedură penală, instanța apreciind că punerea în libertate nu ar fi oportună și prin prisma faptului că, în perioada imediat următoare se intenționează atât audierea și a altor persoane ce ar avea cunoștință despre modalitatea de comitere a faptelor, cât și prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
S-a apreciat că măsura arestării inculpați lor cercetați în dosarul nr.17D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N și apoi prelungirea acesteia este excesivă în raport de pretinsa modalitate de comitere a faptelor și a probelor existente în dosarul de urmărire penală.
Totodată, s-a apreciat că, în prezent nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul petent, deoarece după luarea măsurii au fost audiate toate persoanele care se presupunea că au cunoștință despre comiterea infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați, ocazie cu care, niciunul din martorii audiați nu a făcut referire la pretinsa activitate infracțională a petentului. În prezent, cercetarea penală este finalizată, la 30 septembrie 2008 inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală, astfel că, indiscutabil, prin punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, petentul-inculpat nu poate zădărnici urmărirea penală.
S-a mai arătat că, pretinsele victime ale infracțiunii sunt plecate din localitate și probabil din țară, astfel că și din aceste considerente, inculpatul nu poate lua legătura cu ele.
Pe de altă parte, s-a apreciat că, împrejurarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani nu este suficientă pentru cercetarea acestui a în continuare în stare de arest preventiv.
În ce privește cererea formulată, s-a apreciat că, aceasta îndeplinește
condițiile de admisibilitate prev.de art.160/2 Cod procedură penală și că, în eventualitatea admiterii ei, inculpatul va respecta condițiile prev.de art. 160/2 alin.3 Cod procedură penală, ce i se vor impune de către instanță. De asemenea, s-a mai arătat și că inculpatul are cunoștință de cazurile de revocare a măsurii liberării provizorii sub control judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 29 de zile, prin
încheierea nr.44/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N și ulterior, această
măsură s-a prelungit succesiv de către instanță, pentru săvârșirea infracțiunii de
trafic de minori prev.de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplic.art. 41
alin.2 Cod penal, constatând în aceea că, în luna februarie 2008, în mai multe
rânduri, împreună cu și au transportat-
pe minora în scopul exploatării prin practicarea prostituției, în
aceeași lună, împreună cu a racolat pe minora,
minoră ce a fost găzduită de inculpatul pe o perioadă de 3 zile
într-un apartament, aceasta fiind exploatată prin practicarea prostituției. În
aceeași lună, împreună cu și și, au
racolat-o pe minora, transportând-o într-un apartament din
cu autoturismul inculpatului, unde, atât minora cât și
au întreținut relații sexuale contra cost cu diferite persoane. De
asemenea, inculpatul petent, inculpatul și au dus-o pe
minora într-un apartament al cărui cheie era deținută de inculpatul
, unde minora a întreținut relații sexuale timp de trei zile, contra cost, banii obținuți din această activitate fiind înmânați inculpaților și.
S-a mai reținut și că, inculpatul împreună cu
inculpatul și inculpatul, au transportat, în luna martie 2008, pe minora, în scopul practicării prostituției. În aceeași lună, împreună cu
și au racolat pe minora și împreună cu au exploatat-o ulterior prin obligarea la practicarea prostituției.
Instanțele ce au dispus luarea măsurii arestării preventive au apreciat că sunt întrunite cerințele prev.de art.143 Cod procedură penală, în sensul că există probe suficiente că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și cerințele prev.de art.148 lit."f Cod procedură penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din gravitatea faptelor, săvârșirea lor asupra unor minore și din împrejurarea că inculpații ar putea continua activitatea infracțională.
Potrivit dispozițiilor art.160/2 alin.l Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Ori, infracțiunea pentru care este cercetat petentul este o infracțiune pedepsită de lege cu închisoare de până la 18 ani, fiind îndeplinită condiția referitoare la gravitatea infracțiunii, astfel cum rezultă aceasta din cuantumul pedepsei cu care este sancționată.
Totodată, potrivit alin.2 al art.160/2 Cod procedură penală, liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădămicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din perspectiva acestei prevederi legale și din analiza actelor dosarului nu
rezultă necesitatea privării sale de libertate pentru a-l împiedica să săvârșească alte infractiuni.
De asemenea, textul arătat exceptează de la beneficiul liberării provizorii pe acei inculpați cu privire la care, deși sunt îndeplinite celelalte condiții există date că vor încerca să zădămicească aflarea adevărului. Fără îndoială, această zădămicire nu se referă la un adevăr general, ci la adevărul privind existența faptelor pentru care este cercetat și a împrejurărilor comiterii acestora.
Din analiza actelor dosarului de urmărire penală și a probelor efectuate în cauză nu rezultă împrejurarea că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, chiar dacă acesta nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată. Nu a rezultat vreo încercare din partea acestuia de a influența părțile vătămate sau martorii audiati în cauză.
Pentru aceste considerente, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii inculpatului, în temeiul disp.art.160/8a Cod procedură penală rap.1a art.160/2 Cod procedură penală s-a admis cererea inculpatului, dispunându-se liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, apreciindu-se că modalitatea în care s-au petrecut faptele pentru care este cercetat inculpatul și persoana acestuia, îndreptățesc această solutie.
Pe durata liberării provizorii sub control judiciar s-a impus ca, în temeiul art.160/2 alin.3 Cod procedură penală, inculpatul să respecte obligațiile prevăzute de acest text de lege, menționate în dispozitivul prezentei încheieri.
În plus, pe durata măsurii dispuse față de inculpat, s-a impus acestuia să respecte obligațiile prev.de art.160/2 alin.3/l lit."c" Cod procedură penală, respectiv să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiei acestora, persoanele împreună cu care au comis fapta și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
Potrivit art.160/2 alin.3/2 Cod procedură penală s-a atenționat inculpatul că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care-i revin, mai sus menționate, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus, totodată, comunicarea încheierii organelor și instituțiilor prevăzute de lege ( art.160/8a Cod procedură penală, respectiv art.145 alin.2/l Cod procedură penală).
Potrivit disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au
rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul solicitând casarea încheierii Tribunalului Bistrița N nr. 182 din 10 noiembrie 2008 și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se mențină măsura arestului preventiv a inculpatului. Inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni în formă continuată de trafic de minori. Având în vedere modalitatea de săvârșire a faptelor, precum și gravitatea acestora,se apreciază că în acest moment nu este oportună măsura punerii în libertate a inculpatului sub control judiciar, fiind necesară menținerea măsurii arestului preventiv,mai ales că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală.
Analizând recursul formulat pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Așa cum corect a reținut prima instanță, în speță toate condițiile prev. de art.160 /2 pr.pen privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite.
Ceea ce rămâne de verificat în cauză este dacă acesta este și întemeiată, așa cum prevede art.160/8a al.6 pr.pen.
Este adevărat că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiuni grave și că posedă antecedente penale însă potrivit art.160/2 pr.pen. nu sunt exceptați de la acest beneficiu cei care au antecedente penale, ci inculpații despre care există date că vor săvârși alte infracțiuni, sau care au încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau există date că vor încerca acest lucru, prin influențarea unor părți,martori. Ori probele dosarului nu au dovedit un asemenea aspect.
De asemenea, raportat la probele care s-au administrat în cauză, la stadiul procesului, Curtea apreciază că inculpatul nu ar mai avea cum să influențeze bunul mers al cercetării judecătorești dacă aceasta s-ar desfășura în continuare cu inculpatul în stare de libertate.
Liberarea provizorie este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte penale periculoase. După cum o arată și denumirea, liberarea este provizorie, cât timp inculpatul se supune obligațiilor ce i se impun; dacă aceste obligații nu sunt respectate, liberarea se revocă, se dispune din nou arestarea preventivă.
În consecință, măsura luată de prima instanță se justifică raportat la toate aceste aspecte.
alte motive de casare a încheierii care să fie luate în discuție din oficiu de către instanță, Curtea apreciază că recursul parchetului este nefondat urmând a-l respinge în baza art.385/15 pct.1 lit. b pr.pen.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIICOT BIROUL TERITORIAL BISTRIȚAN, împotriva încheierii penale nr. 182/F din 10 noiembrie 2008 a Tribunalului Bistrița.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Chehltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - -, -
Red./
11.12.2008
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
