Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 704/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 704 /

Ședința publică din 14 iulie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 2: Ion Dincă

JUDECĂTOR 3: Constantin Costea

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință din 08 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărător din oficiu - avocat, din cadrul Baroului T.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul din oficiu solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare judecarea inculpatului în stare de libertate.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii subzistă și în prezent și nu există modificări substanțiale, având în vedere probele administrate.

Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, a lucrat circa două săptămâni la firmă, patronul nu este de găsit, iar ceilalți coinculpați sunt cercetați în stare de libertate deși au un rol mai mare în comiterea faptei. Arată că a fost plecat la muncă în străinătate și s-a întors.

R A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Încheierea penală din 08 iulie 2008, dată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului - fiul lui și, născut la 22.09.1980.

Pentru a dispune astfel, tribunalul, având în vedere considerentele pe care se sprijină luarea și menținerea măsurii față de inculpat, a considerat că în acest moment al procesului penal, sunt suficiente motive rezonabile pentru a considera că temeiul (art. 148 lit. f Cpp) care a condus la luarea și la menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, atât din perspectiva art. 143 Cpp și mai ales din perspectiva acuzației comiterii unei infracțiuni grave, cât și din perspectiva cazului de arestare, măsura privării de libertate efectivă a inculpatului, nu numai a privării sale de libertate de mișcare, fiind una proporțională scopului pentru care este recunoscută și justificată în același timp, subzistă, revocarea sau înlocuirea fiind oportună, motiv pentru care în temeiul art. 3002Cpp rap.la art. 160 Cpp a menținut arestarea inculpatului.

Împotriva încheierii penale din 08.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara în data de 11.07.2008.

Recursul nu a fost motivat în scris, ci numai cu ocazia susținerii concluziilor orale, aspectele invocate fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de declarațiile inculpaților și martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine la acest moment procesual. Totodată, față de probatoriul administrat nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Pe de altă parte, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului).

În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată și că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea au vizat un număr mare de părți vătămate, extinse ca arie teritorială și prejudiciu, o activitate de amploare, care aduce atingere nu numai patrimoniului, ci și încrederii și securității circuitului juridic al bunurilor și raporturilor comerciale, cu impact social deosebit. Asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare, și impun obligația statului de a lua toate măsurile necesare pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului. Aceste considerații sunt reținute de instanța de recurs și la conturarea pericolului concret pentru ordinea publică reglementat de art. 148 lit. f și C.P.P. cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Pe de altă parte, în condițiile unui probatoriu complex, a unui număr mare de persoane vătămate, nu se poate reține că nu s-au depus diligențele necesare și suficiente pentru efectuarea procedurilor în termen rezonabil; mai mult acestea impunând în continuarea prelungirea stării de arest pentru administrarea în bune condiții a probatoriului și stabilirea adevărului.

În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate. Totodată, nu se poate omite nici faptul că împotriva inculpatului a fost emis în lipsă mandatul de arestare preventivă nr. 15/27.06.2007 de către Tribunalul Arad reținându-se că acesta a fugit și s-a sustras de la urmărire penală, care putut fi pus în executare abia în data de 18.02.2008.

Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 08.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul prevederilor art. 38515, alin.1, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință din 08 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului Tas umei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 iulie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - -

GREFIER,

- -

Red. LB/ 15.07.2008

Tehnored. AA

Ex. 2/ 16.07.2008

Prima instanță:

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 704 /

În temeiul prevederilor art. 38515, alin.1, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință din 08 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului Tas umei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 iulie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

Către,

TRIBUNALUL ARAD

Vă trimitem alăturat dosarul cu numărul de mai sus privind pe inculpatul, întrucât prind decizia penală nr. 704/R/14.07.2008, în temeiul prevederilor art. 38515, alin.1, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale de ședință din 08 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

Dosarul cusut și numerotat conține ____file.

Atașat: -dos.nr- Tribunalul Arad -. I 364 file + dos.nr- - Curtea de Apel Timișoara -13 file, + dos.nr- - Tribunalul Arad -36 file + dos.nr- - Curtea de Apel Timișoara -12 file,

-dos.nr- Tribunalul Arad - vol.II- 105 filecu termen la data de 22.07.2008 pentru studiu dosar, 03.09.2008 pentru măsura arestării preventive și la 26.09.2008 termen de fond+ dos.nr- -Curtea de Apel Timișoara -15 file.

PREȘEDINTE SECȚIE,

- - GREFIER SECȚIE,

- -

Președinte:Laura Bogdan
Judecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Constantin Costea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 704/2008. Curtea de Apel Timisoara