Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 722/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 722
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
Grefier - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul - SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 14.05.1983, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, prin care, în baza disp. 300/2 rap. la art. 160 b alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, constatându-se că temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea sa de libertate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației avocațiale nr. 6062/2009, fila 11 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, avocat, a luat legătura cu recurentul inculpat, după care, arată că nu are cereri prealabile de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că s-a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a dispus menținerea măsurii preventive.
Susține că inculpatul recunoscut și regretat faptele și chiar a formulat un autodenunț în care a precizat situația de fapt.
Arată de asemenea, că inculpatul are o familie cu probleme materiale, soție nu are venituri, are un copil minor și părinții săi sunt în vârstă, lipsiți de întreținere și pentru a le asigura traiul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, urmând să îndeplinească ce vor fi luate în sensul de a se prezenta în fața instanței ori de câte ori va fi necesar, de a nu se sustrage cercetării penale și de a coopera în vederea aflării adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că față de natura infracțiunilor și de vedere modalitatea de comitere, menținerea arestării preventive este legală, apreciază că inculpatul prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, considerând că temeiurile avute în vedere subzistă și în prezent.
Solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea încheierii de ședință din data de 09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca fiind temeinică și legală sub toate aspectele.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu a cunoscut că actele erau false, că a fost angajat de către și la acest moment acesta se află în libertate, din suma împrumutată a primit doar 10% și că nu s-a sustras urmăririi, plecând în Spania să muncească pentru a putea restitui împrumutul, considerându-se el însuși o victimă, că nu are antecedente penale și familia sa are o situație deosebit de grea, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 09.10.2009, Tribunalul Dâmbovița în baza disp. 300/2 rap. la art. 160 /b alin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 14 mai 1983 în T, județul T, cu domiciliul în comuna, sat V, nr.14, județul D, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, arestat în baza mandatului nr. 35/U emis de către Tribunalul Dâmbovița la 27.08.2009 în dosarul nr-, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea sa de libertate.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1,2 și 3, art. 26 rap. la art. 290 Cod penal și art. 291 Cod penal toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit.b Cod penal și din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul la săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Pe baza denunțurilor numiților, procesele verbale de constatare infracțiunii flagrante, de percheziție domiciliară și percheziție informatică, declarațiilor martorilor, procesele-verbale cu interceptările convorbirilor telefonice instanța de fond reține că sunt indicii temeinice în sensul că în perioada iunie - iulie 2008 în deplină cunoștință de cauză inculpatul a sprijinit și a aderat la grupul infracțional format din inculpații sus arătați în scopul obținerii în mod fraudulos de credite bancare și de autoturisme și în mod repetat cu bună știință, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale a încredințat actul său de identitate pentru a fi falsificate documentele folosite ulterior la fraudarea instituțiilor de credit și a societăților.
Infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și față de modalitatea în care a acționat și consecințele cauzate, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică întrucât ar putea să încurajeze și alte persoane să comită fapte de aceeași natură, apreciindu-se că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuarea, menținerea măsurii nu încalcă prezumția de nevinovăție și nici jurisprudența Curții Europene.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că regretă faptele, că nu a avut cunoștință că actele pe care le-a folosit la obținerea creditului bancar și a autoturismului au fost false, că nu a beneficiat decât de 10% din acest credit, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, întrucât are probleme familiale, părinții săi sunt în vârstă, soția nu obține venituri și copil său minor este lipsit de sprijin material.
Curtea, examinând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. 3 constată C.P.P. că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor art. 300/2 rap. la art. 160/b alin.3 potrivit C.P.P. cărora în cursul judecății atunci cânt instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Este adevărat că potrivit alin. 2 al art.160/b legiuitorul C.P.P. a prevăzut posibilitatea revocării acestei măsuri preventive și pe parcursul judecății, și după caz, înlocuirea cu o altă măsură restrictivă de libertate numai dacă temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau dacă nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, pentru asigurarea desfășurării normale a procesului penal.
În speță, inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1/P/D/2009 din 08.09.2009 al Parchetului pe de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT -Biroul Teritorial Dâmbovița pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Legea 39/2003, art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, art. 290 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 26 rap. la art. 290 Cod penal, toate cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, arestarea preventivă a acestuia s-a dispus, în lipsă, prin încheierea nr. 22 din 27.08.2009 a Tribunalului Dâmbovița, întrucât inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, măsura fiind confirmată ulterior după prinderea inculpatului și ascultarea acestuia prin încheierea de la data de 02.09.2009, temeiul arestării fiind disp. art. 143 rap. la art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că după comiterea faptelor recurentul inculpat a părăsit țara încercând să se sustragă răspunderii penale, astfel că membrii grupului infracțional organizat în scopul obținerii în mod fraudulos de credite și bunuri din care făcea parte și inculpatul -, toți în stare de arest preventiv, - au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 59/P/D/ 2009 din 24.12.2008 al Parchetului pe de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT -Biroul Teritorial Dâmbovița, care constituie obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița.
Din probatoriile administrate în cauză până în acest moment, respectiv procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante, de percheziție domiciliară, percheziție informatică, declarațiile inculpaților, ale martorilor, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, dosarele de creditare, denunțul martorului, declarația și autodenunțul recurentului rezultă în mod indubitabil indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că recurentul inculpat este implicat în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În mod corect tribunalul a reținut că menținerea arestării inculpatului nu contravine disp. art. 5 lit. c din convenție, care prevede că împotriva unei persoane se poate dispune arestarea "în vederea ducerii sale în fața autorității judiciare competente atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica de a săvârși o nouă infracțiuni sau să fugă după săvârșirea acesteia"
Modalitatea de concepere și săvârșire a faptelor, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul fraudării instituțiilor bancare și societăților comerciale prin falsificare de documente (contracte de muncă, adeverință de muncă) prejudiciile cauzate acestora, numărul mare al infractorilor și nu în ultimul rând starea de recidivă postexecutorie a recurentului evidențiază pericolul concret al inculpatului pentru ordinea publică, astfel că lăsarea sa în libertate ar avea consecințe negative asupra membrilor colectivității și ar încuraja și alte persoane să comită fapte de același gen.
În jurisprudența s-a statuat în mod constant că atunci când există o amenințare efectivă și iminentă pentru ordinea și liniștea publică de natura celei constatate în cauză poate fi menținută detenția provizorie a persoanei arestate, lipsirea acesteia de libertate reprezentând o ingerință asupra libertății individuale permisă atât de către normele CEDO cât și de dreptul intern.
Drept urmare, în mod judicios instanța de fond a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive prev. de art. 143 rap. la art. 148 lit. Cod procedură penală și se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru desfășurarea normală a procesului penal, cu atât mai mult cu cât inculpatul s-a sustras urmăririi penale iar în cauză cercetarea judecătorească nu s-a efectuat urmând să se administreze toate probatoriile necesare aflării adevărului pentru stabilirea gradului de vinovăție al fiecărui inculpat.
Așa fiind, cererea recurentului de înlocuire a acestei măsuri cu o măsură restrictivă de libertate, obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 139 Cod procedură penală.
Susținerile inculpatului referitoare la situația familiei sale în sensul că are un copil minor în întreținere și soția sa nu realizează venituri, iar părinții săi sunt bătrâni nu sunt de natură să determine revocarea arestării sau înlocuirea cu o altă măsură neprivativă, aspectele invocate putând fi eventual analizate la operația judiciară de individualizare a pedepsei, dacă se va reține vinovăția inculpatului pentru faptele supuse judecății.
Concluzionând, în raport de considerentele arătate, Curtea constată că încheierea criticată este legală și temeinică sub toate aspectele și în consecință critica inculpatului fiind neîntemeiată, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 / 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 14.05.1983, aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din 09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
4 ex/21.10.2009
Red. ZE
Tehnored. ET
nr- Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006.
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu, Elena Negulescu
