Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 67/
Ședința publică de la 30 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marius Marcian
GREFIER:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva deciziei penale nr. 343 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar nr- - sentința penală nr. 76 din 9 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns av. - apărător desemnat din oficiu, în baza delegației depusă la dosar pentru intimatul inculpat G, lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul Ministerului Public depune la dosarul cauzei declarația învinuitului, dată în dosarul nr. 378/P/2007 la data de 14 decembrie 2007 împreună cu declarația olografă, pentru a fi avute în vedere la soluționarea prezentului dosar.
Av. solicită lăsarea cauzei la a II-a strigare pentru a lua la cunoștință de actele depuse de reprezentantul parchetului.
La apelul nominal, făcut la a doua strigare, a răspuns av. - apărător desemnat din oficiu, în baza delegației depusă la dosar pentru intimatul inculpat G, lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că inculpatul Gaf ost condamnat de către instanța de fond pentru comiterea infracțiunii de furt calificat. Instanța de apel a apreciat că se impune achitarea acestuia având în vedere împrejurarea relevată de către audierea inculpatului, respectiv că participarea sa la această infracțiune s-a datorat solicitării unui lucrător de poliție, care i-a cerut acest lucru în vederea identificării și probării faptei comise de ceilalți coautori. A mai avut în vedere instanța de apel și o adresă depusă de către apărătorul ales al inculpatului care constă într-o solicitare adresată lucrătorului de poliție de a confirma susținerea acestuia, respectiv dacă din inițiativa acestuia inculpatul a intrat în grupul de infractori în vederea deconspirării lor. Având în vedere și declarațiile ulterioare ale lucrătorului de poliție precum și toate probele adminJ. apreciază că în mod greșit instanța a ajuns la această concluzie și ar fi trebuit să se constate că inculpatul a participat din proprie inițiativă la săvârșirea infracțiunii, fără a exista o instigare care să înlăture caracterul ilicit al acestei conduite. Are în vedere declarația lucrătorului de poliție care a precizat că inculpatul a fost cel care s-a prezent la el și i-a făcut cunoscută împrejurarea că urmează a fi comisă această infracțiune iar răspunsul lucrătorului de poliție a fost în sensul ca inculpatul să-i furnizeze informații despre această faptă dacă va fi comisă și despre modalitatea în care autorii vor proceda ulterior la valorificarea bunurilor sustrase. Precizează că nu există nici un mijloc de probă cert care să ateste faptul că în mod neechivoc lucrătorul de poliție i-ar fi cerut inculpatului să participe personal la comiterea infracțiunii și ulterior la valorificarea bunurilor sustrase. În ceea ce privește înscrisul depus la dosar de către apărătorul inculpatului de la acel moment, apreciază că acesta nu are forță probantă în condițiile în care lucrătorul de poliție a făcut o singură precizare pe această adresă "se confirmă" fără a indica în concret nici un amănunt. Apreciază că probele adminJ. conduc la concluzia că inculpatul a participat din proprie inițiativă la săvârșirea infracțiunii și în consecință nu se putea dispune achitarea acestuia.
Solicită admiterea recursului declarat, casarea hotărârii instanței de apel și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
Av. solicită respingerea recursului declarat de parchet întrucât în mod corect s-a dispus achitarea. Precizează că dubiul trebuie să profite inculpatului fiind vorba de o neînțelegere. Mai precizează că, din studiul dosarului rezultă și faptul că pe lângă înțelegerea pe care lucrătorul de poliție a avut-o cu inculpatul, lucrătorul de poliție a informat și pe șeful de post despre această situație. Consideră că hotărârea Tribunalului Vrancea este bine motivată sens în care solicită respingerea recursului declarat de parchet.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 76/09.02.2007 Judecătoriei Adjud au fost condamnați inculpații pentru infracțiunea prev.de art. 208 al.1-209 al.1 lit.a,g,i pen. și pentru infracțiunea prev.de art. 26.pen. raportat la art. 208 al.1-209 al.1 lit.a,g,i pen. la câte 3 ani închisoare.
În baza art. 81,82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83.pen.
A fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit.a,g,i pen. cu aplicarea art. 37 lit.b pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a,b pen. în condițiile art. 71.pen.
S-a constatat reparat prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate.
Au fost obligați inculpații la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt;
Cei trei inculpați sunt prieteni și în seara de 24.06.2006, la propunerea inculpatului, care lucrase în com. Ploscuțeni, jud.V la mai multe persoane și le cunoștea topografia locuințelor, au hotărât să fure păsări din această localitate.
Pentru aceasta, inculpații s-au deplasat prin pădurea ce desparte localitățile de Ploscuțeni, până în apropierea locuinței părții vătămate. Inițial inculpații au pătruns într-o grădină aflată în vecinătate, după care inculpații și G au escaladat gardul locuinței părții vătămate, celălalt inculpat-, rămânând să păzească locul infracțiunii.
Inculpații și G au pătruns într-o magazie în care credeau că se găsesc păsări și pentru că aici au descoperit mai multe bunuri de valoare, au sustras două drujbe una electrică marca "" și una pe benzină marca "".
După comiterea furtului cele două drujbe au fost preluate peste gard de inculpatul.
Inculpații și-au împărțit bunurile, astfel că inculpatul G a luat drujba pe combustibil, iar ceilalți doi inculpați au luat drujba electrică.
Ulterior Gav ândut drujba martorului de la care a primit suma de 700 lei.
În timpul urmăririi penale drujbele au fost restituite părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen inculpatul G motivând prin apărător la termenul din 12.10.2007 că a participat la săvârșirea faptei numai pentru că a avut o înțelegere prealabilă cu șeful de post din com. pentru a-i prinde pe ceilalți doi inculpați despre care exista bănuiala că sustrag bunuri de la cetățeni de pe raza comunei.
Prin decizia penală nr. 343/12.10.2007 a Tribunalului Vranceaa fost admis apelul declarat de inculpatul G, s-a desființat sentința penală apelată înlăturându-se dispoziția de condamnare și în rejudecare s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 al. 1-209 al1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d Cod pr. penală.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Examinând sentința în raport de critica formulată de apelant cât și din oficiu în condițiile art. 371 al.2 pr.pen. se constată că prima instanță a dat o interpretare greșită probelor adminJ. în cauză reținând o situație de fapt neconformă cu realitatea.
Dându-se în apel o nouă interpretare a probelor adminJ. la instanța de fond potrivit art. 378 al.2 pr.pen. urmează să se rețină următoarea situație de fapt;
În cursul anului 2006, pentru că bănuia că inculpații și sustrag bunuri de la diferite persoane, - șef de post în com., a luat legătura cu inculpatul G solicitându-i ajutorul în vederea prinderii acestora. Fiind de acord să ajute pe să-i descopere pe cei doi inculpați, Gaa cceptat să meargă cu aceștia în seara de 24.06.2006 să sustragă bunuri de la cetățeni din com. Ploscuțeni.
În acest sens, apelantul s-a deplasat cu și în com. Ploscuțeni de unde au sustras cele două drujbe de la partea vătămată.
Că inculpatul G nu a intenționat să sustragă bunurile rezultă din înscrisul depus la dosarul de fond de apărătorul inculpatului și pe care agentul șef confirmă în scris sub semnătură că la inițiativa sa inculpatul participat la săvârșirea infracțiunii în vederea deconspirării celorlalți doi inculpați (fila 28 dosar cercetare judecătorească).
Audiat fiind în apel, agentul șef a declarat că inculpatul G a acționat la îndemnul său, situație pe care a adus-o la cunoștință și lui - șeful de post al Postului de poliție Ploscuțeni, care a efectuat urmărirea penală în cauză (fila 7 dosar apel).
Aceeași situație a confirmat-o și care a fost audiat în apel și a relatat că i-a spus că inculpatul G i-a dat informația că ceilalți doi inculpați au sustras drujbele.
Declarația dată de inculpatul, audiat fiind în apel, în care a relatat că a vândut drujba martorului pentru a nu se afla că obiectul sustras a fost recuperat de la el, apare ca fiind veridică de vreme ce s-a dovedit că inculpatul a acționat la îndemnul șefului de post.
Față de aceste considerente s-a constatat că fapta inculpatului G nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, lipsind intenția de a-și însuși bunurile sustrase și pe cale de consecință, s-a admis apelul inculpatului în baza art. 379 pct.2 lit.a pr.pen. și s-a desființat sentința în sensul achitării inculpatului G în temeiul art. 10 lit.d pr.pen. și art. 11 pct.2 lit.a pr.pen. pentru infracțiunea de furt calificat prev.de art. 208 al.1-209 al.1 lit.a,g,i pen. cu aplicarea art. 37 lit.b pen.
S-a înlăturat și obligarea apelantului la cheltuielile judiciare către stat și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea care a solicitat condamnarea inculpatului G pentru infracțiunea dedusă judecății întrucât nu se poate reține că acesta este exonerat de răspundere penală pentru activitatea infracțională desfășurată. Este de menționat că în susținerea recursului procurorul a depus la dosar copii xerox de pe declarațiile date de, polițistul despre care inculpatul susține că i-ar fi cerut să comită infracțiunea pentru a-i prinde pe ceilalți doi inculpați, acesta fiind audiat în calitate de învinuit în dosarul nr. 378/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Aceste copii xerox nu vor fi însă avute în vedere la analizarea temeiniciei recursului formulat întrucât ele reprezintă în fapt declarații noi ale unei persoane care a fost audiată în prezenta cauză de instanța de apel în calitate de martor și nu înscrisuri noi în sensul art. 38514al. 1 Cod pr. penală.
Recursul declarat procuror este fondat și urmează a fi admis pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivului de recurs invocat de procuror Curtea reține că Tribunalul a dat o interpretare eronată probelor aflate la dosarul cauzei și că în mod greșit a dispus achitarea inculpatului pe motiv că fapta comisă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "furt calificat" pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Astfel se constată că inculpatul nu a negat participarea sa la sustragerea celor două drujbe de la partea vătămată însă în cursul judecății a susținut că a săvârșit această faptă la rugămintea șefului de post din comuna, jud. G, care i-a spus că îi suspectează pe ceilalți doi inculpați ( și ) de comiterea unor sustrageri de păsări de pe raza comunei și care i-a cerut inculpatului G să-l ajute să-i prindă pe aceștia.
Inculpatul recurent a mai susținut că după sustragerea drujbelor și-a oprit una dintre acestea și, după ce a ținut-o la el acasă timp de 2-3 zile, i-ar fi dat-o martorului spunându-i acestuia să o predea organelor de poliție. De asemenea, a arătat inculpatul, nu a primit de la martor vreun pe drujbă ci doar a discutat cu acesta despre posibilitatea de a primi suma de 7.000.000 lei vechi pentru acest bun.
Apărarea inculpatului G nu poate fi reținută de C întrucât aceasta conține elemente contradictorii și nu se coroborează cu celelalte probe adminJ. în cauză.
Astfel, în primul rând, este de remarcat că în declarațiile date în cursul urmăririi penale, atât în fața organelor de poliție cât și în fața procurorului, inculpatul recurent nu a învederat această împrejurare, deși în mod logic ar fi avut tot interesul să o facă pentru a-și explica activitatea. Este adevărat că inculpatul nu și-a scris singur declarația însă a precizat că știe să citească( proces-verbal fila 18 dosar urmărire penală) așa încât rezultă că declarațiile aflate la dosar au fost luate de organele judiciare cu respectarea garanțiilor procedurale și nu pot fi lipsite de forța lor probatorie.
În al doilea rând se constată că susținerea inculpatului referitoare la modul în care a transmis una din drujbele sustrase martorului nu se coroborează cu afirmațiile acestui martor, acesta arătând în mod constant că a cumpărat de la inculpatul God rujbă, la data de 29.06.2006, cu suma de 7.000.000. lei vechi sumă, pe care inculpatul i-a restituit-o atunci când drujba a fost ridicată de poliție la data de 02.07.2006.
Mai trebuie arătat că, referitor la acest aspect, chiar inculpatul recurent a făcut afirmații contradictorii. Astfel în cursul urmăririi penale a recunoscut că a vândut drujba, în fața primei instanțe a arătat că a dat drujba martorului spunându-i să o predea organelor de poliție, însă a discutat cu acesta despre posibilitatea de a primi suma de 7.000.000 lei vechi pentru acest bun, pentru ca în fața instanței de apel să susțină că a vândut drujba, primind suma de bani mai sus arătată, dar că a făcut acest lucru la sugestia șefului de post pentru a nu se afla că obiectul sustras a fost recuperat de la el.
În sfârșit afirmațiile inculpatului nu se coroborează cu depoziția dată de șeful de post în fața instanței de apel acesta arătând că, înștiințat fiind de inculpatul G cu privire la faptul că inculpații și obișnuiesc să sustragă bunuri de la diferite persoane din comună,i-a cerut acestuia să-l informeze când și unde cei doi vând bunurile sustrase.Ulterior, arată martorul, inculpatul G i-a spus că ceilalți doi inculpați au sustras niște drujbe de la o persoană din comuna Ploscuțeni,martorul spunându-i să-i urmărească pe cei doi și să vadă unde vând bunurile.
Din cele mai sus expuse rezultă că martorul nu i-a cerut inculpatului recurent să participe la vreunul din furturile comise de ceilalți doi inculpațici doar să îi dea informații cu privire felul în care aceștia valorifică produsul infracțiunii pentru a-i putea prinde pe aceștia.În plus martorul nu a confirmat susținerea inculpatului referitoare la faptul că i-ar fi sugerat să vândă drujba pentru a nu se afla că aceasta a fost recuperată de la el.
Această situație este de altfel confirmată și de martorul care, în fața instanței de apel, a relatat că a reușit identificarea autorilor furtului comis în dauna părții vătămate cu ajutorul martorului care i-a spus că autorii sunt de la ei din comună. Acest martor a mai relatat că știa despre furt de la inculpatul G dar că acesta l-a înștiințat abia după ce participase împreună cu ceilalți doi inculpați la comiterea acestuia.
Așa fiind se constată că apărarea inculpatului recurent nu este pertinentă, bazându-se doar pe anumite discuții purtate de acesta cu șeful de post, și nu rezistă la o analiză atentă a probelor adminJ. în cauză.
Concluzionând Curtea va reține că vinovăția inculpatului, în sensul că acesta a participat la comiterea infracțiunii de "furt calificat" dedusă judecății cu intenția de a sustrage bunuri și de obține foloase materiale ilicite din valorificarea bunurilor sustrase, este pe deplin dovedită de ansamblul probator administrat în cauză, astfel că va admite recursul declarat de procuror urmând a fi desființată decizia Tribunalului Vrancea în detrimentul soluției de condamnare pronunțată de Judecătoria Adjud.
Față de cele mai sus arătate Curtea văzând și prevederile art. 38515pct. 2 lit. d în referire la art. 3859pct. 18 Cod pr. penală precum și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva deciziei penale nr. 343 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar nr- - sentința penală nr. 76 din 9 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosar nr- și în rejudecare;
Casează în parte decizia penală recurată și înlătură dispozițiile privind achitarea inculpatului G (fiul lui și, născut la 22 septembrie 1972 în comuna, județul G, cu același domiciliu, sat, CNP -, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, concubinaj - 5 copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale).
Menține restul dispozițiilor ale deciziei penale precum și ale sentinței penale nr. 76 din 9 februarie 2007 Judecătoriei Adjud.
Dispune plata din fondurile către Baroul Galația sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red./21.02.2008
Tehnored./27.02.2008/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marius Marcian
