Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 718/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 718/
Ședința publică din data de 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul - Biroul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din 27 noiembrie 2008 Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 116/02.12.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își însușește recursul declarat de avocatul ales în numele său.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 27 noiembrie 2008 Tribunalului Galați, prin care instanța a apreciat că sunt temeiuri pentru menținerea în continuare a măsurii arestării preventive.
Inculpatul nu este mulțumit de soluția adoptată, întrucât instanța de recurs a soluționat la data de 13.11.2008 recursul declarat de celălalt inculpat împotriva încheierii de menținere a stării de arest, recurs pe care l-a admis, apreciind în mod just că acea hotărâre a tribunalului nu este motivată.
Consideră că nici încheierea de menținere a stării de arest din 27.11.2008 nu este motivată și că în cauză sunt încălcate prevederile art. 160bCod procedură penală și ale art. 356 Cod procedură penală.
Apreciază că simpla enunțare a acestei fraze - că și în acest moment subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive - nu este suficientă pentru instanță ca să justifice în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Încheierea recurată nu este motivată și este nelegală și pentru faptul că nu s-a arătat de către instanța de fond ce anume temeiuri noi ar exista care să justifice în continuare menținerea arestării preventive a inculpatului.
Motivele inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului sunt cele prevăzute în mandatul de arestare și sunt menționate în încheierea prin care s-a admis propunerea de arestare, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală. Susține că niciodată acest temei de drept nu o să dispară, ceea ce înseamnă că, indiferent de ce anume situație ar interveni în favoarea inculpatului, acesta va trebui să stea arestat preventiv până când instanța va hotărî ce pedeapsă îi aplică.
Consideră că în acest moment, neexistând alte temeiuri care să justifice menținea în continuare a arestării preventive, instanța poate să admită recursul declarat de inculpat, să caseze încheierea pronunțată de Tribunalul Galați la data de 27.11.-, să revoce măsura arestării preventive și să înlocuiască această măsură cu una din cele prev. de art. 136.C.P.P. respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 136 lit. b Cod procedură penală.
Pentru o simplă faptă săvârșită, pe care a recunoscut-o și a regretat-o, respectiv fapta din 9.08.2008, și fără arătarea unor motive noi intervenite, apreciază că nu se justifică menținerea arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se observe că motivul care a dus la casarea încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, conform art. 3001Cod procedură penală, a fost o împrejurare de formă și nu de fond - s-a omis să se dea ultimul cuvânt inculpatului. În rejudecare, instanța a analizat întreg probatoriul dosarului și a constatat că menținerea arestării se impune, că temeiurile inițiale au rămas aceleași.
Consideră că nu a apărut nici un motiv pentru care recursul declarat de inculpatul ar putea fi admis. Menținerea măsurii arestării preventive este legală și se bazează pe întreg probatoriul care a fost administrat în cauză, probatoriu care este destul de amplu până la acest moment și constă în: procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante - pentru că este una care este în formă continuată cu trei acte materiale, procese-verbale de percheziție domiciliară, declarațiile numiților și care fac niște precizări foarte importante cu privire la vinovăția inculpatului, procesele-verbale de testare a substanțelor ridicate de la inculpați, astfel că nu se poate pune în discuție că nu ar fi substanța care face obiectul cauzei, rapoartele de constatare, procesele-verbale de verificare a conținutului agendelor telefonice ale telefoanelor mobile ridicate de la inculpați, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, că există probe certe din care rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ținând cont de gravitatea faptelor, precum și de persistența inculpaților în comportamentul infracțional, persistență ce îmbracă forma recidivei în cazul inculpatului.
Într-adevăr, inculpații regretă comiterea faptei, au recunoscut în parte, dar aceste aspecte nu sunt suficiente pentru a determina instanța să admită recursul.
Apreciază că recursul este nefondat și că hotărârea instanței de fond, prin care s- menținut măsura arestării preventive a inculpatului, conform art. 3002Cod procedură penală, este temeinică și legală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
Arată că pe inculpatul nu l-a cunoscut până la momentul arestării și că nici pe nu îl cunoaște.
Regretă comiterea faptei și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul - s-a menținut starea de arest a inculpaților și, în baza dispozițiilor art. 3002în ref. la art. 160 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În cauză sunt probe și indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată - fapte sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani - iar lăsarea lor în libertate prezintă în concret pericol pentru ordinea publică.
Pericolul social rezultă din împrejurările concrete în care se reține că au fost comise faptele, gravitatea deosebită pe care o astfel de fapte cu consecințe de lungă durată în timp și în special asupra persoanelor tinere, fiind vorba despre o infracțiune de trafic de droguri de risc, cu consecințele eventuale ce s-ar putea produce și nu în ultimul rând din impactul pe care îl au asemenea fapte în rândul comunității, precum și din amploarea pe care o au asemenea fapte în ultima perioadă.
În ceea ce privește susținerile inculpaților prin apărători, în sensul că au avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret, că au comis un număr mic de acte materiale sau că încadrarea juridică a faptei nu este cea corectă, instanța a apreciat că acestea sunt de fapt apărări pe fond ce pot fi avute în vedere de către instanța de judecată la momentul individualizării pedepselor, care eventual, vor fi aplicate inculpaților.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că măsura arestării preventive dispusă față de cei doi inculpați este legală și temeinică și a fost menținută, pe cale de consecință, fiind respinsă ca fiind nefondată cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul criticând-o pe motive de nelegalitate.
A susținut inculpatul că hotărârea primei instanțe nu este motivată.
Inculpatul a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Contrar susținerilor inculpatului, considerăm că hotărârea instanței de fond este motivată în sensul dispozițiilor art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, fiind indicate aspectele care au condus la opinia că în speță față de acesta se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
. punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că față de inculpat se mențin temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive întrucât:
- fapta pentru care inculpatul este judecat, respectiv infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal este prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
- la dosarul cauzei există probe certe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere cele arătate mai sus, considerăm că cererea inculpatului, vizând revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, nu poate fi primită.
Pentru început trebuie făcută precizarea că este imposibil a se dispune în aceeași cauză și cu privire la același inculpat atât revocarea măsurii arestării preventive, cât și înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură, așa cum a solicitat inculpatul prin intermediul avocatului ales.
Din analiza dispozițiilor legale în materie, respectiv dispozițiile art.- 139 alin. 1 Cod procedură penală; art. 139 alin. 2 Cod procedură penală; art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, se constată că:
- măsura arestării preventive se înlocuiește cu o altă măsură când s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării acesteia;
- măsura arestării preventive se revocă când temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În concluzie, dacă s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive pe argumentul că temeiurile care au stat la baza luării acesteia au dispărut, este logic că ar fi imposibilă constatarea modificării acestor temeiuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, față de cele arătate mai sus, considerăm că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nici nu au dispărut și nici nu s-au modificat, sens în care nu se poate dispune nici revocarea măsurii arestării preventive și nici înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 06.11.1978 în comuna -Meria, județul G, CNP -, domiciliat în G, G-ral nr. 2, - 1A,. 23,. în G,-, - 8A,. 6,. 103, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință nr. - din 27.11.2008 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier,
Red. -/03.12.2008
Tehnored. /2 ex./12.12.2008
Fond: -
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
