Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 721/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 721
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
Grefier - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 22.12.1969, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii de ședință din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza disp.art.300/2 rap. la art.160/b alin. 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a fost menținută această măsură.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației avocațiale nr.6057/2009, fila 11 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, avocat, a luat legătura cu recurentul inculpat, după care, arată că nu are cereri prealabile de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că s-a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, apreciind că în mod greșit măsura a fost menținută.
Susține că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei, are o familie cu trei copii minori, soția nu realizează venituri și anul acesta s-a liberat condiționat.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea fără încuviințarea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii de ședință din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că, în mod corect a fost menținută măsura arestării preventive, având în vedere că în cauză sunt întrunite cumulativ disp. art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare și inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea de comitere a infracțiunii de furt calificat, precum și din circumstanțele personale.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 13.10.2009 dată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, în temeiul disp.art.300/2 rap. la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală s-a dispus menținerea arestării preventive a apelantului-inculpat, fiul lui și, născut la data de 22.12.1969, aflat în Penitenciarul Mărgineni, constatând că temeiurile care au determinat-o impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, următoarele:
Prin încheierea nr. 7din 27.05.2009 dată de Judecătoria Găești în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la 22.12.1969 pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 27.05.2009 și până la 24.07.2009, măsură menținută de aceeași instanță, în condițiile legii, ultima dată prin sentința penală nr.203 din 27.08.2009 prin care s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare, în condițiile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1- 209 alin. 1 lit. e cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
Pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut că la data de 27.05.2009, în jurul orelor 07,00 inculpatul a sustras din scara blocului 42, situat pe raza orașului G, str. -, o bicicletă aparținând părții vătămate, care l-a surprins folosind-o pe str. - -, în fața blocului nr. 51, situația în care a anunțat organele de poliție.
În raport de situația de fapt expusă, ce are corespondent în probatoriile administrate în cauză, tribunalul a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, apelantul fiind suspectat că a comis o infracțiune sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și totodată că există probe certe că lăsat în libertate, inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat în raport de gravitatea acțiunii ilicite desfășurate și circumstanțele personale ale inculpatului.
Sub acest ultim aspect, instanța de apel a reținut că inculpatul a suferit 16 condamnări pentru fapte similare, iar infracțiunea dedusă judecății a fost comisă la numai 15 zile după liberarea sa condiționată din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare.
S-a mai motivat că menținerea stării de arest preventiv nu contravine jurisprudenței CEDO care în mod constat a statuat că atunci când există o amenințare efectivă și iminentă pentru ordinea și liniștea publică, de natura celei constatate în cauza de față, se poate menține detenția provizorie a persoanei arestate, lipsirea acesteia de libertate fiind o ingerință asupra libertății individuale permisă de dreptul intern și normele din Convenție.
Apreciind că nu există alte date care să demonstreze că nu se mai justifică în acest moment continuarea procesului cu apelantul inculpat în stare de arest preventiv tribunal a menținut această măsură.
Împotriva încheierii din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa declarat recurs în termen inculpatul, care a criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat încheierea recurată susținând că în mod greșit s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia, întrucât inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei, are o familie cu trei copii minori, soția nu realizează venituri și anul acesta s-a liberat condiționat.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea fără încuviințarea instanței.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 385/9 pct.18 Cod procedură penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin Rechizitoriul nr.923/P/2009 din 22.06.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, constând în aceea că la data de 27.05.2009, în jurul orelor 07,00 acesta a sustras din scara blocului 42, situat pe str. - din orașul Gob icicletă pe care și-a însușit-o, acesta fiind observat de către partea vătămată, în timp ce folosea bicicleta pe str.- -, în fața blocului 51.
După readministrarea probatoriilor din timpul urmării penale, Judecătoria Găești, prin sentința penală nr.208 din 27.08.2009 a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplic.art. 37 lit. a Cod penal, reținând existența faptei și vinovăției inculpatului, așa cum au fost stabilite în actul de acuzare.
Din actele aflate la dosar cauzei rezultă că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr.7 din 27.05.2009 a Judecătoriei Găești, reținându-se incidența disp. art.146 și art. 148 lit. d și f Cod procedură penală, măsura fiind menținută ulterior, în condițiile legii, ultima dată prin sentința penală nr. 208/27.08.2009 a aceleiași instanțe, reținându-se că temeiurile avute în vedere inițial impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, cu prim termen de judecată la data de 13.10.2009, dată la care tribunalul, din oficiu în temeiul disp. art. 300/2 Cod procedură penală a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, apreciind că se impune menținerea acestei măsuri întrucât și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea ei.
Verificând încheierea recurată, în raport de criticile invocate și probele administrate în cauză, Curtea constată că măsura dispusă este temeinică și legală și nu se impune reformarea acesteia, prin revocarea măsurii ori înlocuirea cu o măsură neprivativă de libertate, așa cum s-a solicitat de către inculpat.
Astfel, din coroborarea procesului-verbal încheiat de organele de poliție la data de 27.05.2009 cu plângerea și declarațiile părții-vătămate și declarațiile martorului rezultă indubitabil că în cauză există probe verosimile din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat la instanța de fond la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare în regim privativ de libertate, fiind îndeplinite, așadar, cerințele impuse de art.146 rap. la art.143 combinat cu art.68/1 Cod procedură penală.
De asemenea, rezultă din probe îndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de art.148 lit.f Cod procedură penală, dat fiind că infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 - 209 Cod penal se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la această ultimă condiție, Curtea reține că în mod corect instanța de apel a apreciat că pericolul social pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptei imputate inculpatului, ce vizează protejarea unuia dintre cele mai importante drepturi ocrotite prin legea penală, respectiv dreptul la proprietate și mai ales, datele legate de persoana inculpatului, care a comis multiple infracțiuni de același gen, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, aflată la filele 22-24 dosar urmărire penală. și care, deși condamnat la pedepse privative de libertate, a perseverat în activitatea infracțională, săvârșind prezenta faptă la numai 15 zile de la punerea sa în libertate condiționată din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, ceea ce dovedește disprețul său față de drepturile celorlalte persoane.
De asemenea, așa cum s-a motivat și de către tribunalul, menținerea stării de arest preventiv este în acord și cu dispozițiile cuprinse în art.5 par.1 lit.c) din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și jurisprudența Curții Europene, ingerința asupra libertății inculpatului fiind justificată de amenințarea efectivă și iminentă pentru ordinea și liniștea publică ca urmare a săvârșirii de către acesta a unei infracțiuni, ce prezintă, prin ea înseși, un grad de pericol social ridicat.
Nerecunoașterea comiterii infracțiuni de către inculpat nu justifică cercetarea sa în stare de libertate, existența faptei și vinovăția acestuia rezultând din probele administrate până în prezent, inculpatul fiind îndreptățit, însă, conform art.66 cod proc. penală să combată netemeinicia acuzațiilor.
Nici situația socio - familială invocată de recurent în susținerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate nu poate fi avută în vedere, întrucât pe de o parte, este preexistentă momentului arestării, iar pe de altă parte, în raport de argumentele expuse anterior nu se justifică înlocuirea acestei măsuri deoarece nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art.139 Cod procedură penală câtă vreme temeiurile avute în vedere inițial nu s-au schimbat.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că soluția instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, iar criticile inculpatului sunt neîntemeiate, în baza disp.art.385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat, iar în temeiul disp.art.192 alin.2 Cod proc. pen. va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în privința onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu, conform art.5 alin.1 lit.d) din Protocolul Comun nr.-/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România nr.1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 22.12.1969, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
4 ex/22.10.2009
Red. NI
Tehnored. ET
nr- Judecătoria Găești
nr- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006.
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu, Elena Negulescu
