Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 73/
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 3: Lucia
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța in dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei emisă de Baroul Constanța și recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanta si revocarea măsurii arestării preventive. Solicită a se avea in vedere disp. art. 5 paragraful 3 din CEDO privind termenul rezonabil al arestării. In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu avându-se in vedere că, scopul procesului penal poate fi îndeplinit si luându-se o astfel de măsură.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanta și cercetarea inculpatului in stare de libertate. Din probele administrate in cauză, nu rezultă cu certitudine că inculpatul este cel care a săvârșit fapta sens in care, solicită a se avea in vedere declarația martorului. Nu există probe certe că, inculpatul a săvârșit infracțiunea, el a executat mai mult de J din pedeapsa aplicată la instanța de fond.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursurilor promovate de cei doi inculpați ca fiind nefondate și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este temeinică și legală. Nu au intervenit împrejurări noi care să justifice punerea in libertate a inculpaților iar cele care au fost avute in vedere la luarea măsurii, nu s-au modificat. Solicită a se avea în vedere și fișele de cazier ale inculpaților.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său. Are trei minori in întreținere si a depășit cu 20 de zile comisia de liberare.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 30 ianuarie 2009, Tribunalul Constanța, În baza art. 300 ind. 2 în ref. la art. 160 ind. b alin. 3.C.P.P. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Verificând, din oficiu, în conformitate cu art. 300 ind. 2.C.P.P. legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și, tribunalul a reținut că, mijloacele de probă aflate la dosarul de urmărire penală cât și în dosarul primei instanțe, evidențiază în continuare incidența în cauză a dispozițiilor art. 143.C.P.P. în sensul că inculpații au comis fapta penală pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de către prima instanță.
Aceleași mijloace de probă conduc la concluzia că, in continuare lăsarea in libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publica, pericol care rezultă atât din modalitatea in care se reține ca ar fi fost savarsita fapta pentru care inculpații au fost condamnați( pe timp de noapte, prin efracție, de mai multe persoane împreună, care au acționat în baza unui plan dinainte stabilit, folosindu-se de mijloace specifice), din circumstanțele personale ale inculpaților care sunt cunoscuți cu antecedente penale, aceștia fiind recidiviști, nu au loc de munca sau ocupație prin care sa obțină mijloacele de trai, existând astfel riscul continuării activității infracționale, precum și din reacția particulara a opiniei publice la săvârșirea unor astfel de fapte de către persoane care au mai fost condamnate, dar care însă nu s-au reeducat.
Astfel, în cauză subzistă și temeiul concret prevăzut de art.148 lit.f C.P.P. în raport cu actualul stadiu procesual.
Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că privarea de libertate a inculpaților se impune în interesul judecării cauzei, dat fiind stadiul acesteia, prin raportare și la circumstanțele personale precum și la conduita procesuală a inculpaților, tribunalul a menținut măsura arestării preventive dispuse în cauză față de apelanții-inculpați.
Chiar dacă durata arestului preventiv a atins J din cuantumul pedepsei aplicate de către prima instanță inculpaților, date fiind circumstanțele concrete ale cauzei, respectiv natura faptei reținute în sarcina acestora, împrejurările și modul de comitere, periculozitatea persoanei fiecărui inculpat, conduita procesuală manifestată, caracterul devolutiv al căii de atac promovate, nu se poate susține că perioada în care inculpații au fost privați de libertate a depășit limita rezonabilității.
În termen legal, împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o pentru nelegalitate în sensul că se apreciază că a fost depășit termenul rezonabil și că nu subzistă temeiurile reținute inițial.
Verificând hotărârea recurată, potrivit art. 38514alin. 1 cod pr. penală, rap. la art. 3856alin. 3 cod pr. penală, curtea apreciază că recursurile sunt nefondate.
Astfel, se constată că dispoziția de menținere a arestării preventive este legală și temeinică, inculpații fiind condamnați nedefinitiv de prima instanță la pedepse privative de libertate, în stare de recidivă postexecutorie, încheierea recurată fiind pronunțată de instanța de apel investită cu apelurile procurorului și ale inculpaților, context în care este posibilă, teoretic aplicarea unor pedepse mai mari față de inculpați, în cazul în care se va admite apelul procurorului, iar instanța de apel, în mod justificat, ținând seama de caracterul devolutiv al acestei căi de atac, a apreciat că privarea în continuare în libertate a inculpaților este rezonabilă și necesară pentru buna desfășurare a judecății.
Întrucât temeiurile inițiale nu s-au schimbat și nu au dispărut, Curtea va respinge criticile formulate ca neîntemeiate, constatând recursurile ca fiind nefondate, sens în care le va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța in dosarul penal nr-.
În temeiul art. 189 cod pr. penală;
Dispune plata din fondurile a onorariilor cuvenite apărătorilor din oficiu, av. și av., în sumă de câte 100 lei fiecare.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, respectiv câte 150 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. apel /
Red, dec. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./11.02.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Valentin Iancu, Lucia
