Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 709/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 709/
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marius Marcian
GREFIER:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 19 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept întrucât prezenta cauză din punct de vedere procedural nu se află nici în cursul judecății, nici în cursul urmăririi penale.
Invocă deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție îmbrățișate de Curtea de APEL GALAȚI și depune la dosar o copie de pe încheierea pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI - Secția de minori și familie la data de 19 septembrie 2008 considerând că este o speță similară.
Mai depune recipisa poștală în original cu care face dovada când a declarat recurs.
Are în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.25 din 2 iunie 2008 care stabilește foarte clar că "recursul trebuie să se soluționeze împotriva unei încheieri de menținere a măsurii arestării preventive interiorul termenului până la care expiră mandatul de arestare".
Face referire la art. 3001alin. 3 Cod proc.pen.
Consideră că din punct de vedere procedural acest recurs nu s-a soluționat în interiorul termenului prevăzut de lege iar încheierea prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive nu este temeinică.
În subsidiar, av. precizează că inculpatul a fost arestat conform mandatului de arestare preventivă (dosar urm.pen. vol.13 fila 248 unde există).
La fila 286 - dosar urm.pen. vol.13 există ordonanța din 14 2008 prin care se dispune schimbarea încadrării juridice.
Precizează că nu i s-a adus la cunoștință această ordonanță precum și noua învinuire, considerând că aceasta este o nulitate absolută.
Face referire la procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din data de 17 2008 în care i s-a adus la cunoștință noua învinuire, fără să se procedeze în condițiile art. 70 Cod procedură penală iar procesul-verbal întocmit în condițiile art. 250 Cod proc.pen. nu ține loc de audierea inculpatului referitor la noua încadrare juridică.
Precizează că a invocat această nulitate relativă la primul termen la instanța de fond și consideră că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului.
Solicită să se constate că la momentul întocmirii procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală exista doar un formular în care nu s-a consemnat încadrarea juridică decât în pix și există două procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
Precizează că în primul proces-verbal a solicitat cu bună credință să se facă expertiză prin care să se dovedească că nu inculpatul a cauzat acel prejudiciu și nu avea obligația să țină contabilitatea, probă care a fost respinsă pe bună dreptate la noua încadrare juridică care nu i-a fost adusă la cunoștință.
Consideră că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât nu a fost audiat cu privire la o încadrare juridică pentru care se solicită menținerea măsurii arestării preventive.
Cu privire la încadrarea juridică nouă precizează că la nivelul țării nu există nici o condamnare pentru instigare la evaziune fiscală deoarece această formă de participație atipică nu poate să stea în picioare din cauza evaziunii fiscale.
Arată că la evaziune fiscală obligația de a ține contabilitatea revine administratorului de drept, lucru confirmat chiar de organele de urmărire penală iar instigatorul nu poate să existe ca formă de participație.
Nu consideră că poate să fie trimis în judecată instigatorul fără să fie trimis în judecată autorul faptei și nu înțelege unde este pericolul social concret pe care îl prezintă inculpatul.
Precizează că în această cauză, dacă se va judeca cu corectitudine și cu obiectivitate, soluția este de achitare întrucât instigarea nu există.
Mai precizează că urmărirea penală s-a finalizat și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Solicită să se constate încetată de drept măsura arestării preventive luată față de inculpatul iar în subsidiar să se constate că acestuia i s-au încălcat grav drepturile la apărare, că prezenta cauză este într-o fază "vid" din punct de vedere procedural și inculpatul să fie pus în stare de libertate sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că excepția nulității invocată de apărarea inculpatului nu este reală.
Consideră că nu există nici unul din motivele pe care apărarea le-a adus în discuție.
Cu privire la ordonanța despre care apărarea a făcut vorbire precizează că atât inculpatul cât și apărătorul au avut cunoștință despre ea iar noua încadrare îi este favorabilă inculpatului fiind una mai ușoară decât cea inițială.
Mai mult decât atât, faptul că această încadrare nu este tipică precizează că nu există un șablon tip după care organele de urmărire penală trebuie să încadreze faptele sau să le analizeze și nu exonerează pe inculpat de răspundere penală.
Precizează că din întreg materialul probator rezultă faptul că inculpatul a fost cel care a efectuat acte de comerț și are o participație la fel de importantă ca și celelalte persoane.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Av., în replică, precizează că nu a invocat nulitatea încheierii ci doar că măsura arestării preventive a încetat de drept.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, precizează că este arestat de 6 luni de zile și nu a fost el instigatorul.
Solicită să se judece în libertate, nu o să părăsească localitatea și o să se prezinte de fiecare dată la desfășurarea procesului penal.
Precizează că are 2 copii pe care nu dorește să-i părăsească și s-a prezentat de fiecare dată la instanță.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a menținut starea de arest a inculpatului conform dispozițiilor art.3001cpp raportat la art.160 alin.2 cpp.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 22/D/P/2006 din 13 mai 2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în perioada 2001-2005, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator de fapt al societății, a omis în totalitate evidențierea operațiunilor comerciale în evidențele contabile ale "" SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 2.909.964,82 lei, iar în perioada 2006-2008, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu învinuitul, în calitate de administrator de fapt ai " " SRL, județul G au evidențiat operațiuni comerciale fictive în evidența contabilă a societății, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 524.497 lei.
Prin încheierea de ședință din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- a fost admisă propunerea formulată de - Biroul Teritorial Galați și în baza dispozițiilor art. 1491alin. 9, 10 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului cu începere de la data punerii în executare a mandatului. A fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 40/U din 27 mai 2008 care a fost pus în executare la aceeași dată.
S-a reținut că inculpatul se află în situațiile prev. de art. 148 lit. a, f Cod procedură penală, în sensul că a fugit în scopul de a se sustrage urmăririi penale și respectiv a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită succesiv, urmând să expire la 21 2008.
Prin ordonanța din 14 2008 a - Biroul Teritorial Galați, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunile prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Galați nr. 22/D/P/2006 din 17 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, prin rechizitoriu, că acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar în mod repetat, în intervalul 2001-2005 i-a determinat pe făptuitoarea și pe inculpatul (ambii administratori de drept ai "" SRL să omită înregistrarea, în totalitate, în evidențele contabile ale "" SRL, a operațiunilor comerciale desfășurate, inculpatul comportându-se ca un administrator de fapt al societății, în această modalitate sustrăgându-se de la plata obligațiilor fisclae datorate bugetului de stat, în cuantum total de 2.909.964,82 lei. S-a mai reținut că acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, în perioada 2006-2008 împreună cu inculpatul, l-au determinat pe inculpatul (administrator de drept al " " SRL ) să efectueze înregistrări ale unor operațiuni comerciale fictive în evidența contabilă a societății menționate, determinându-i în acest sens pe administratorii de drept ai altor societăți comerciale să le furnizeze în întregime documentele contabile ale acestor societăți, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 524.497 lei.
Examinând actele și lucrările dosarului îndeplinite până la momentul de față, instanța a apreciat că rezultă indicii temeinice - în sensul art. 143 Cod procedură penală - de natură a crea presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
În acest sens sunt actele de constatare întocmite de organele fiscale și anexele acestora, relațiile ORC privind "" SRL, proces-verbal și anexă, declarațiile martorilor, planșă foto și procese-verbale de recunoaștere din planșa foto, declarațiile martorilor, G, G, R, G, HG, e, și procesele-verbale de recunoaștere de către martori din planșe foto, adresă ORC - referitoare la " " SRL, note de constatare, adrese, facturi, anexă cu operațiuni bancare " " SRL, acte, chitanțe, adresă Garda Financiară referitoare la " " SRL, proces-verbal ANAF din 23 august 2007, proces-verbal de percheziție, declarațiile inculpaților, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, relațiile obținute de la instituțiile bancare.
Din actele dosarului a rezultat că inculpatul a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală (a fugit pe fereastră la momentul efectuării percheziției domiciliare și apoi a plecat în străinătate - filele 210 verso, 304 din vol.IX dosar urm.pen.). A rezultat că este incidentă situația prev. de art. 148 lit. a Cod procedură penală.
Totodată, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi săvârșite, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi comise faptele (prin racolarea altor persoane care înființau societățile comerciale pentru inculpat), numărul de persoane implicate, perioada îndelungată de timp în care s-a reținut că s-ar fi desfășurat activitatea infracțională, prejudiciul ridicat produs bugetului de stat, tribunalul a apreciat că subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește susținerea apărătorului inculpatului în sensul că nu poate exista forma de participație a instigării în cazul infracțiunii de evaziune fiscală aceasta constituie o apărare de fond ce va fi analizată cu prilejul judecării cauzei.
Dacă infracțiunile presupus a fi comise de inculpat intră sub incidența Legii nr. 241/2005 sau a Legii nr. 87/1994, urmează a se stabili pe parcursul desfășurării procesului penal, urmare a administrării de probatorii. S-a apreciat, de asemenea, lipsită de relevanță împrejurarea că una dintre persoanele presupus instigate nu a fost trimisă în judecată, urmând a se constata că prin rechizitoriu s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor față de făptuitoarea.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate, invocând motivele arătate pe larg în practicaua prezentei decizii.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Analizând încheierea atacată, conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală,Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.3001cpp raportat la art.160 alin 2 Cod procedură penală, apreciind că în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor penale reținute în sarcina inculpatului și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
. În speța de față inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la evaziune fiscală în formă continuată în modalitatea prevăzută de art.25 cp raportat la art. 9 alin.1 lit.b și alin 3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 cp și de art.25 cp raportat la art. 9 alin.1 lit.c și alin. 2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 cp și art.33 lit.a Cod penal, infracțiuni grave pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani ( de la 5 la 11 ani închisoare pentru prima faptă și de la 4 la 10 ani închisoare pentru cea de a doua faptă), menținerea măsurii arestării preventive fiind pe deplin justificată, Tribunalul reținând în mod corect existența indiciilor temeinice de natură a crea presupunerea că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa, fapte generatoare de un însemnat prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 3.434.461,82 lei.
Datele care circumstanțiază faptele, gravitatea acestora pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpatului creează o stare de pericol, de insecuritate atât a relațiilor comerciale cât și a relațiilor dintre contribuabil și stat, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte.
De altfel, astfel cum Curtea a arătat într-o altă ocazie ( încheierea de ședință din data de 27.06.2008 pronunțată în dosar nr- al Curții de APEL GALAȚI ) fenomenul folosirii unor persoane cu o pregătire minimă și o stare materială precară (interesate de un câștig derizoriu, fără să realizeze conotația penală a activității lor), în calitate de administratori de firmă, calitate care apare doar în acte, fără ca acestea să desfășoare vreo activitate, (în afară de semnăturile depuse pe diverse acte la solicitarea adevăraților promotori și beneficiari ai activităților infracționale, definiți ca administratori de fapt), a căpătat o recrudescență fără precedent.
Nu se poate admite ca cel care inițiază, desfășoară și profită din plin de activitatea infracțională să nu răspundă penal doar pentru că nu are calitatea de subiect calificat al infracțiunii de evaziune fiscală, acțiunile sale fiind astfel gândite și puse în aplicare tocmai pentru că legiuitorul nu a prevăzut și această modalitate de încălcare a legii penale, iar cel care nu a conștientizat urmările faptelor sale, să răspundă penal doar pentru că și-a asumat, de cele mai multe ori în necunoștință de cauză, rolul de subiect activ al infracțiunii, și anume acela de administrator.
Coinculpatul a relatat pe larg cum se foloseau de documente cu regim special aparținând unor firme adminJ. de " boschetari" și cum determinau alte persoane să le completeze pentru a face intrările "legal" pentru mărfurile achiziționate "la negru", iar conținutul interceptărilor telefonice ale inculpatului relevă modalitatea în care erau alese persoanele ce urmau să devină administratori de firmă, astfel cum este și cazul lui, persoană de o condiție modestă care lucra cu ziua prin gospodăriile rromilor din, desemnat administrator la SC. SRL, firmă administrată în fapt de inculpatul
În acest context, Curtea, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragr.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții de la Strasbourg, apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, având în vedere că cercetarea judecătorească nu s-a declanșat încă, primul termen de judecată fiind fixat pentru date de 13.01.2009 se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului.
Nu poate fi primită susținerea apărării potrivit căreia, față de dispozițiile deciziei nr.25/2.06.2008 a dată într-un recurs în interesul legii și momentul la care se soluționează recursul, măsura arestării preventive ar fi încetat de drept.
Cum parchetul s-a desistat odată cu înaintarea dosarului la instanță și cum după înregistrarea acestuia, prima instanță a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive înainte de expirarea duratei acestei măsuri, nu se poate susține că măsura privativă de libertate ar fi încetat de drept, decizia penală dată în interesul legii referindu-se exclusiv la faza urmăririi penale, fiind vizate dispozițiile art.159 alin.8 cpp.
În egală măsură nu va fi primită nici susținerea potrivit căreia neaducerea la cunoștință a ordonanței prin care s-a schimbat încadrarea juridică (inculpatul devenind din autor instigator la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală) ar atrage nulitatea absolută a urmăririi penale întrucât s-ar fi încălcat dreptul la apărare.
Omisiunea invocată poate fi îndreptată de către instanța de fond, asigurând posibilitatea inculpatului de a lua la cunoștință de actele și lucrările dosarului, acesta putând la primul termen de judecată, cât și pe parcursul cercetării judecătorești să formuleze cereri noi și să propună noi probe în apărare, astfel că sancțiunea care poate interveni este nulitatea relativă, nicidecum cea absolută.
Pentru toate aceste considerente, recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (zis "" și "", fiul lui și, născut la data de 6 ianuarie 1976 în oraș P, județul V, cetățean român, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, sat nr. 610, județul A, în comuna, sat, județul G) împotriva încheierii de ședință din data de 19 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red./8 decembrie 2008,
Tehnored.
2 ex./8 decembrie 2008,
Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marius Marcian
